Chip brăzdat de griji


De când salonul se mutase la parterul vilei situată pe Eroii Sanitari, unde avea instalat și un jacuzzi mare și verde, colectivul deja închegat avuse parte de tot felul de surprize. Mai întâi, patronatul angajă un nou lot de fete, pentru a încânta privirile și deopotrivă simțurile clienților dornici mereu de noutăți, apoi se diversifică paleta de servicii – introducându-se masajul în jacuzzi asortat cu șampanie sau masajul Belly Dance, în care maseuzele dansau pe acorduri arăbești, costumate specific. Pe urmă, se iscă mini-incendiul din Camera parcă predestinată, numită sugestiv a Focului, când perdelele din voal se aprinseseră de la flacăra lumânărilor. Fusese zarvă mare, mai ales că era și un client în salon. Fetele, îngrozite de posibilitatea extinderii, intraseră grăbite peste client în baie, să înmoaie prosoape cu care să stingă flăcările. Speriat, acesta fugi din salon, orbecăind prin fumul gros, îmbrăcat pe jumătate, de frica televiziunilor care ar fi venit să filmeze evenimentul și l-ar fi surprins pe el, persoană publică, la un salon de masaj erotic. Nu se ajunsese până acolo însă și focul fusese stins prin forțe proprii.

Primele zile ale Andreei, nou cooptată în echipă, îi creaseră impresia că a nimerit într-un cuib de viepsi și acomodarea fusese greoaie nu atât din cauza schimbării locului său de muncă, cât mai ales a faptului că purta cu sine, pe umerii prea cruzi, un necaz familial de proporții.

La nici 18 ani împliniți, tatăl ei – singurul susținător al familiei – suferise din senin un atac vascular cerebral sever și paralizase în întregime. Tânăra, care nu-și terminase nici liceul din Constanța, se văzu nevoită să vină în București și să caute rapid metode de a-și întreține financiar familia. Îi plăcuse de mică să facă masaj,  încercându-și puterile pe spatele părintelui său vârstnic și adorat. Prinsă în menghina vieții, decise că va face cursuri de masaj terapeutic la București și se va angaja cât de repede. Auzise că se plătește bine în acest domeniu, iar maică-sa, de lângă patul soțului paralizat, acceptă decizia sa mai mult din necesitate. Circumstanțele nu îi permiseseră timpul de a se răzgândi.

femeie-durereIntâi dormise în parcuri. Nu avea cu sine decât un rucsac cu câteva hăinuțe de schimb și buletinul. Economiile din alocație le plătise la cursul de masaj și era musai să-și găsească măcar o gazdă la curte, într-o mahala periferică a Bucureștiului. Miracolul pe care îl aștepta s-a produs când o bătrână o găsise tremurând, cu un covrig uscat în mână, pe bancă în parc, la Trapezului.

Mai lucrase la un salon de masaj erotic înainte, undeva mai dosit, pe străduțe lăturalnice, în zona Pieței Domenii. Acolo o descoperise Radu, patronul care făcuse cunoscut numele Nirvanei printr-o strategie de dezvoltare țintită către hoteluri și restaurante de lux. Impresionat de blonduța slăbănoagă și de gravitatea din spatele ochilor ei triști, îi promisese că o va ajuta să câștige suficient cât să-și întrețină familia, tratamentul de recuperare al tatălui său, cât și cursurile la liceul de artă unde reușise să se înscrie după ce prinsese nițel cheag în capitală. Lucra alternativ și la o firmă de fier forjat, unde desena, cu o creativitate înnăscută, modele de porți și garduri, dar primea salariu puțin peste 700 lei. Se considera o norocoasă și, deși nu-i plăcea masajul erotic – să stea dezbrăcată în fața unor necunoscuți și să le frece penisul întărit până la finalizare -, nu avusese opțiuni mai bănoase de atât. Poate doar să se cupleze cu un tânăr patron milionar – asta categoric ar fi scutit-o de grija zilei de mâine ! Răspunse avansurilor lui Radu, dar păstră secretul, încredințată că va fi privilegiată cumva. Până la urmă, nimeni nu știa ce se întâmplă în camera de masaj, ori patronul era îndreptățit să facă masaj de relaxare cu orice angajată din salon, la orice oră din zi sau noapte. Nu s-ar fi auzit bârfe.

Elucubrant de erotic


Sticla de vin demidulce s-a golit repede. Deja o deschiseseră pe cea de-a doua. Limbile s-au dezlegat, grație alcoolului, cu intimități picante și povestirile le-au incitat într-atât pe fete, încât buzele cărnoase ale colegei îi dădeau ghes Ralucăi să le sărute. “Tu ești nebună?” și-a zis. “E fată, ca și tine, ori cu fetele tu n-ai treabă. In plus, Mihai e de față, dacă i se trezește vreun gând nelalocul lui ?”

