Naiva și manipulatorul sau Sacul și peticul său


2006, Septembrie

De la o vreme, plafonarea ce o simțea, închisă în luminile difuze ale salonului de masaj erotic, căpătase proporții deranjante, îi sugruma orice tentativă de a trăi năvalnic, cum năzuise. Voia altceva, chiar dacă acel altceva presupunea, din nou, întâlnirea cu necunoscutul. Frumusețea vieții rezidă tocmai în necunoscutul ei și nu e destinată celor care nu sunt capabili să-și părăsească propria zona de confort.

Aventuroasă până-n măduva oaselor, se hotărî deci să-și urmeze visul și-ntr-o dimineață de luni plecă spre orașul acelui necunoscut care o seduse rapid, nu pentru că era el vreun DonJuan, ci pentru că Raluca avea nevoie de unul. Era hotărâtă să dea un alt sens existenței sale și se bucurase croșetându-i acestuia hăinuțele imaginației sale. Se aventura în necunoscut identic cu momentul  acela când, pe trotuarul de pe Știrbey Vodă, decise să încalce regulile convenienței călduțe și să plonjeze în ineditul cu nume iluzoriu – masaj erotic. Iși dorea, fără doar și poate, să înceapă o viață nouă, mai plină, mai împlinită, mai fericită.

Pe Marius îl cunoscuse din întâmplare, pe internetul care-i întreținea fantezii nu neapărat sănătoase în nopțile târzii. Poate c-ar fi fost mai onorabil să fie pasionată de cinematografia televizată, dar acolo, pe ecran, nu ea era actrița principală.

Distracția – își zicea – ar trebui să fie la cote înalte, că doar d-aia se ducea, nu intenționa să treacă atunci pe la Starea Civilă, nu se ducea spre documentare pentru vreo carte și nici să facă vreun bine umanității, vizitând Cetatea Devei.

La început nu s-au înțeles. Fata aflase că e de etnie, dar detaliul ăsta minor nu ar fi împiedicat-o în potențialul plan de reîndrăgostire. La acel moment, era vorba despre distracție, nu știa ce și dacă va mai fi pe urmă. El se lăudase cu originile și viața lui tumultoasă obositor de mult, aproape enervant, numai că, setată pe alte irealizabile așteptări, pericolul nici măcar imaginar nu i se părea Ralucăi. El blagoslovea cu cuvinte atent meșteșugite tot ceea ce naiva femeie voia să audă. Era încredințată că viața e frumoasă și e inutil să te ferești de evenimentele pe care tu însăți le aduci în calea ta. Prețul pe care avea să-l achite tribut lecției aparențelor care înșală avea să fie exorbitant. Până să-l cunoască în carne și oase, în acea fatidică zi de septembrie, fata se simți atrasă de jovialitatea lui Marius, de iscusința cu care-și stăpânea emoțiile, de exuberanța cu care înmiresma o viitoare poveste de dragoste, de inteligența și curajul de a ieși din situații periculoase, dar mai ales de cursivitatea minciunilor pe care i le servise, în sirop amețitor de dulce.  Altfel, de ce ar fi bătut drumul ? Putea să-l invite la București. Totuși, sătulă de barbații însurați care roiau în jurul ei și care, de la un moment încolo, n-ar mai fi fost capabili să-i întrețină fericirea, voia, de fapt, să se convingă că următorul pretendent era un bărbat liber, care putea fi doar al ei.

Mai întâlnise psihopați cărora le permisese jocul cu mintea ei. Din păcate, ei nu se recomandau sub această denumire și nici ea nu citise cărți elocvente despre cât de paroxist învolburată poate fi mintea umană sau cât de derutante sunt acțiunile unui asemenea personaj. Așa că inima i-a fost fatal și vulnerabil de deschisă. Spre suferință.

După prânzul servit într-un restaurant dezvoltat într-un garaj din zona rezidențială – denumită pompos Micul Dallas –  Raluca plecă cu noul său cunoscut către un apartament închiriat, Știa că venise să se distreze, prin urmare sexul era, inevitabil, în program. Datorită nesiguranței și stimei de sine scăzute, ea dădea impresia unei figurante,  el în schimb căuta doar să se-nperecheze întru plăcerea și egoismul proprii.

Cartierul ăla, Micro 5, fost muncitoresc, în care poposise, cu blocuri murdare, îngrămădite, cu 4 etaje i se părea din alt film. Filmul pe care visa să-l trăiască, în această nouă dimensiune, era cu palate de cleștar, servitori și tacâmuri de argint la masă. În fața blocului destinat oamenilor de condiție modestă, proprietarul apartamentului ce fusese închiriat câteva ore o interpelă cu siguranța omului care nu vorbește în dodii:

– Pe tine te cunosc !

– Daaaa ? poate de la televizor ! glumi tânăra, tendențioasă, uluită de viziunile unui necunoscut.

Prima partidă de sex fu un fiasco total. “Ce dracu caut eu aici ? fu reacția instinctivă a Ralucăi, sugrumată de o realitate plată, care confirma zicala “Socoteala de acasă nu se pupă cu aia din târg.” El nu-mi inspiră nimic. Mă mai și enervează teribil cu aerele lui de mare șmecheraș provincial, fost șofer de autobuz supraetajat în Londra și posesor de vilă cu etaj pe care n-am vizitat-o încă… Așa și? Trebuie cumva să-i ridic vreo statuie, să-i aduc osanale pentru reușitele sale derizorii?”

– Să nu-mi spui că nu ți-a plăcut ! Te-am simțit crispată, ce Dumnezeu, voi femeile nu știti că prima partidă e definitorie pentru viitorul unei relații ?

 Să mori tu ! își înghiți primul gând.

– Aaa, da ? Și ce ar trebui să-nțeleg, că-ți dorești o relație cu mine ? Abia m-ai cunoscut azi… și pari apatic, mai obosit ca mine, deși eu am condus 6 ore astăzi. Poate ar fi mai bine să plec chiar azi la București ! Nu cred că ne potrivim, nu știu ce-am sperat și de ce am venit.

