Respect de sine


Am interactionat de curand cu un om care mi-a reconfirmat cat de important este self-esteem-ul pentru ego-ul personal. Cat de important este sa recunosti ca ai fost indus in eroare de argumente sau detalii inselatoare. Cat de important este sa-ti ceri scuze.

Respectul de sine este absolut necesar pentru sanatatea sufleteasca a omului. El este in stricta interdependenta cu demnitatea fiecaruia. Respectul de sine ti-l castigi foarte greu. Unii poate nu reusesc niciodata.

Fara falsa modestie (sincer, nu ma caracterizeaza) pot spune ca miros de la departare oamenii de calitate.

Am avut de-a face si cu oameni integri si cu oameni de toata jena. Am invatat si de la unii si de la altii. Prima categorie mi-a insuflat siguranta, demnitate si un enorm respect pentru calitatea umana, pentru acei oameni care au refuzat sa se conformeze normelor rigide ale societatii decadente. M-au facut intr-un fel sa le urmez exemplul. Au fost niste mentori adevarati. Cea de-a doua m-a invatat sa ma feresc si sa-i ignor pe parveniti, mincinosi, lasi, ipocriti si delasatori. Aaaa, da, si pe frustrati !

Un ipocrit sau un frustrat nu va recunoste niciodata ca a gresit. Nu-si va cere scuze. Va prefera sa permanentizeze in ignoranta sa .

Intr-o perioada nefasta a vietii mele, mi-a cazut in mana o carte psihologica…Am citit-o pe nerasuflate intr-o noapte. Un paragraf interesant spunea ca trebuie sa eviti compania omului mediocru, care simti ca iti este inferior, prin comportament, educatie si atitudine, intrucat convietuirea in prezenta unei asemenea persoane te trage in jos in timp. Ca niciodata desteptul nu va putea sa se puna in contra prostului, frustratului, etc…Caci energia negativa a celui din urma o va anihila pe a primului.

Pe oamenii “mici” (moral, caracterial evident) ii vezi aproape la fiecare colt de strada, sunt atat de multi !!  Dar respectul pentru propria persoana si principiile noastre morale trebuie sa ne determine sa ignoram aceste specimene. Sa-i facem invizibili in mintea si sufletul nostru. Sa nu ne lasam influentati in nici un fel de acestia. Si sa cautam in mod continuu calitatea umana.

Eu cred ca asta e una dintre lectiile necesare pentru a nu-ti dezechilibra respectul de sine.

7 thoughts on “Respect de sine

  1. Alunecos domeniu ti-a ales pt azi.
    Una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face in viata este sa pui etichete oamenilor. Din pacate, la noi este foarte frecventa. De aici sunt nascute prejudecatile pe care le intalnim peste tot in jurul nostru.
    Am intalnit oameni care sunt in stare sa se bucure de ceea ce este frumos din fiecare om pe care-l intalnesc. Aceia sunt oameni imi par mie a fi implimiti.

  2. Frumos subiect. Ce te faci insa, cand iti dai seama ca proprii tai parinti sunt astfel de oameni. Oameni fara stima de sine, fara respect reciproc avand doar un ego mare si puturos. Dar in acelasi timp stii ca ei te iubesc, in felul lor, mai mult decat oricine pe lumea asta? Dar daca ai surori, frati, unchi, verisoare, rude cu asemenea disfunctii psihologice?

    1. Daca e vorba de parinti si rude, incerc sa interactionez cat mai putin cu ei. Si atunci cand o fac, o fac cu convingerea ca, desi ei ma iubesc in felul lor, exemplul lor nu e de urmat, prin urmare nu prea dau ascultare sfaturilor lor. Taica-miu mereu spune ca tre’ sa-l respect ca e parintele meu. Doar pt ca si-a pus spermatozoizii la lucru, candva, intr-o anume conjunctura, nu mi se pare suficient. De la el nu pot urma decat exemplul unei vieti ratate, cu multa rautate, cu mult primitivism si cu multa bautura care, de fiecare data, ii intuneca mintile. Deci, desi e parintele meu, prefer sa il ignor cat pot si mai ales energiile pe care le degaja.

      1. Super! Daca reusesti sa aplici cele zise, e foarte sanatos! Te-am intrebat pentru ca sunt intr-un caz similar.
        Dar totusi, ignorand energiile joase si lipsa respectului reciproc, atunci cand interactionezi cu ei, reusesti sa ii si iubesti in acelasi timp?

      2. Nu cred. Nu stiu exact ce simt. O doza minina de respect exista. Iubire nu cred. Imi pare rau ca tre sa fac afirmatia asta, dar asta e adevarul. simt ca prezenta mea in spatiul lor energetic negativ imi face rau, ma trage in jos. Si recunosc, sunt egoista. M-am sacrificat pt ei sau pt altii mult timp, pana mi-am dat seama, din greseli, evident, ca cea mai importanta persoana pt mine sunt EU.

  3. Ma bucur. Asa am simtit si eu mult timp pana ce am vazut adevarul gol golut: ca nu pot sa ii iubesc. Acum sincer chiar ma minunez ca, fara sa vreau, am dat peste un caz asemanator cu al meu, avand o abordare similara: pe-al tau.
    Stiu ca ultima si cea mai frumoasa etapa este cea de a-i iubi asa cum sunt. Eu am gustat umpic din aceasta dragoste neconditionata, in prezenta lor, dar recunosc, sunt slab si cad prada acelor energii puturoase.

    Esti o femeie minunata!

  4. Este intradevar minunata aceasta „ultima etapa” cum o numesti tu.
    De cand am intalnit astfel de oameni ma straduiesc sa ma evoluez pentru a ajunge asemeni lor. Este absolut uimitor cum ei reusesc sa vada partea buna din fiecare om si sa interactioneze numai cu ea.
    Se creeaza in jurul lor o stare de bine si de frumusete si chiar cei pe care eu ii consideram „mici” e straduiau sa se ridice cat mai sus pentru a se apropia de acea stare si de a face parte din acea echipa.
    Este rau ca sunt putini si este pacatul nostru al celorlalti ca nu ne straduim sa devenim asemenea lor.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s