Gândul ăsta a fost degeaba. Ralucăi  îi persista senzația aia, dorința absolut nonconformistă, de a-i săruta buzele. Cu ochii ațințiți la ele, le visa ude și dulci, la fel ca vinul pe care-l savuraseră. “Femeia asta emană erotism prin toți porii”, a continuat. Mihai a simțit că ceva se întâmplă, o apropiere ciudată între ele, dar le făcea jocul, seducția era la un pas de acțiunea în sine și din glumă în glumă, Raluca s-a trezit spunând:

– Ai niște buze atât de senzuale că ți le-aș putea săruta!

Nicoleta a râs strengărește, sub influența licorii:

– Hai să vedem cum ar fi !

S-au atins ușor electrizant. Simțurile erau difuz încețoșate, când buzele lor s-au întâlnit și senzația devenea rapid hiperbolică. Lui Mihai nu-i venea a-și crede ochilor. Sărutul se prelungi peste așteptările inițiatoarei, ca să fie doar în glumă. Conștientiză că și cealaltă o dorea și o mângâia tandru pe față, își trecea palmele moi și puțin transpirate peste buzele sale. Raluca își coborî mâinile peste sânii mari și grei, iar fata cu buze senzuale nu se trase în lături și nici nu o respinse. “Ce naiba am ? Nu sunt lesbiană”, gândi ea. “Dar nu vreau să se termine, m-am excitat, descopăr noutatea prin experimentarea unei stări de o intensitate pe care nu am trăit-o până azi, în puțina mea experiență, cu un bărbat.” Și astfel, sfârșiră chicotind într-o îmbrățișare tandră, cum numai două femei o pot face. Mihai le privea fără vorbe. Erau de prisos, erau frumoase amândouă, dar erau superbe sărutându-se și pisicindu-se reciproc.

Fluierul de început al jocului de fotbal, care se auzi de la televizorul dat tare în dormitor, îi readuse în realitate. Iși stabiliră cartierul general în patul dublu, de mijloc. Situația escaladase cu câteva minute în urmă, neașteptat și niciunuia nu-i mai stătea capul la vizionare.

Nicoleta schimbă rapid starea moleșitor – plăcută ce inundase anterior livingul:

– Crezi că vor bate ai nostri, Mihai ?

– Da, garantat, măcar 2-1, nemții sunt ei meseriași, dar Hagi și Popescu conduc   Naționala noastră. Așa că vor ieși scântei în poarta lor. E practic ultimul campionat final la care participă mulți din generația de aur, cred că se vor retrage apoi, așa că e cam ultima lor șansă de a duce România cât mai departe, în sferturi sau chiar semifinală….

In pauza dintre reprize, jocul erotic se încinse din nou, după golirea celei de-a doua sticle. Raluca era extrem de excitată și curioasă. Era clar că fata asta îi plăcea, stabilise asta, urma să-și testeze limitele. Nici pe ale fetei nu le cunoștea și voia să vadă unde poate ajunge cu această nouă descoperire.

32627411110_e86c2915b6_bSărutul de dinaintea meciului se repetă și, incitat deja de priveliște, intră în jocul senzualității și Mihai. Nicoleta primea degajată sărutul tânărului, de parcă ar mai fi făcut-o înainte și o mângâia atent pe Raluca, întinsă pe pat.  “Dumnezeule, nu sunt geloasă”, gândi ea. “Aș împărți orice cu tipa asta neobișnuit de deschisă, care-mi creează niște plăceri nebănuite prin simpla și calda sa prezență de spirit. E o senzație excepțională și am de gând să continui, să văd cum se sfârșește.” Anesteziată de plăcere, Raluca se ridică în capul oaselor și alunecă ușor stângaci, cu săruturile, din nou, către sânii celeilalte, zăbovind asupra sfârcurilor întărite. Excitația îi creștea exponential, niciodată prietenul ei sau alt bărbat nu o duseseră în acest punct, iar momentul ăsta devenea, categoric, elucubrant de erotic.

Inaintă către mijloc, cu intenția de a-i dezgoli și partea inferioară a corpului, dar atunci vraja se rupse:

– E suficient până aici, nu vreau mai mult ! Dar voi puteți continua, nu mă deranjează!  o surprinse răspunsul Nicoletei, care se ridică în grabă spre living.