– Ok, dacă tu asta îți dorești, eu nu te pot reține !

Raluca se îmbrăcă grăbită și plecă pe jos, să-și recupereze mașina, lăsată în fața palatului său fără turnulețe. El o urmă fără tragere de inimă. “De ce mai vii? Nu mă interesezi, nu te interesez, nu știu de ce-am bătut atâta drum pentru o …..dar vai, vai, așa-s femeile !! Atât de prostuțe, atât de credule, atât de nostime în naivitatea lor, blocate în credința că cel care îi urmează unui trădător va fi altfel… Aiurea ! Mii de fraieri, misogini, bădărani, mitocani și așa ziși „domni de societate”, multă marfă de duzină, cu imaginea spoită frumos, să dea bine la public!”

Iritat de comportarea intempestivă a Ralucăi, dar și de hotărârea ei de a pleca, Marius n-a putut asimila eșecul incipient – doar el câștiga permanent orice dispută în care uza magnifica lui tehnică manipulatorie ! – și a decis să-și suprasolicite limitele, schimbând discursul zeflemitor cu unul mai lacrimogen, care știa el că prinde mai bine la femeile sensibile și naive. A apelat numaidecât la povestea omului singur care nu-și găsește pe cineva compatibil și întâlnește numai hoațe de inimi, el, nefericitul, care abia așteaptă să se pună la casa lui !  Asta a fost, de altfel, și reteța potrivită de seducție timpurie care a determinat-o pe Raluca să creadă că ar putea candida cu succes la această categorie. S-au împăcat cu lacrimi de bucurie în acea seară, o invitase în casa și familia lui, se convinsese că nu există altă parteneră oficială și până și sexul devenise promițător în cele 4 zile câte petrecuse acolo, până să revină în București.

Reclame

O, dulce Nirvana !


La Nirvana avea colege una și una. Fiecare avea specificul, caracterul, atitudinea și clienții ei care îi remunerau serviciile, de ce nu pretențiile… O prea mare selecție nu se putea face, în afară de câteva limitări ale aspectului fizic. Vizualul era primordial pentru clienți, restul aspectelor rămâneau discutabile. Că nu le luau acasă. Erau și mai slabe, dar și mai plinuțe și cu sânii mari, dar și mici, și cu aspect exotic, dar și neasemuit de comune. Firește, educația, trăsăturile de personalitate, joburile anterioare avute nu contau și nici n-aveau cum să conteze. Erau doar 2 saloane de masaj erotic deschise în Capitală și prejudecata că ești o femeie de moravuri ușoare dacă lucrezi într-un loc de genul ăsta le împiedica pe fetele prea pudibonde, așa-zis serioase, să aleagă un astfel de gimnasta-nud-foto-alb-negru-1mtraseu. Trebuie că erau puține cele care puneau la spate prejudecățile și convingerile limitative cu care crescuseră în familia nativă, în schimbul veniturilor consistente. Nici Raluca nu făcuse excepție inițial, dar avea să descopere cu timpul că nu doar banii întrețin ideea de fericire efemeră, când ai alte nevoi latente de satisfăcut. Poate asta o făcea și atât de diferită de restul, atât de implicată. Ea avea nevoie nu doar de venituri, ci îndeosebi de validare, de apreciere, să se autoiluzioneze că, după tot caruselul haotic pe care, generic, îl numea existența ei trecută, merită să rămână încă vie. A se ancora în ceva iluzoriu, însă plăcut, nestresant, era pentru ea o chestiune care făcea diferența dintre viață și moarte, un mecanism-răspuns al subconștientului la instinctul de supraviețuire.

Saloanele de masaj erotic erau, în vremurile acelea, pe un trend ascendent și legale, fără discuție. Reușeau să incite imaginația și fanteziile bărbaților ce vizitaseră asemenea stabilimente prin Occident sau în partea asiatică a Globului și știau cu ce se mânâncă treaba asta. Reclama era exclusivistă, iar prețul – prohibitiv pentru marea masă. Motiv pentru care clienții erau străini cu afaceri prin România sau afaceriști ori manageri autohtoni, nesperat de stilați și care ar  fi plătit în aur  un moment de relaxare și tandrețe autentică.

– Uite, Raluca, ăștia sunt bănuții tăi pe toată săptămâna. 520 lei. Noi duminica plătim comisioanele, să știi. Iar dacă ai nevoie de bani în timpul săptămânii, îți dau din comisionul făcut până atunci. Asta e la început, e puțin mai dificil să fii aleasă, fă bine și ia exemplu de la Alexandra, care agață cel puțin jumătate din noii veniți. Ea știe una și bună, sânii la înaintare, o atitudine pornografică, cu părul vâlvoi și râde cu gura până la urechi. Succes garantat !

– Mulțumesc, Simona, de sfat, va trebui să intru în atmosferă, dar fii liniștită că e în regulă, nu mă simt nedreptățită. Am înțeles de la bun început în ce constă și că fiecare face bani în funcție de masajele pe care le are.

Nu se putea declara nemulțumită. Făcuse și șpagă de la 2 clienți de încă 100 lei, câștigase în prima săptămână, lucrând numai seara, între 7 și 11, jumătate din salariul ei lunar de la Compania de Stat. Asta în condițiile în care până și acolo, salariul era peste media veniturilor ce puteau fi câștigate în anii aia.

Și-a dat seama rapid că o să-i placă aici.

