Tranzactionand suflete


Un gentleman. Sobru. Delicat. Glumet. Elegant. Inca ii mai simt parfumul. Inca ii mai citesc cu ochii mintii toate dorintele ascunse. Fanteziile neimplinite, poate.

Fireste, a fost unul dintre clientii mei. Unul dintre prietenii mei. Un om care, pentru moment, simteam ca m-a inteles. Ca a priceput nevoia de a zburda a inimii mele. De a ma aventura. De a cunoaste. De a trai altfel. Un om care mi-a citit pana si cele mai ascunse remuscari si resentimente. De ce sa spun ca nu am ? Oricine detine in palmares. Si cu cat traim mai multe experiente, cu atat acumulam mai mult.

La primul masaj mi-a stabilit nivelul calitatii.

–       Daca ar fi sa se compare masajul tau cu o masina, aia e Bentley ! Dai clasa multora ! Pot sa-ti spun “doamna profesoara” ??

–       Nu ma supar ! dar chiar deloc !

Catre final, isi roaga soferul sa ne aduca niste papanasi cu ciocolata de la cofetaria din colt. Ma serveste galant, nestiind ca nu-mi place sa cedez ispitei dulciurilor.

–       Stai linistita, nu esti grasa. Ai facut efort si trebuie sa te reechilibrezi.

Ne-am revazut pret de cateva luni bune. Sa tot fie o jumatate de an. S-a creat intre noi o afinitate mai mult spirituala decat fizica. Ii povesteam toate nebuniile mele, toate neajunsurile. Deopotriva, toate bucuriile. Imi straluceau ochii la vederea-i. Un om de la care am ce invata. Un om care poate avea intelepciunea necesara sa te priveasca bland in ochi, sa te mangaie strengar pe par si-n momentul ala sa simti ca-ti poti dezvalui in fata lui tot sufletul.

Radeam in sinea mea, gandindu-ma ca mi-am gasit un protector in lumea asta perfida, anosta si parca artificiala. Un barbat inca frumos, c-o dulce candoare in privire si intotdeauna cu un gand tandru pentru suflet.

Stiu sigur ca m-a placut. Nu doar prin prisma masajului de calitate superioara pe care i-l ofeream. Poate m-a perceput doar ca pe un suflet pierdut, care avea nevoie de putina indrumare, de putina alinare.

Ii comunicasem ca vreau sa merg sa ma bronzez inca de pe vremea cand ploile nu mai conteneau. Fugea deseori in weekenduri cu familia la munte pentru relaxare. Cateodata, pleca catre birou dimineata si isi ruga soferul sa schimbe traseul si sa ia drumul marii. Vroia sa simta briza si sa-si lase picioarele udate de apa sarata. Imi spusese ca macar doua zile tot vom face o vizita la tarmul Marii Negre.

Am stabilit ziua plecarii. Eram incantata, imi doream aceste doua zile, petrecute impreuna. Nu s-au mai petrecut. De ce ? N-am aflat nici pana acum. N-am inteles nici pana azi de ce s-a jucat cu sufletul meu…

Pe bursa tranzactionezi valori concrete. In viata reala nu poti tranzactiona suflete. Nu poti vinde iluzii. Nu poti cumpara oameni. Cu toate astea, atat de multi o fac !

Inca mai astept sa-mi reconfirme calitatile unui gentleman.

2 thoughts on “Tranzactionand suflete

  1. Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s