Starea care o învăluise își cerea finalitatea. Dacă refuzul tinerei de a continua însemna să-și limiteze pornirile astea noi, homosexuale, măcar să-i ofere acelei stări deosebite posibilitatea de a exploda într-un multiorgasm. Raluca continuă preludiul cu prietenul ei, a cărui erecție părea a fi la apogeu. Se lăsă pătrunsă adânc, scăpând chiar un ușor oftat pentru că, în nebunia  care o cuprinsese mai devreme, ar fi vrut ca Mihai să o pătrundă pe colega lui mai întâi, iar ea să se masturbeze privindu-i. Actul era răvășitor, Raluca se foia necontrolat între așternuturile deja umezite și gemea ascuțit sub penetrările masculine. Fusese grozav totul și, în starea aia de transă, nici măcar nu mai știa unde se află. Trăia doar momentul. O fantezie nebănuită avusese pe jumătate loc și asta nu se putea chema decât delir al simțurilor.

Dimineața îi prinse sub o altă dispoziție. Sau doar pe Nicoleta. Raluca vru să inițieze delicatul subiect, doritoare să repete experiența.

– Știi, mi-ar plăcea să repetăm ce a fost aseară, zise, sorbind din cafeaua fierbinte.

– Nu cred că mai vreau asta, îi tăie gazda elanul, puțin somnoroasă și mahmură. A fost o greșeală și nu e cazul să mai dezvoltăm.

Crinul și Sfânta


E iulie. 6 iulie 2016. Ziua în care am renăscut din propria cenușă, precum Pheonix. Dacă ar fi să fac comparația ca la carte, aș înclina să consider că am mai renăscut de câteva ori până acum, dar aș zice că dățile anterioare a fost de vină hazardul care m-a înghionit, situația-limită căreia am fost nevoită să-i fac față sau, după caz, să-i pun punct. Acum e cu totul altceva, e vorba de conștientizare asumată, fiindcă este vorba de începerea unui proces de transformare a atitudinii față de viață, a înlăturării gândurilor negativiste, pesimiste și descurajante care-au rulat ani de zile pe pilot automat, așa cum alții, în ignoranța lor, m-au setat. I-am iertat, cu vremea. Ce rost ar mai avea ranchiuna ? Imi readuce ea un alt trecut, mai fericit, înapoi?

E o toropeală de ți se lipesc de piele puținele haine pe care le porți. Decid că la Spitalul Municipal, unde sunt așteptată să ajung la ora 11 dimineața, este foarte posibil să găsesc greu parcare, drept care metroul îmi pare o alternativă mai prietenoasă și rapidă în situația actuală. N-aș risca să întârzii pentru că mă tot învârt să găsesc spațiu de repaus pentru trotinetă. E prima noastră întâlnire și îmi doresc să fac o bună impresie din punct de vedere al punctualității și eleganței. Că asta e una dintre trăsăturile mele de caracter și nu o să mă dezic tocmai azi.

Cumpăr de la florăresele din fața spitalului cel mai frumos buchet cu crini imperiali care îmi face cu ochiul și, cu inima fremătândă, sun să confirm că am ajuns și mă pun pe așteptat în fața intrării ce-mi fusese indicată la telefon. O știam din vreo două poze de pe net, căci acum e super simplu cu internetul ăsta ! Google îți relevă și ce nu vrei, dar Camelia e psihoterapeut clinician pe secția ATI a unuia dintre cele mai importante spitale din capitală, așa că a întors rezultate căutarea. Mă gândesc cum o fi, ce o să zică, cum o să încep destăinuirile mele grele, dacă o să mă pot relaxa și deschide suficient, scenarii peste scenarii în câteva minute care păreau a sta pe loc. Totuși, mi-a fost recomandată cu încredere, rămâne să observ în ora viitoare dacă empatizez cu ea și, mai ales, ea cu mine.

Pe ușa spitalului apare întâi zâmbetul ei. O doamnă la vreo 40 și-un pic de ani, în halat de medic. Ne salutăm prietenesc, ne îmbrățișăm cald, neașteptat de cald și toată imaginara rigiditate a primei întâlniri cu un psihoterapeut, la care te duci cu o grămadă de bube în cap, se disipă instant. Îi ofer florile, se bucură pentru ele și mă îndeamnă să intrăm în părculețul din fața spitalului, să stăm puțin de vorbă. De pe alee, zăresc o bisericuță și nu pricep necesitatea unei biserici fix în drumul meu de astăzi.

652x450_092424-3-tipuri-de-crini-imperiali-plantare-si-ingrijire

Dar Camelia face un gest răvășitor, nu știu dacă premeditat, nici nu mai contează.

  • N-ai vrea să dăruim aceste flori Sfintei Fecioare Maria ? Uite, aici la bisericuța asta, le punem…pentru ca Sfânta Fecioară, mama tuturor mamelor și a tuturor copiilor, să-ți ajute în demersul pe care dorești să-l începi astăzi….