646x404

Per ansamblu, era relaxant, putea fi dificil doar psihic, să reușești să treci o graniță a ceea ce accepți în materie de prejudecată vis-à-vis de erotism și senzualitate. Să fi atinsă și să atingi necunoscuți, mulți necunoscuți, mulți bărbați pe care-i întâlnești doar o dată poate și cu care e necesar să stabilești o intimitate iluzorie în maximum o oră. “Dar oare nu am trecut, fără voia mea, granița a ceea ce este considerat normal?” se întrebă Raluca. “Nu mă intitulez deloc o inhibată, deși m-aș fi putut preschimba într-una, în lumina nevrutelor mele chinuri, așadar să resping orice este legat de erotism, de bărbați, de organele lor sexuale, de mângâieri. Nu știu, să mi se pară scabros, să-mi creeze repulsie, indignare, să mă trezesc călugăriță peste noapte. Dar eu – nu !, nu vreau la mănăstire, vreau să fiu în centrul atenției, iubită, adorată, admirată și, Slavă Domnului, sunt înzestrată cu un erotism pe care abia acum, în aceste ipostaze, îl descopăr și din care voi face o artă, fără să fie nevoie să fac sex. Mă simt chiar în largul meu aici și nu regret că am nimerit – aș crede, din pură întâmplare – , la un salon de masaj erotic.”

„ignorance is bliss” sau cum să ignori cu grație ceea ce te doare


2004, Mai

Aproape o lună căutase să-și achiziționeze un laptop second-hand, pentru că amica ei, Camelia, o pusese la curent cu noutatea internetului – acea platformă pe care poți lega prietenii online. Și acum 2 săptămâni, chiar reușise să-l cumpere la un preț rezonabil, cheltuind în totalitate prima de Paște pe care o primise de la serviciu. Își instalase, între timp, și internetul, convinsă că-și va petrece serile monotone în compania unor oameni interesanți, va descoperi noi modalități de socializare și își va face un nou iubit, poate chiar mai mulți. Va avea de unde alege. Deși nu prea știa să manevreze acest internet, se gândea că va apela la prietenii deja familiarizați cu el și se va pune la punct cu noua tehnologie. Unul dintre amici, aviatorul, îi făcuse cont gratuit pe sentimente.ro. Se tot gândise ce nickname să folosească. Camelia o îndemnase să găsească ceva interesant, nu doar Raluca1979. N-ar fi atras atenția ! “Parfum de fericire”, îi veni în minte. “Da ! Ca melodia aia nouă a Deliei, eu oricum îmi doresc fericirea mai mult decât orice altceva ! Da, în această împreunare de cuvinte categoric mă regăsesc și va fi puzderie de doritori. Până la urmă, și bărbații își doresc fericirea, ce altceva ? doar asta contează !”

Se simțea grozav de singură și nefericită. Cu Mihai rupse relația de aproape 5 ani, dintr-o copilărie. Ete zău, a pus botu’ că nu l-au invitat  ai ei în Germania ! Să fie sănătos ! Păi ce, știe el cât de fațadă e toată relația asta parentală și ce mizerie ascunde pe dedesubt ? Mă rog, aflase, dar nu se putea pune în papucii ei niciodată. De fapt, perspectiva unei posibile căsătorii ar fi plictisit-o repede și ea își dorea să experimenteze cât mai multe noutăți ale vieții, își găsea ea justificare pentru pasul făcut. Fără să o știe însă, îi era o frică monstru de intimitatea profundă și își inventa, căuta, atrăgea singură suferințe și abandonuri relaționale, pentru că suferința era parte din viața ei, o obișnuință cu care se familiarizase de mică. Pe Mihai îi vedea prea comod, pe alocuri chiar tern, căci la 23 de ani prefera să stea în casă să vizioneze seriale decât să iasă în parcuri ori cluburi cu prietenii. Era prea așezat pentru ea, concluzionase, ori ea nu era pregătită pentru chestii d-astea mature, nuntă, trai în comun, de copii nici să n-audă. Îi plăcuse atmosfera din familia lui, se simțise confortabil și în siguranță, chiar îi oferiseră adăpost atunci când lucrurile degeneraseră urât cu părinții ei, care nu mai conteneau cu pretențiile. Ce mai voiau ? Să o lase, domnule, în pace, atâta își dorea ! Avea serviciu cu un salariu foarte bun – e drept, îl obținuse prin pilele mamei lui Mihai, se descurca ea cumva. Dar ei se obișnuiseră să-i sugrume orice act de independență, controlând-o și manipulând-o după cum considerau ei că ar fi necesar să-și trăiască tinerețea. In plus, Linda aflase chiar de la soț de abuzurile sexuale comise și căzuse într-o depresie profundă, îndepărtându-se și mai tare de copila sa. Când în sfârșit, păru că își revine pe linia de plutire, se văzu și mai lipsită de putere, mai dependentă de bărbatul care-i asigurase confortul și nu intenționă să fugă unde vedea cu ochii din închisoarea numită până atunci “acasă”. Ani în șir îi fusese inoculat sentimentul de vinovăție, dublat de o rușine aparent inexplicabilă, fusese îndoctrinată că e incapabilă să se descurce singură, că ea e un fel de prelungire  a lui și a acțiunilor lui.  Că fără el, ea nu există, nu respiră, nu gândește, nu simte. Fără să o conștientizeze, se autoanulase. Alese calea mai ușoară – a da piept cu greutățile singură într-o țară străină, ar fi fost imposibil – si decise să treacă cu vederea că cel de-al doilea soț îi molestase copilul, sperând că timpul va închide de la sine rana. Blocată într-un amalgam de rușine, vinovăție și deznădejde, alese să nu facă nimic. Să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Blocă instanța asta, refuză să accepte, să nu mai doară. Ar fi preferat să nu afle niciodată o asemenea atrocitate, tocmai pentru că își pierduse, pe parcurs, curajul acela tineresc, ce o determinase, cu ani în urmă, să-și urmeze iubirea până la capătul lumii.

