Supergirl


Și dacă aș fi murit cui i-ar fi păsat? Oare cine m-ar fi plâns? Oare cine și-ar fi amintit cu drag de mine? Oare umanitatea ar fi fost altfel după mine ?

Eram speriată, ba nu…îngrozită, confuză și teribil de nemulțumită ! De ce naiba nu mă vrei ? De ce-ți pasă doar de fiarele astea care nu pot vorbi, care nu pot simți ?

Inceput de octombrie, deja se înnopta devreme. Cât să fi fost oare ceasul ?

Pluteam cu micuțul meu Audi pe drumul către Deva, mă-ntorceam la tine ! Da, la tine, care nu mă vrei ! De ce o fac totuși ? Mi-era teamă oare de lumea înconjurătoare? Sau doar mă obsedai prea mult? Sunt om defect. Adesea, noi oamenii, ăștia handicapați psiho-emoțional, cu cât ne lovim mai tare de indiferența unora, cu atât ne închipuim că îi dorim mai mult…

Serpentinele sunt o nimica toată. Mașina joacă agale pe șoseaua întunecată. Nu mai știu nici ce muzică îmi țiuie în urechi.

Sunt extrem de obosită și nedormită, și tristă, și îngândurată. Pui sare pe mine și nu simt decât durerea pe care nu știu cum s-o extirp din piept. Aș putea să pun pe pilot automat și să programez mașina să ruleze singură, fără să mă intereseze încotro mă duce… Oricum, unde mă duce nu-mi mai place, dar de ce ? De ce nu pot pleca în lumea largă, de ce nu mă pot rupe odată ?

Brașovul se întindea la poalele Tâmpei și eu rulam în necunoscut. Lacrimile îmi șiroiau necontrolat pe obraji. Te vreau înapoi ! vreau să mă întorc la tine ! La tine cum erai cândva…

La intrarea pe un pod am încurcat sensurile de circulație. Am intrat pe contrasens ! Doamne, ce mă fac? Farurile din sens opus se apropiau amenințător….Incă nu mă văd, urcă podul dinspre partea opusă și șoferii ăia nu știu în ce stare deplorabilă mă aflu, ce iad fumegă în mine, nu știu ce revoltă mi-a întunecat judecata și mi-a distras atenția !

Mă opresc, conștientă de prostia ce tocmai am comis-o. Dau flashuri de avertizare, multe…claxonez în neștire, de parcă voiam să sperii moartea ce-mi dădea târcoale. Micuțul Audi nu e mic deloc, e mare și impunător și negru și stă pe șosea fix pe contrasens, în fața pericolului iminent. Rezist !

Mașinile mă ocolesc….O nebună, își zic probabil !

Deodată, luminile din sens opus se estompează. Acum e timpul să mă întorc. Ajută-mă Doamne! Noroc că învățasem la scoala de soferi cum se face rapid o întoarcere din 3 mișcari….Gata, am reușit ! Tremur toată și plâng cu lacrimi uscate.

N-am oprit decât târziu, în noapte, când am ajuns unde mă purta obsesia. Picioarele îmi erau amorțite, mintea nu-mi mai gândea. Reflexele erau încetinite, ochii foarte încetoșati. Ce mai contează? Trăiesc ! Iar am trecut pe lânga moarte !

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s