Pentru câteva zeci de secunde, n-am avut reacție. Intâi, în indolența minții care încă mă urmărea, m-am contrariat, băi, eu îi iau femeii cele mai frumoase flori și ea le dă altora. Nu puteam crede ce tocmai auzisem, era o chestie nouă și-o respingeam. Următorul gând, la extrema cealaltă, îl omoară pe primul și mă luminez: da, dar nu le oferă oricui, ci unei divinități și, mai mult, observ că egoismul specific omului de rând de a păstra un bun nu o caracterizează, ba mai mult aplică vorba aia cu dar din dar se face Rai…. Un om, o femeie căruia îi dăruisem din suflet, cu bucurie, cele mai frumoase flori în opinia mea, alesese să le dăruiască mai departe. M-a șocat și m-a bucurat în același timp.

  • Să știi că nu întâmplător ai ales de la florărie crini imperiali. Crinul, atât de delicat și parfumat, este floarea preferată a Maicii Domnului și ea îți va accepta gestul, te va ajuta dacă îți arăți recunoștința, credința și smerenia, adaugă puțin încurcată de lipsa mea de reacție imediată.
  • Da, sigur, vorbesc eu ca și când voiam să văd dacă mai am limba, poți face ce vrei tu cu ele, eu ți le-am dăruit ție cu drag, acum sunt ale tale.

Mă străduiesc să-mi ascund uimirea. Uimirea că un lucru atât de mărunt îmi dezvăluie cât de mare și puternică poate fi energia necondiționată a iubirii când ai inima deschisă. Căci mi-am pus în piept, când am plecat, cea mai mare și frumoasă inimă pe care o aveam prin dulap, de zile de sărbătoare, ca aceasta. Descopăr un om diferit față de cei cu care sunt obișnuită, hrăpăreți, egocentriști, veșnic nemulțumiți și angoasați. Nu știu cui să-i mulțumesc întâi, însă mă asigur în gând că ăsta musai e începutul unei colaborări foarte fructuoase.

In bisericuță nu este persoana care se ocupă de acareturile de pe acolo. Camelia o cunoaște, a mai fost pe acolo de atâtea ori. Îi lasă florile pe un pervaz, la intrare cu un bilețel scris cu pixul „Pentru Sfânta Fecioară, cu mii de mulțumiri ! Ramona și Camelia”

Și apoi, ne punem pe-o bancă în grădina verde, plină de arbuști diverși și sufletul meu își dezbracă încetișor haina grea. Acolo a început prima mea trezire la realitate. Acolo am început să trăiesc în prezent. Acolo am renăscut. Din încredere în omul ce mi-a vindecat gândurile, ce mi-a oblojit rănile sufletului și mi-a urmărit îndeaproape primii pași pe care-i făceam de-a bușilea, apoi din ce în ce mai falnică. Din mulțumirea că o forță nevăzută pune toate piesele de puzzle în ordine, dacă pui și tu de la tine. Din recunoștința față de noua viață și talentele ce mi-au fost dăruite, față de soarele care răsare în fiecare dimineață pentru noi, față de verdele ce ne curăță aerul, față de tot ceea ce suntem și am uitam să mai apreciem, față de tot ceea ce putem deveni dacă n-am mai lăsa pe mâine ce putem face chiar azi.

 

Moartea inocenței (2)


– continuare de AICI –

Romulus nu îi răspunse. Nu știa pentru ce săvârșise mărșăvia asta, dar dacă carnea fradedă a copilei ce semăna cu mă-sa îl ademenise și instinctul de animal fusese mai puternic, ce mai putea face acum ? Se va purta cu mănuși astfel încât copila să se simtă în siguranță, se va asigura că ea  va rămâne cât mai mult timp credulă, îi va face cadouri și, pentru o vreme, îi va închide gura. Cum obișnuia și cu ceilalți membrii ai familiei ! Doar el e principalul aducător de venituri și singurul decident. Cine ar putea să-i stea în cale ? Dacă situația va da semne că îi scapă de sub control, o va amenința că maică-sa o va părăsi sau se va omorî, în cazul aflării secretului. Da, așa va proceda ! Îi va induce copilei sentimentul de vinovăție pentru fapta lui sau pentru vreun act necugetat al Lindei.

                                                             ***

Raluca îi spunea tată – cum i se ceruse – aproape smerit, într-o naivitate dezolantă. Violurile clandestine au continuat timp de 4 ani. De la un timp, ea prinse a înțelege că nu e normal ce se petrece, ba chiar obscen, umilitor și maltratant. Intrase la liceu și descoperise iubirea platonică, în varianta ei adolescentină. Dar taică-su vitreg nu venea prea des în țară și asta o alina întrucâtva, căci îi lăsa timp să ascundă abuzurile undeva adânc, în suflet, de unde spera să nu mai iasă niciodată. Pe de o parte, și-ar fi dorit să-și vadă mai des mama, care părea că uitase de promisiunea făcută pe peronul Gării de Nord, pe de altă parte, la fiecare vizită a lor era nevoită să îndure tacit prezența deloc agreabilă a soțului său, transformat în abuzator pedofil.