                                                            ***

La 5 și 20 intră pe ușă. Se plictisese ziua întreagă la muncă, nu avusese lucrări de redactat și de Solitaire se săturase, îl știa pe dinafară. Se debarasă cât ai clipi de hainele office, le rândui pe toate în șifonier și  își îndreptă atenția către noua preocupare a după-amiezii. Când deschise  site-ul, înfierbântată să vorbească cu unul dintre noii amici făcuți online, găsi un mesaj necitit, de la un oarecare user NirvanaMassage. Îl deschise și căscă ochii.

“NirvanaMassage, salon nou deschis în centrul Bucureștiului, vă invită să vă alăturați echipei noastre de maseuze profesioniste. Garantăm program flexibil, un ambient de lucru relaxant și venituri consistente, între 1.000 și 3.000 euro !! Experiența anterioară nu este necesară. Pentru mai multe detalii, sunați la nr………. Vă așteptăm ! “

– Fatăăăă, fii atentă ce mesaj am primit pe sentimente, îi telefonă Cameliei. Și îi citi mesajul.

– Nu știu ce poate fi, n-am auzit de așa ceva. Adică cum, se oferă de muncă în domeniul masajului? Mi se par astronomice veniturile pe care le vehiculează. N-are cum să fie real!

– Daaaa, scrie că poți câștiga pânâ la trei mii de euro. Îți dai seama cât înseamnă ? Dar ce o fi ăla masaj ? Și fii atentă, e în centrul Bucureștiului, nu poate fi într-o magherniță, înseamnă că trebuie să fie undeva la stradă…

– Raluco, habar n-am ! Dă un telefon și vezi dacă e la mișto, că bag seamă că ești extrem de curioasă și te-ar tenta !

– Hai că sun mâine, când ies de la muncă și te țin la curent, te pup, pa-pa ! Și apăsă bucuroasă butonul Inchidere apel al noului ei mobil, Nokia 3310.

 A doua zi, stătu ca pe ace la serviciu. Își tot spunea că e o țeapă, dar măcar să vadă dacă e așa. Poate ăștia chiar aveau nevoie de personal. Și auzi, că experiența nu e necesară. Plus că, și o mie de euro dacă ar câștiga, ar însemna de 3 ori salariul ei de acum. “Oricum, cu Andrei nu mă mai înțeleg, nenorocitul s-a folosit de mine, avea nevoie de o bucățică tânară, să i-o tragă prin arhivă sau când mai rămânea peste program și ne încuiam în biroul lui. In definitiv, n-aveam vise de viitor cu el, e mult mai în vârstă decât mine, e și însurat și pe deasupra fata lui e cu 7 ani mai mică decât mine. Aștia însurați promit marea cu sarea, până ajung să-ți intre în grații și între picioare și pe urmă… ușor-ușor, se dezlipesc ca un scoci din ăla folosit, pe care a bătut prea mult soarele. Iar la muncă, mai mult o frec. La balanțe și documente contabile nu-mi permit accesul, că cică o să divulg eu date secrete din societate la Minister. Ce să-ți spun, de parcă nu trebuie oricum să le raporteze ! Că cică să fiu mulțumită că am serviciu bun – asta așa că au fost obligați să inventeze postul meu -, salariu mare și la 4 și 20 ies pe ușa unității. Băi, ce comuniști !”

(fragment, va urma)

Fantezia bate monotonia


– Sonia, tu crezi c-am să mă  fac bine vreodată ?

– Bine ? In ce sens … bine ? Ești bolnavă sau … ? ridică o sprânceană voluptoasa roșcată… Te văd chiar prea-bine-merci, draga mea, atât de împlinită și abundând de fericire n-ai fost de când măicuța te-a lăsat pe lume…

– Ei, Sonia mea, știi, de fapt, la ce mă refer…. La nevoia mea furibundă de cochetărie, de a mă simți dorită ! Imi imaginam că, după ce mă stabilizez în brațele unui bărbat care-mi va dovedi că mă iubește cu adevărat, această nevoie se va dizolva, se va estompa de la sine. Că d-aia adunam de pe unde apucam, d-aia mă simțeam în al nouălea cer când atâția mă doreau, pentru că nu exista unul singur care să-mi satisfacă plenar această imensă nevoie. Iar acum, nu numai că m-am stabilizat, mi-am făcut și culcuș în sufletul lui de aur și e atât de bineeeee, că-mi vine uneori să mă ciupesc, știi, ca atunci când eram copile și ni se spunea că nu-i posibil visatul cu ochii deschiși. Și fiindcă n-a dispărut, nevoia de a mă simți dorită am transformat-o într-o fantezie din care ne înfruptăm amândoi, în jocul erotic.

– Singura constantă în viață, zice unul mai deștept decât noi două, e schimbarea. E firesc să te transformi, în mai bine chiar e indicat. Ai depășit frica de abandon, care te paraliza intr-un anumit punct al relaționării cu un bărbat. Te valorifici, te prețuiești, ți-ai deschis intimitatea și ți-ai oferit profunzimea. Vulnerabilitatea este o putere în mâna celei ce a învățat să o folosească. Nu te mai temi că s-ar putea să te abandoneze, că nu e de încredere. Nu te mai temi să te lași dusă de val, conștientă că te vei descurca tu cumva, în vremuri de restriște. Self-confidence, îi zice pe englezește. Intre tine și Claudiu sunt chestii de comuniune sufletească. Iar astea n-au nici în clin, nici în mânecă cu nevoile fiziologice ale fiecăruia. Iubirea e una, sexul e alta, deși interferează uneori. Omul nu e monogam, nicicând nu a fost, iar celui realmente liber îi face plăcere zburdălnicia.

– Daaaaa, mi se pare incitant să experimentăm tot felul de năstrușnicii, zâmbi, de sub mustățile sale imaginare, Raluca. Mă trezesc visând că face sex cu o prietenă de-a mea – pe care doar visul o plăsmuiește – de față cu mine. Amica e intrigată că-i permit să facă tot ce-și dorește („adică cum ? îl lași ?” mă întreabă ea obsesiv în vis), iar eu îl privesc languroasă și complice în timp ce o pătrunde pe masa din bucătărie. Mor de plăcere, nu alta !! Mă trezesc excitată, masturbându-mă fără glas, să nu-l trezesc. Apoi, la cafea, în patul tuturor dorințelor împlinite, ne hârjonim, îi povestesc copleșită, șăgalnică și fantezia nu rămâne fără finalitate nici în realitate.

