O alta umilinta (1)


 

Mi-am facut bagajele si-am plecat. Am venit cu un camion intreg in casa ta si-am plecat doar cu portbagajul plin al masinii. Oooo, da, ce sa zic, mi-ai dat voie sa-mi utilizez propria masina !

De cand cu palmele tale, de cand cu plecarile si revenirile mele, de cand cu sufletul rupt in mii de bucati si ochii tot numai plansi…chiar nu mai stiu ce naiba se intampla cu mine. Cu noi. Cu lumea asta.

Cu juma’ de gura, mi-ai spus ca tu nu ma dai afara din casa ta. Ca totusi sa mai raman si-om vedea ce o mai fi. Nu stiam daca sa te cred. Nu stiam daca sa-ti mai acord vreo sansa. Imi zic in sinea mea ca e mai bine asa. Poate iti dai seama ce pierzi. Poate realizezi diferenta intre mine si restul. Si alea tot 3 gauri au. Exceptandu-le pe alea din nas si urechi, ca nu sunt utilizabile. Poate iti dai seama ca, desi m-ai umilit, eu totusi te-am iertat. Inima mea, asta proasta, care te iubeste orbeste, te-a iertat.

In fine, imi mut lucrurile la cateva strazi de casa ta. Mi-am inchiriat un apartament dragut. Ramanem parteneri de afaceri si-om mai vedea apoi. Mi-e teama in lumea asta crunta si mare. Toti m-au parasit. Macar tu ti-ai luat angajamentul sa ai grija de mine. Dar nu stiu pentru cat timp.

Ne vedem luni la birou. Vine cineva din Bistrita sa cumpere un Ford Focus, trebuie sa fac actele masinii, inchiriez si Golful ala alb pentru vreo 2 saptamani. Imi place fosnetul hartiilor lila. Imi plac zilele fructuoase, cand nu o frecam la rece.

Mai pe seara, ne oprim la Jolie sa bem o cafea. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum nu ne-am fi despartit si nu mi-as fi mutat lucrurile din casa ta mare si rece. Ca in vremurile bune. Ne despartim chiar cu un sarut. Sarutul lui Iuda.

Ramasa cu singuratea mea apasatoare si sub impresia celor intamplate azi, incep sa ma gandesc daca am facut bine ca am plecat. Poate ar fi trebuit sa-ti mai acord credit. Inca te vreau, inca imi plang ochii dupa privirea ta.

Si mainile imi cauta telefonul sa te sun. Banalitati. Ma intrebi de ce te-am sunat. Imi e dor de tine, iti zic. Te apuca rasul.

–       Dar ne-am despartit de doua ore, R….

–       Si ce daca? Vreau sa ne vedem. Nu pot sta singura in casa.

–       Sunt la restaurant cu M……Vorbim mai tarziu !

 

(va urma)

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s