Pe la 16 ani, își luase inima în dinți, încă confuză și teribil de temătoare și-i ceruse să o lase în pace, că de nu, va dezvălui secretul mamei sale.

– Și ce crezi că măică-ta te va crede ? rânji Romulus amenințător. Ești doar un copil râzgâiat, căruia eu îi fac toate poftele. Te țin la școală, ai toate condițiile, ce ai cerut ți s-a oferit, ba chiar prea multe, trebuie să existe un preț pe care-l plătești pentru toate astea. Maică-ta oricum te-a părăsit pentru a se muta cu mine în Germania. Iar acum, legată de mine, nu are decât două variante, ascultă la mine ! Dacă află, ori se omoară, ori tot cu mine rămâne !

shutterstock_99170681Raluca n-a știut cum să reacționeze, pătrunsă până-n vintre de o frică paralizantă. Nici lacrimile, nici rugămințile, nici amenințările nu-l înduplecau. Nimic nu funcționa. Fusese sacul de box al adulților cu putere de decizie asupra vieții ei, fusese strămutată în mai multe domicilii și școli, în timp ce ea căuta permament să refacă sentimentul siguranței materne. Era clar că insul ăsta, devenit agresor, nu avea de gând să cumpere moralitate cu banii în care huzurea, ba chiar ar fi fost dispus să reducă la tăcere pe oricine s-ar fi opus romanței sale pedofile. Doar a mai făcut-o, atunci, în pivniță, când s-a burzuluit la sora ei mai mare ce aflase despre sacrilegiu chiar din gura copilei. Apoi, nervos peste măsură și într-un gest de frondă, și-a manifestat puterea discriminatorie până și în fața Lindei „Ia-ți cheile cu tine, când te întorci din România nu mă mai găsești aici !” urlase din fața casei. Și toată atmosfera străzii liniștite din orășelul bavarez se tulburase atunci.

S-a speriat și mai tare la auzul posibilității că maică-sa și-ar putea lua viața. A decis să continue tăcerea înrobitoare, sperând să crească mare mai repede, iar atunci va fi pe cont propriu, putând să se rupă definitiv de aceste evenimente nefericite, care o stăpâneau împotriva voinței sale.

Moartea inocenței


Motto: Și dacă toate drumurile duc către un infern al sufletului,  ca mai apoi tot asta să-l înalțe, eu l-am ales pe cel care m-a dus mai repede într-acolo.

In luna lui brumărel, lanurile de porumb rămân aproape golașe. Pe alocuri, câțiva coceni dezorganizați și anemici încă stau în picioare în bătaia vântului, așteptându-și spre sacrificare patronii individuali, pe a căror proprietate se află. Se zăresc locuri ascunse pe aceste miriști partial defrișate.

Raluca stătea întinsă pe o pătură colorată, dezbrăcată până la brâu, în mijlocul acelei pustietăți. Nu știa ce căutau acolo. Romulus o luase cu mașina, până la magazinul de la Moară, să cumpere pâine și nimănui nu i se păruse suspectă plecarea. Mai apoi, în loc să se întoarcă, ieșise din oraș spre câmpurile din apropiere.

– Hai, pupă-l pe tata, cum te-am învățat. Hai, te rog, și pe urmă mergem. Promit că nu o să stăm mult.

– Dar mi-e frig ! Și de ce m-ai dezbrăcat ? De ce am venit aici ?

– Știi că tata te iubește și ți-a spus că o să te învețe cum să iubești un bărbat ? își dezveli dinții neuniformi Romulus într-un rânjet mieros. Uite, acum s-a ivit ocazia să-ți arăt ! Eu o să am grijă să nu ți se întâmple nimic rău, dar tu o să-mi promiți că vei fi o fetiță cuminte și nu vei spune nimănui unde am fost. Va fi secretul nostru, bine ?

La 14 ani, Raluca nu știa ce este un act sexual. Cum ar trebui să se producă, cu cine, dacă trebuia să fie din dragoste sau era doar o împreunare fizică, cum privise la filmul ăla, dacă e necesar să ia lecții înainte – așa un fel de promo, o introducere gradată într-o ambient necunoscut copiilor, dar atât de firesc prin însăși înzestrarea cu instincte animalice a tuturor adulților.

Acest moment avea să reprezinte o întrepătrundere brutală între două individualități din generații diferite și consecutive, o pervertire a sensului unei vieți fragede, o manipulare sinistră a unei personalități în devenire,  o intromisiune abjectă într-o lume imaculată a inocenței de copil.