Imagine similară

– Ai întâlnit, în sfârșit, un om asemeni ție. Suficient de inteligent cât să-ți înțeleagă și respecte, accepte personalitatea erotică, dar și suficient de nebun cât să-ți pună în practică fanteziile. Numai un non-conformist original și excentric, ca tine, ar fi putut asuma rolul de bărbat în viața ta, restul au fost trecători prin energia ta senzorial-sexuală. Le-a plăcut o vreme, s-au înfruptat din ce ai lăsat de descoperit vederii și simțului tactil. In cazuri concrete, gluma s-a îngroșat, ei s-au speriat de capabilitățile tale și-au zbughit-o, cu dâra de prejudecăți în urmă. Cine ar vrea o curvă ? Curvele nu-s de ținut, ți le „fură” altul sau te părăsesc repede, scrie la cutumă. Or, numai omul genial, deschis la minte și la inimă e capabil să dărâme cutumele și să descopere ceva la care majoritatea crasă nu se încumetă. Omul slab și nesigur pe el și pe capacitatea de a-și ferici perechea dezvoltă posesivitatea ca pe un instrument de autoapărare împotriva propriilor frici ce-l chinuie din adâncuri. Da !, omul ăsta vrea acasă o femeie serioasă, de casă, o îngrijitoare a intereselor și nevoilor sale de bărbat, Doamne feri ca ea să ude patul cu visele ei egoist-erotice sau, mai rău, să-și manifeste interesele sexuale cu altul. El, ca bărbat, ar avea voie, deh, anii de patriarhat or fi fost mai mulți și ei și-au însușit mai multe drepturi. Marius, ții minte, s-ar fi dus la swing, gang-bang și ce mai găsea pe acolo, prin Arad, da’ nu cu tine…

– Mda, am cunoscut felurite perechi de ochelari de cal, cu care le place alor noștri să privească viața de cuplu. O îngrădire permanentă, scrâșnită, deși mascată sub o față binevoitoare, a libertății de exprimare a celuilalt. Iar când nu ți-o îngrădește explicit celălalt, îți tai singur craca de sub picioare, renunțând la plăcerile tale, de frica dezaprobării partenerului. Depinde doar care e mai tare-n clanță ! Păi asta e viață ?! Hmmm, aseară m-a sunat amantul, nebunică mică și perversă. Și i-am spus …

– Am văzut ce față pofticioasă a făcut Claudiu la auzul veștii. Nu mai primisei vești de la Andrei, de atunci, de după ziua lui. Parcă-mi și părea rău că am stricat sticla aia de Porto pe el, neobrăzatul…, făcu un gest de lehamite Sonia.

– Măi, io cre’ că l-am luat prea tare cu propunerea mea, atunci. Oamenii se simt blocați când nu le lași timpul necesar de a se obișnui cu idei mai neobișnuite, neortodoxe, trăznite. E clar că s-a gândit la ea, de vreme ce a grăit răspicat că nu-și dorește să cred despre el că e un încuiat. Dar nici nu-l văd alergând într-un suflet, să bifeze țelul împreunării la comun cu Claudiu. Cică-l cunoaște, băi, Andrei ăsta îi cunoaște pe toți, cred că i-a numărat și pe ăia decedații care au lipsit, din motive subiective, la ultima votare. L-am liniștit că, dacă nu-și dorește să participe la un threesome discret, având în vedere prestanța și rigurozitatea profesională la care a aderat demult, e liber să spună un „Nu” hotărât propunerii noastre. Deși mi-ar plăcea, nu-mi doresc să fie interpretat precum vreun act impus sau indispensabil. Om vedea…

– Iubito, multe femei fac greșeala să-și reprime nevoile, dorințele, fanteziile.  Devin ranchiunoase și frustrate, din acest motiv. Toate se ascund și mocnesc undeva, în corpul fizic. Și se-ntreabă apoi de ce se căpătuiesc cu câte ceva adunătură de celule neprietenoase la nivelul organelor specific feminine, sân sau col uterin. S-a demonstrat deja științific că probabilitatea să faci o boală la nivelul organelor sexuale este mai mare dacă nu-ți canalizezi și folosești constructiv energia sexual-feminină.  Până și bancul în care Dumnezeu îi răspunde femeii puritane că i-a dat-o s-o folosească, nu să vină-n Rai cu ea, nefolosită, stă mărturie motivațională în acest sens. De neprețuit.

 

Istanbul … mon amour


Nu știu alții cum sunt, dar eu când simt să fac ceva, să experimentez ceva, când îmi propun chiar subconștient – fără să cunosc motivația adâncă a spiritului – un țel de simțire lăuntrică autentică, rămân atât de focusată, încât toate barierele fizice, mentale, invizibile, balaurii deținători de 7 capete ori mai știu eu ce alte vietăți cu textură umană, se sfârâmă ca prin minune, lovite de paloșul voinței mele. Apocaliptic de intens trăiesc. Mă tulbură uneori o intensitate a simțămintelor care îi poate produce chiar un AVC parțial unui neințiat. Sau… cel mult un căscat plictisit aceluia căruia nu-i este la îndemână tâlcul pentru care suntem aici: acela a experimenta cât mai multe stări, emoții, sentimente, situații, oameni. Și, mai presus de toate, suntem aici, pentru a ne experimenta cu zel pe noi înșine.

Tu știi până unde (te) duci în tine ?

