Piano Cafe


Era locul unde ne strângeam în fiecare duminică la cafeaua de 11… Taxiul Zânei întotdeauna întârzia… Eram tinere, emancipate, vesele și dornice de libertate, de distracție, de cunoaștere, de frumos… Da, eram maseuze ! Am legat prietenii de-o viață atunci…fie că ne serveam cafeaua și prăjiturica la Piano Cafe dimineața, fie că ne plimbam debordante prin Cișmigiu, fie că ne dădeam sfaturi în probleme de amor sau ne ajutam la coafat una pe cealaltă…legasem o prietenie ce avea să dureze în timp.

Pe el l-am cunoscut tot acolo. Stătea la o masă, trist și îngândurat, sorbind dintr-un fresh de portocale și uitându-se aiurea. Costumul ce-l purta îl punea într-o postură  business. Am schimbat câteva priviri nevinovate, apoi m-a invitat la masa lui, pentru încă un espresso lung cu lapte și mult zahăr.

Ne-am familiarizat imediat și parcă am simțit cum ochii triști dintr-o dată se înviorează. Mi-a povestit că a înfiat de vreo 2 ani un băiețel părăsit de mamă și că autoritățile ăi fac probleme cu actele de adopție definitivă. Că cică nu era căsătorit. Sau era? Naiba știe…O fi având și el pe una, la cum arată, mă gândesc…

Ne-am schimbat numere de telefon și ne-am întâlnit de mai multe ori. Ceva din prestanța lui mă înfiora. Era, cred, pentru prima dată când chiar stăteam face to face cu-un om important, excluzându-l pe fostul șef desigur.

M-a invitat odata inclusiv la birourile lui din Piața Victoriei. Renunțasem de vreo câteva luni la office-ul plin de comuniști din aceeași zonă. Cert este că în ziua cu pricina, emoționată toată să ajung mai repede, am neglijat semnalul polițistului care însemna „Oprire” și eram cât pe ce să dau peste el !

– STOP ! Trage pe dreapta !

 – Dar ce am făcut??

Imi cere actele iar eu, cu gândurile la Robert de Niro de România și grăbită să nu întârzii, nu înțelegeam de ce îmi mai consumă și ăsta din timp !!

Scrie un proces verbal. Nu mă dau jos din mașină. Sunt o doamnă ! Intreb cât naibii e amenda, inconștientă că, de fapt, mă costă permisul. Și el tot scrie. Și eu îndrug cum că mă grăbesc spre serviciu, că e 10 și 5 și că am întârziat și mă dă șeful afară…

– Și vă rog, faceți ceva, dar lăsați-mă să plec mai repede !

Imi dă să semnez…

– Nu semnez, domne’, nimic !

– Haideți, domnișoară, că v-am dat amendă că n-aveați centura !

Off, am scăpat numa’ cu atât! Mulțumesc, rămân datoare pe viață ! Mă grăbesc să ajung la el. Il vreau, îmi plac gentlemanii…Totdeauna a fost așa.

Plecăm la mare…Noi doi, singuri, îndrăgostiți. Sau cel puțin eu. El are ceva treabă pe un șantier acolo, unde construiește un hotel și trebuie să finalizeze lucrarea cât mai curând. Este luna mai și se apropie termenul de predare.

Petrecem două zile de-a dreptul minunate la malul mării. Din camera de hotel se aud valurile mării dimineața, se vede răsăritul. E ca și cum ai dormi pe plajă și te-ai trezi cu soarele mângâindu-ți ochii. Excepțional.

Ne iubim intens. Ne dăruim pe de-a-ntregul. Sunt încântată, simt că trăiesc un vis, o poveste de dragoste care nu vreau să se termine curând. Doua zile numai ale noastre. Ne plimbăm la asfințit pe plajă, ne ținem în brate, ne dorim, ne mângâiem.

– Ești ceea ce îmi doresc !  zice vrăjeristic....

– Iar tu, mai mult decât un vis frumos pentru mine…Vreau să mă iubești așa mereu ! visez eu

La întoarcere, mă lasă să gonesc cu mașina lui pe Autostrada Soarelui. E încântat că are șofer.  De sex feminin.

– Iubita, las-o totuși mai ușor, vezi că ai ajuns la 200 la oră !!

– Ai vrut adrenalină, nu? Cu mine, nu-ți lipsește !

Ajungem în București. Visul se termină. Aventura noastră își dă obștescul sfârșit. Insist, dar nu fac bine. Nu vreau să-l pierd. Da’ nu e cum vreau eu, ci cum o da Domnul !

Atunci nu pricepeam că o relație trebuie să dureze atâta timp cât există plăcere reciprocă. Am învățat mai târziu.

Anunțuri

3 gânduri despre „Piano Cafe

  1. Nu ai dreptate.
    O relatie trebuie sa dureze atat timp cat este dorita de ambii parteneri. Poate sa fie pentru placerea trupeasca, pentru cea sufleteasca sau din multe alte motive.
    Important este ca ambii sa stie ce doreste celalalt de la el si daca este dispus sa-i ofere acel lucru.
    Situatia ideala, care iese din tiparul de mai sus, este la dragostea adolescentina, cand nu stii ce-ti place la persoana iubita. Din pacate, dureaza putin, este extrem de frumos si de obicei se termina dureros.

    1. Am scris la sfarsit ca o relatie trebuie sa dureze atat cat este placere reciproca, adica cat este dorita de ambii parteneri. Pe vremea aceea, eram mult prea tanara ca sa inteleg asta. De aceea am insistat. Si cred ca nu conteaza cat tine si cine o termina. Important este sa-ti aduci aminte.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s