O inițiase deja mental, cu câteva luni în urmă, într-o pădure de la marginea orășelului din Germania, unde locuia fericit de câțiva ani cu maică-sa. Vădit încurcat când o prinsese în casă, uitându-se la un film porno ce rula pe video, bărbatul de 36 de ani decisese că ar putea să o învețe despre tainele sexului, din moment ce era așa curioasă la vârsta aia de început a adolescenței.

Plecase împreună cu ea, cu bicicletele, la cules de ciuperci și-și concepuse planul strategic, în pași mărunți. Adesea, psihopații fac asta. Îi spusese că tații sunt datori să își învețe fetițele despre tainele intimității dintre un bărbat și o femeie (nefolosind totuși cuvântul explicit, al cărui sens oricum i-ar fi fost străin). Fiindcă era o persoană de încredere, din familie, Raluca nu găsise de cuviință decât să-l creadă orbește. Incepuse prin a-i arăta organele lui sexuale, îmbiindu-o să atingă, să mângâie, să-i răspundă la sărut. Raluca era confuză și absolut neștiutoare. E drept că noutatea pornografică din filmul ăla o excitase, simțise ceva puternic, o căldură interzisă privind ecranul, dar nu știa să-și producă singură plăcere, masturbându-se. Se speriase când fusese prinsă, chiar se gândea că va fi certată, pedepsită, deconspirată în fața maică-sii. Dar, în loc de asta, în mintea bărbatului se născuseră gândurile mizerabile. O pregătea astfel să parcurgă etapele desecretizării acestei noutăți cu o uimitoare toleranță, chiar grijă, de parcă ar fi vrut ca Raluca să-i rămână îndatorată viața întreagă că nu divulgase ceea ce văzuse, ba chiar îi pusese la dispoziție atâta știință revelatoare despre traiul intim al adulților. Oare putea ea pune sub îndoială o anormalie despre care nimeni nu-i vorbise ? “Ar fi fost poate prea devreme să-i vorbesc despre sex, abia acum 2 ani i-a venit menstruația și până și subiectul ăsta mi-a fost dificil să-l abordez”, și-ar fi zis Linda, preocupată cu obținerea propriei fericiri iluzorii.

9aa42b31882ec039965f3c4923ce901b5346f56301c7d

Pătura întinsă peste pâmântul uscat se murdări de sânge rapid. Durerea își făcuse simțită prezența vag și Raluca îndura răcoarea serii și penetrarea, cuprinsă de o stare de transă. Transpirația lui urât mirositoare, de câine în călduri, îi curgea pe pielea zgribulită și îi simțea greutatea ca pe un pietroi prăvălit peste ea, în urma unui cutremur. Era incapabilă să schițeze vreun gest de revoltă, încredințată fiind că așa trebuie să se întâmple.

– Gata, s-a făcut târziu, decise Romulus, după ce ejaculase satisfăcut, lângă copilă. Hai îmbracă-te, mergem acasă !

– Dar de ce s-a murdărit pătura de sânge, tată ? De unde mi-a curs sânge ?

– Acum ai devenit femeie, nu mai ești virgină. De aceea ți-a curs sânge, e normal să fie așa !

– Păi înseamnă că o să mi se lase sânii ? mai întrebă Raluca cu o inocență ce durea.

(va urma)

Gheișe fără shamisen


Și pătrunse în apartamentul cu lumină difuză.

ghiesaIn livingul spațios se găsea o canapea încăpătoare din piele neagră, plină de fete care ulterior ieșiră, două fotolii pereche și o măsuță de protocol, pe a cărei sticlă se lăfăiau câteva lumânări pastilă aprinse. Pe cele două laterale ale camerei, se vedeau patru uși cu tâmplărie de lemn vopsită și geamuri mate și din fiecare cameră reverberau diferite nuanțe de lumină. In spatele ușilor, păreau a fi niște perdele care ofereau intimitate camerei de masaj. Mirosea a ambră și a liliac, tânăra reperă curând aromoterapia așezată în două colțuri ale livingului. In fundal, se auzea – probabil din niște boxe bine dosite – o muzică ambientală, liniștită, care închidea perfect ansamblul acestui tablou cu care curiozitatea Ralucăi se împrietenise. Părea o atmosferă dintr-un film japonez, cu gheișe stilate, dar puțin mai dezbrăcate și fără shamisen.