De când eram copilă mă visam departe. Poate nu la Istanbul, pe malul Bosforului, prin Topkapî Saray sau Dolmabahce-le cel prea plin de opulență, e drept – dar măcar fata cea mică a împăratului Roșu tot visam să fiu. Să vină Făt Frumos pe calul său alb și foarte înaripat, să pună chezășie toată forța și priceperea de care dispune, spre a mă fura împăratului-tată și a mă fereca apoi în palatul său de cleștar, instituindu-mă firește Doamna lui de poveste. Cea cu care va trăi mult prea fericit până la adânci bătrâneți. Ale amândorura.

Dar, vezi, dragă cititorule, că eu sunt…cum să îți zic așa, nițel pe invers…. (Poate sunt și lesbiană, dar, desigur, nu la asta vreau să mă refer acum !) Că pe mine Făt Frumos, ăla de-l visam eu mai cu foc în fragedă adolescență, nu m-a vrut și pace ție, lume bună ! N-aveam suficient cașcaval la palatul tatălui meu, Împăratul Roșu ? Cosițele mele nu se împleteau suficient de îmbârligat în trena imposibilității de a mă descurca singură ? Frumusețea mea de rățușcă era prea atipică și m-am trezit la apogeul carierei direct lebădă ?

Povestea nu putea fi, deci, comună. Pe mine m-a furat direct dragonul, Zmeul Zmeilor din povești ! M-a șocat întâi cu flăcările lui extrovertite, explozive, cu vivacitatea lui debordantă, cu armura lui eficace și strălucitoare, nu mai zic de aripi, că erau mult mai mărețe și puternice decât ale calului lui Făt Frumos, sîc ! Mai pe urmă, i-am descoperit bogăția sufletului și caracterul excepțional. Și când mă învăluie cu mantia lui protectoare, și când este masculin și plin de patos, și când zburăm spre destinații încărcate de legende, mă simt intens-pervers cea mai adevărată, naturală, originală și liberă femeie de pe planetă. Sau măcar una de pe aici, de prin apropiere, pe care o cunosc.

Mi-am dorit de vreo 2 ani, perspicace și așezat, să ajung la Istanbul. N-aveam cu cine. E ca atunci când ai bani și timp să te duci, dar e așa nașpa de unul singur, n-are farmec. Nu sunt adepta grupurilor care călătoresc și se împrietenesc pe acolo. Neah, nici așa prietenoasă nu sunt…nu de alta, dar invariabil, toți bărbații ajung să-și dorească să mă cunoască (sexual) mai bine și… la câte prejudecăți au majoritatea, nu îi văd prea bine. In plus, la parul cu care să-i alung, încă cioplesc. Deci, în capul meu nu funcționa așa.

Urmărisem prin seriale țesătura intrigantă din haremul otoman cu o nesățioasă grație, o consideram o cunoaștere inefabilă, subtilă, vicleană, absolut necesară devenirii feminine și supraviețuirii într-un mediu ostil, ce numai femeii inteligente îi este făgăduită. Empatizam cu apriga Hurrem, empatizam și mai mult cu titanica Kosem, înglobam în propriul Eu tehnica manipulării feminine de la frumoasa venețiană Safiye Sultan, cele mai prolifice ultra-mega-nemaipomenite sultane pe care le-a avut Imperiul Otoman, în vremea Sultanatului femeilor. Îmi doream extravagant și empiric să gust la locul faptei senzațiile, să imaginez scenele de amor necesare pentru accederea la putere, scenele dramatice de otravă băută când călăul e la ușă, conflictele mocnite din care nu câștigă nimeni, condamnările la moarte, firește și acceptările demne de a muri vitejește.

Toate, în numele unei iubiri pentru care merită să te naști, să mori și să învii mai semeț, într-o altă viață. Viața veșnică.

 IMG_7711IMG_7712IMG_7835


IMG_7856

Relații vitrege


Rămasă fără finanțe, după ce renovă apartamentul și se mută la taică-su, Raluca își căuta febril de muncă.  N-ar mai fi dorit să se piardă iarăși în lumea masajului, acolo erau iluzii și ea intuia că, fără o bază solidă sub picioare, nu va reuși să-și reașeze viața pe făgașul corect – oricare ar fi fost acela. In plus, restabilise contactul cu Andreea, o fostă colegă de la Nirvana, care lucra la un alt salon acum și care o pusese la curent cu schimbările de fond din domeniu. Nu erau de bun augur, piața și clientela se diversificaseră  îndoielnic. Depresia și frica mușcau din adâncurile ei, însă se străduia să fie bine, cât de bine putea. Nu reuși să-și găsească vreun job în domeniul economic, pe un salariu decent. Inconștient, căuta o soluție bănească facilă, era suficient consumul emoțional la care era supusă de 2 ani încoace și nu s-ar fi putut concentra profesional, să se afirme. Deci clar ea, soluția, nu putea veni dintr-un domeniu atât de stresant precum cel al cifrelor.

Cu taică-su nu prea se înțelegea, îl știa alcoolic și violent, dar altă variantă nu avea. Spera doar că se mai schimbase, în toți anii ăștia în care ea fusese departe, că el va aprecia renovarea apartamentului din resursele ei proprii și dorința de a crea o punte de comuniune emoțional-domestică cu el. Numai că speranțele deșarte de care se atașase atât de puternic și care curgeau, mereu altele noi, creau în ea un puternic conflict, în lumina ultimelor pățanii reprobabile pe care le săvârșise. Frica și autoiluzionarea reverberau peste ea șocuri emoționale neîntrerupte. Își spuse că, fie ce-o fi, va sta pe loc, aici își simte rădăcinile, aici nimeni nu o alungă.

– Du-te dracu de proastă !, îi aruncă nervos peste măsură, cu ură-n privire, taică-su, când Raluca încercă să-l tragă la răspundere pentru că, în loc să lase un prag de trecere al ușii, cum fusese pus de meseriași, el îl scosese și pusese niște maglavais de altă culoare, care arăta ca naiba. Ce știi tu ? Fac ce vreau în casa mea și la mine-n cameră !

Intâi se blocă. Pe urmă, Raluca se înnegri la față. Ce inimă să ai să-ți dai dracu propriul copil ? Apelativul “Prost” era delicatețe în gura lui spurcată, mai ales la băutură; el obișnuia să-și deșarte dejecțiile în gura „dușmanilor de clasă” cu o nonșalanță dezgustătoare, atât de dezgustătoare încât propriul său copil ajunsese să-și pună o întrebare chinuitoare: Cât de mult jeg diabolic să fi adunat tatăl meu în subconștient, din mlaștina frustrărilor și a singurătății în care s-a afundat ani la rândul, pe nesimțite, din neputință ori delăsare, încât să defuleze din prea-plinul lui cu orice ocazie, în gura oricui, cât ? Insă o dăduse dracu și chiar îi repetase, fără mâhnire când fata îi întrebă dacă a auzit bine. Ralucăi i se părea de o gravitate extremă. Decise să nu mai mânânce la masă cu el, i-o comunicase înfuriată, deschis și găsi de cuviință asta timp de 2 săptămâni. El avea momente când plângea, se victimiza, se simțea vinovat dacă îl certa, se înfuria apoi cu prilejul vreunui reproș, făcea exact pe dos, “de-al naibii” zicea, apoi promitea că nu o mai supără, în schimb două zile mai încolo o lua de la capăt. Deja o irita că orice ar fi făcut, nu era bine ! Dacă făcea cumpărături, taică-su o bârfea pe la vecini că a făcut risipă, dacă el venea beat acasă, se închidea la ea în cameră să nu-l mai vadă și să nu-i ofere motive de ceartă din nimic, dacă ea venea târziu, nu-i permitea să deschidă ușa, lăsând înadins cheile în broască, pe dinăuntru. Era clar că el se simțea cotropit de noua conjunctură, Raluca îi invadase spațiul personal, taică-su era extrem de teritorial și va avea mult de furcă cu asta. De la o vreme, o ademeni gândul să-l facă să dispară, da, da, ar fi o idee să sucombe chinul ăsta sfâșietor !!! Să-i pună otravă în mâncare și, dacă ar fi reușit lucrarea, nimeni n-ar fi bănuit de ce a murit vecinul de vis-à-vis… Doar îi vedea toată lumea cu țuica în mână de la 10 dimineața, era un alcoolic recunoscut în comunitate și nici gura nu i-ar fi mirosit ei. Nu avu însă curajul să-și ducă la bună aplicare planul incipient diabolic.

Cât despre locuință, nu avea variante, variantele musai să le construiască de acum încolo, să-și rânduiască întreaga viață, de altfel. Era nevoită, deci, să suporte hidoșenia situației precar-emoționale pe care o trăia, fără să o poată percepe ca pe o lecție, ci mai degrabă ca pe o osândă.

Drama din spatele unui zâmbet


– Fetelor, ce spuneți de noile costumații Belly ? întrebă Simona când pătrunse în living cu noua achiziție în mână.

– Mie îmi place verdele, Simo, am ales deja din cele aduse de Meryam, declară Eveline, dând impresia că într-o viață anterioară chiar crescuse în ambientul oriental. Și schiță veselă o unduire din buric, balansând cu zgomot ascuțit zorzoanele prinse la mijloc.

– Sunt bine lucrate, își merită investiția și au fost chiar ieftine. Bine, turcul ne-a făcut reducere, am negociat cu el pentru 12 costume, zise șefa. Deci, să vă văd la Belly Dance, drăguțelor ! Mai pe seară, dacă nu sunt clienți, băgăm niște ritmuri autentice și ne facem de cap !

– Eva, poate mai exersăm la Oglinzi niște mișcări, o îmbrățișă pe aceasta Raluca. Nu știu, frate, nu-mi iese mișcarea din buric. La tine pare a fi a doua natură !

– Pentru că stai prea țeapănă, d-aia ! răspunse cea mai înaltă fată din salon. Și toate izbucniră în hohote.

– Costumele au fost plătite turcului ieri. V-am oprit tuturor, cu excepția Andreei, câte o sută de lei din comisionul de săptămâna asta, să nu existe discuții, mai spuse Simona și se îndreptă către birou, să-și aranjeze părul răvășit de vântul tomnatic de afară.

Andreea, tu nu ți-ai luat costum de Belly ? făcu ochii mari Eveline.

Nu, nu pot acum. Abia am două săptămâni aici și am multe datorii acasă. Deranjează cu ceva ?

– Aaah, nu, de ce să mă deranjeze pe mine ? Inseamnă doar că nu vei intra la masajul Belly.

– O să intru la toate masajele la care voi fi aleasă, mai spuse sec Andreea, vădit enervată de faptul că celelalte își dădeau atâta importanță pentru niște cârpe strident colorate. Nu și-a achiziționat costum pentru că nici nu-i place arta orientală și nu-și permite să cheltuie ce câștigă pe prostii. Are alte priorități stringente. „Eva mai bine ar tăcea, ea în loc să strângă banii pentru weekend când merge acasă la fata ei, cumpără două sticle de Cola și două pachete de țigări pe zi, se intrigă și mai tare Andreea în gând.

 

                                                        ****

In Camera Focului se desfășura mai mereu, când erau în pană de clienți, un soi de șezătoare. Era cea mai mare, avea două saltele dispuse pe lungul camerei și era special pregătită pentru masaje la dublu. In plus, camera cu decor roșu refăcută după incendiu, singura cu acces la jacuzzi, era folosită și pentru masajele mai scumpe. Fetele formaseră bisericuțe, după preferințe și afinități. Fiindcă era ghicitoarea în cărți a grupului, Eveline era des solicitată de Raluca sau Flori, spre a-și cunoaște potențialul “viitor”.

– Uite, îți iese la drum de seară unu’ de verde. Da’ să știi că e luat, uite aici, e dragoste mare cu asta de pică.