După introducerea de rigoare, Simona o întrebă dacă ar fi interesată să lucreze la salonul lor. Ii spuse că nu era nevoie să știe să facă masaj, căci toate fetele lor au fost instruite de o profesoară acreditată și, în caz că va fi de acord, și ea va parcurge cursurile absolut necesare. Ii explică că fetele care lucrau acolo erau mulțumite de program și de câștig, că și-ar fi putut chiar alege intervalul orar în care putea să vină la noul job. Ralucăi îi surâse acest nou ambient, se relaxase instant, poate și pentru că nu mai găsea de cuviință să păstreze încordarea. Dacă ar fi fost să fie vorba de un sechestru, deja nu ar mai fi avut scăpare, dar Slavă Domnului, intuiția ei învinsese teama de necunoscut.

– Uite, îi dezvălui Simona, vei primi un comision de 35% pentru fiecare masaj pe care îl vei face, dar dacă vrei să faci bani mai mulți va trebui să faci mai mult decât masaj de relaxare. Va trebui să te dezbraci de hăinuțele de pe tine și să fii drăguță cu clienții, căci și ei, la rândul lor, vor fi mai drăguți cu tine.

– Cum adică ? Imi poți explica ce înseamnă asta ? Trebuie să fac sex ?

– Nu, sexul este exclus în salonul nostru. Bărbații care ne vizitează vin îndeosebi pentru masajul erotic. Masajele erotice sunt mai scumpe și, în mod automat, și comisionul tău va fi mai mare. Masajul ăsta îl faci mai senzual, cu mâinile și corpul tău, inducând o stare de bine și excitație clientului. Il apropii de starea de Nirvana, de bine absolut. Mai apoi, spre final când el este suficient de excitat, îl vei ajuta cu mâinile și corpul tău să finalizeze.

Raluca știa ce înseamnă să ejaculeze un bărbat, dar termenul de finalizare îi era complet nou. A lămurit-o Simona că însemna același lucru și s-au învoit că și ea ar putea face asta, în schimbul unui câștig mai consistent. Avea să vadă ea pe urmă cât de mult îi displace și dacă e dispusă să continue. Era un domeniu nou, atmosfera degajată, lookul relaxat al angajatelor, surprinse la venirea ei pe canapea și promisiunea unor venituri mari fără bătăi de cap majore îi păreau motive destul de bune să experimenteze noi laturi ale senzualității sale pe bani. Se gândi că, practic, nu era singura care ar fi făcut asta, deși nu mai auzise până atunci de alte asemenea locuri.

Nu era măritată, ba chiar prea singură și dezolată din pricina nerostuirii sale la cei 25 de ani. Ar fi putut fi de vină pentru asta  evenimentele reprobabile ce îi marcaseră tragic tânăra-i existență ? Orice ar fi ales să facă era, prin comparație, prea puțin față de ceea ce trăise forțat la o vârstă extrem de fragedă.

A face dragoste online


From:xxxx xxxxxxxxxxx
To: „cleopatraegyptqueen@yahoo.com”
Sent: Wednesday, December 2, 2015 5:19 PM
Subject: Re: Ganduri…..

 