– Păi da, vine un masaj acum în 30 de minute, râse Raluca. Da’ la drum de zi nu zice nimica ? Adică, puii mei, ceva serios, nu zăpăceli d-astea de-o seară, două că deja îs sătulă. Distrusul ăla de Dănuț are în cap numai sex și deși se lasă mereu cu strigături, m-am plictisit. Vreau altceva, serios!

– Stai calmă pe craca ta, interveni Flori. Îți trebuie măritiș ? Eu trăiesc în casă cu Viorel zi de zi și mă freacă și-n culcare și-n sculare. Ba vrea nu știu ce budincă, ba se trezește când ajung acasă că lui îi e foame, că nici nu-și încălzește din frigider, ba că unde îi sunt blugii ăia spălăciți, ba că eu nu mă gândesc la viitor și cheltui nemăsurat. La ce viitor ?

– Păi nu vrei să te măriți cu el ? întrebă Eveline.

– Ei na, oricum suntem ca și luați. Dar n-am altă soluție decât să stau la el. Ce să fac, naveta zilnic la Pucheni ?

– Uită-te la mine, zâmbi amar Eveline. La 18 ani aveam deja fata. M-am căsătorit cu primul bărbat care mi-a ieșit în cale. Maică-mea s-a opus degeaba, tot cum m-a tăiat capul am comis-o. Nici acum nu mă pot schimba. Viața ta e cadoul divinității, dar pentru cât timp ? Am trecut pe lângă moarte acum 6 ani și nu-mi mai pasă decât să trăiesc cât mai viu cu putință.

La cei 1,83 metri fără tocuri, Eveline părea o femeie deșirată. Bazinul lat și sânii lăsați trădau faptul că era mama unei minunății de 7 anișori. Era o femeie veselă și îi plăcea viața, dar învățase asta după ce operația pe creier o făcuse să reflecteze îndelung asupra dictonului Carpe Diem. Stătuse în spital nemișcată luni întregi și noroc cu maică-sa care se ocupase îndeaproape și de ea, și de cea mică. După extirparea micii tumori, se refăcuse foarte greu. Avusese probleme de memorie și depresiile erau la ordinea zilei.  Bărbatul mai în vârstă cu 12 ani, ce-i fusese soț pentru un an, o abandonase fără remușcări. Nimerise la Nirvana din întâmplare, adusă de un prieten al patronului. După lungă vreme, în sfârșit amorul îi surâse din nou și, neîncrezătoare, îl ținea sub papuc pe noul iubit. Ii spusese din ce-și câștigă ea existența, iar el nu se oripilase. Locuia la el și doar în weekend își vedea fetița care probabil îi ducea dorul.

Raluca nu reușea să înțeleagă cum de instinctul de mamă nu prima. Avea și ea propria suferință, însă  își închipuia că situațiile nu puteau fi identice. Nu, nu va sta să judece, până la urmă nu era treaba nimănui din exterior cum își aranja Eveline viața și cum se achita de sarcinile materne. Poate fetița nici nu se simțea ca ea, părăsită.

– Ați văzut, fetelor, schimbă vorba Flori, câți bani a făcut Monica, tipa nouă, săptămâna trecută ?

– Mda, ce să-ți spun ? Are sânii mari, mai se îmbracă și cu sutienele alea cu push up, normal că se revarsă și clienții bălesc. Nici măcar nu contează că abia a ieșit dintr-un masaj, intră în altul direct din duș.

– Băi, nu știu, eu am cam încurcat-o. Ca eu am sânii cei mai mici, cu excepția Andreei bineînțeles! Dar și ea are masaje multe. Deci, nu, nu sânii sunt provocarea numărul 1. Ele sunt noi, din cauza asta sunt alese des. Pe asta s-a și bazat Radu când a reîmprospătat echipa.

– Și crezi că ar fi venit să ne întrebe pe noi dacă suntem de acord ? ridică o sprânceană Eveline. E firesc, lor le convine, cu cât mai multe și diverse fete pe canapea, cu atât mai bine. Să aibă clientul de unde alege ! Nu așa a zis chiar Simona ? Restul – asta e ! Dacă produci pe sfertul lui Moni să zici mersi !

– Ce ziceați de Moni ? întrebă aceasta, apărută de nicăieri, în spatele lor pe saltea.

– Aaa, nimic, vorbeam de noul tău sutien, ăla ciclam cu mult push up !

Monica era o tipă mai tot timpul blândă, de-a dreptul boemă, dar zgâria rău dacă era provocată. Nu o ducea prea bine acasă cu ai ei, în Rahova. Maică-sa se purta ca o râzgâiată, cerându-i nonșalant bani și favoruri de parcă se inversaseră rolurile de când ea începuse să câștige mai mult. Soțul său o prețuise nespus în vremea tinereții, punându-i toate facilitățile de care era capabil la dispoziție și o transformase, fără să intenționeze asta, într-o femeie rapace, focusată pe sine. Avuseră trei copii. Acum nu mai lucra nimeni, în afară de Monica, fiica cea mare a familiei. Nu mică le era mirarea colegelor când mama ei își făcea apariția la salon, aranjată și cochetă, de parcă era o prea stimată domnișoară de pension. Monica își iubea mult părinții și frații și ar fi lucrat oricât pentru bunăstarea lor, s-ar fi sacrificat oricât pentru a evita certurile pornite de la bani. Nu avusese timp de iubiți, de plimbări adolescentine sub clar de lună. Maică-sa o îndemnase să continue cu masajul erotic, de vreme ce până și o oarecare șpagă aducea în casă mai mult decât ar fi câștigat taică-su, muncind cu ziua. Și-apoi, el avea probleme cu inima, nu se putea obosi. Monica era însă tânără, frumoasă, cu un corp provocator și ținea la tăvăleală. Și ea, ca mamă, își sacrificase tinerețea să crească trei copii, acum se cuvenea să preia și fata cea mai mare modelul.