Dragă R (R de la Regina, nu?),

In primul rând, sper că am fost destul de clar, dacă nu repet….că sunt un admirator, un bărbat ce-ți soarbe cuvintele și se chinuie, străduie să atingă cu imaginația o frântură din domeniul unde ești Regină. O lume a ta, pe care ai creat-o. Cu trudă multă, strâns din dinți, multă plăcere și durere (deopotrivă), vise și dezamăgiri, patimi și descătușări…..Deci necunoscut nu pot fi….
Necunoscuți pot fi cei ce, chiar dacă sunt lângă tine în magazin nu îți văd emoțiile ce te încearcă când îți iei o carte, pot fi bărbații de pe o terasă despre care, dintr-o privire, știi mai multe despre ei (chiar decât ei) decât vor ști ei despre tine, pot fi necunoscuți personaje care au fost în regatul tău și nu știu ce au văzut, care nu au înțeles ce privilegiu și de ce onoare au parte, ce norocoși sunt….
In al doilea rând, de 2 luni îmi tot aranjez agenda să am o 15-19 liber în București, dar citind ultimele postări….Wow….ce transformare! A dispărut femeia ce își căuta echilibrul în alții, puștoaica ce credea că lumea ei, regatul ei nu înseamnă mare lucru pentru alții și nu își dădea seama cât poate „deveni”!
Ea, cu tot ce are ea, avea tot arsenalul mental, emoțional și mai ales experiența necesară să poată deveni tot ce își dorește, are atâtea lucruri în ea pe care să construiască, pe care să le dezvolte astfel încât să nu aibă nevoie de o oglindă, de o (era să scriu jumătate, dar de cele mai multe ori celălalt/cealaltă venea în ecuație cu mult mai puțin de jumătate) ceva, cineva care să o pună în valoare….
Acum o văd în scrieri, o citesc cu stupoare chiar modul în care ți-o asumi, parcă ai dat blogul altcuiva, ce transformare…..
Intrebarea e dacă această transformare va afecta ea Regatul? Ar trebui să-mi pară rău că nu l-am văzut înainte? Măcar pentru a înțelege diferențele….. Oricum, simt că ești ok cu tine, ceea ce e cel mai important.
Cu mult, mult respect,
U.
P.S. Mă bucur ca ți-a rămas asta cu Osho și nu aia cu licitația. :))
shht
La 2 dec. 2015, 20:08:15, cleopatraegyptqueen a scris:
Frumoase gânduri îmi scrii, îmi mângâie sufletul. Și ai dreptate, nu ești necunoscut, mă cunoști prea bine. Transformarea mea e reală, dorită de mult și ajuns la ea cu multă trudă, angoase și suferințe, adevărat este ! Bucuria că am reușit o scriu pe toate gardurile, căci realmente sunt fericită. Ai dreptate, dețin un regat și mă simt regină peste el. Am încercat, în indolența mea trecută, de 4 ori să renunț la masaj, de 4 ori ! Tot acasă m-am întors. Aici mă simt cel mai bine, aici e lumea mea. Deși acum lumea mea nu se mai compune doar din asta, tot aici mă întorc cu plăcere, ca și cum aș trăi într-o altă dimensiune. Cred că am fost o gheișă într-o viață anterioară.
Am un job foarte bine apreciat și remunerat, pentru care m-am străduit cu implicarea-mi caracteristică (e clar că nu pot altfel, când ceva mă pasionează !), am noroc de un șef și prieten extraordinar cu care odată m-am iubit nespus (și fie vorba între noi încă ne iubim, deși suntem atât de diferiți) pe care tot la masaj l-am cunoscut.. Cumva, de 11 ani toate în viața mea se învârt în zona asta. Și plecările și revenirile, și câștigurile de orice fel. De emoții nu mai vorbesc, ele sunt marea mea ! Când lină, când învolburată ! 
Am preocupări cotidiene, ca tot omul, nu sunt chiar zână cu baghetă magică să fac vrăji și toate să se rezolve de la sine. Dar, parcă aș zice, aici, în lumea asta sunt zână și totul e posibil. Și când scriu, și când interacționez cu oameni care caută altceva decât banalul. Sunt rari, dar există. Și-mi rămân în minte și inimă și mă gândesc la ei cu plăcere, ce-or face, le-o merge bine pe unde sunt ? Genul ăsta de conexiuni le caut eu. Uneori, le găsesc și mă umplu de bucurie. Chiar am zis că pasiunea nu poate fi banală, dacă ar fi atunci toți ar avea acces zilnic.
Nu s-a schimbat nimic în rău, s-a schimbat în bine. Sonia e alter ego-ul meu, care mă răsfață și mă învață.. Mă scoate din bucluc de multe ori, când devin prea visătoare. Sonia nu e rea deloc, e doar mai realistă, este capră în zodiacul chinezesc. Am capacitatea de a mă dedubla, sunt alunecoasă ca un pește și totuși atât de ușor de prins dacă metoda s-ar fi inventat ! Și cine poate înțelege emoțiile mele, trăirile mele, poate trăi o experiență de Nirvana cu mine. Contează, desigur, să vrea să facă momentul unic. Că singură să cari căruța…nu e la fel !
 
Vestea bună am lăsat-o la final. Pot face și excepții de program, dacă ai posibilitatea să mă anunți măcar cu 2 zile înainte.
Revin cu întrebarea. Îmi permiți să postez pe blog frumoasele-ți cuvinte?
 
Mulțumesc anticipat !
R.
La 12/03/15 at 11:36 AM, xxxxx xxxxxxxxxxxxx a scris

Scumpă domnișoară,

Gîndurile pe care ți le-am așternut aici sunt ale tale, doar pentru tine, nu sunt copiate, nu le-aș spune sau scrie altcuiva….eu le-am ținut 3 ani, peste 1000 de zile, dar mai ales nopți…. le-am acumulat, le-am îngrijit, le-am ordonat și mai ales cernut….
Goga spunea că ” Cel mai greu pe lumea asta e de suportat o bucurie neîmpărtășită!”…..
Greutățile, umilințe, rănile le trecem mai ales singuri…..cu bucuriile e mai greu….
Atunci când nu au mai încăput în mine am început să ți le scriu. Acum sunt ale tale, să faci cu ele ce dorești, le evaluezi și le prețuiești valoarea cum simți de cuviință.
Cu mult drag,
U.
P.S. Nu știu dacă e răspunsul pe care îl așteptai, dar poate mă ajuți: tu celor insistenți cum le răspunzi?