Bad girl


Am sa plec. Da! Ce se poate intampla mai rau de-atat ?

Mai fusese scris scenariul asta. Mai fusese regizat o data. Dar sfarsitul a fost aidoma gustului amar al unui vin prost. Ma intorsesem la tine again. What a stupid girl !?!

N-am revenit la sentimente mai bune. N-am incercat sa ma prefac. A naibii sa fiu daca pot !!

Mi-am trantit rapid cateva haine, cumparate majoritatea de tine, in masina si la 7 dimineata zburam cu micutzul Audi catre o destinatie ce-aveam s-o cred salvarea mea.

Trebuia sa schimb proprietarul masinii. S-o vand. Vroiam sa sterg toate urmele tale si ale noastre impreuna. De ce naiba ma obsedai atat?

Un anunt la mica publicitate din ziarul local imi sare in ochi la ceas de seara. Companionul meu de apartament inca n-a sosit din peregrinari, iar cel caruia ii incredintasem ultima frantura de incredere era prea ocupat cu familia si businessul, ca sa mai poata poposi si printre ramasitele sufletului meu. Barbatii astia ! Flamanzi de tine, dar total neinteresati cand ceri o mana de ajutor.

Gasesc rapid parcarea de la Mc’Donalds unde urma sa vizualizeze potentialul cumparator obiectul vanzarii. S-a vrut a fi un domn ! Nu intru in amanunte tehnice. Cert e ca abilitatile lui de comunicare m-au condus pe un drum total eronat si peste vreo ora serveam o cafea, intr-un restaurant undeva la marginea orasului.

Se arata interesat de mine. Hmm !! Cine n-ar fi fost? Tocmai imi parasisem „sotul”, fugisem de acasa, era cu sufletul pulbere, scurs parca in cizmele de firma, si-unde mai pui ca eram proprietara unui masini scumpicele…Mda, situatie numai buna de pus pe jar profitorii si parvenitii !!

Si mie nici ca-mi pasa. Nu pozez in victima, desi sunt. Dar sacalul simte asta fara sa-i spun eu. Si curg rauri de cuvinte dulci si laudarosenia lui nu ma deranjeaza catusi de putin. Ma erijez in diva, cand de fapt sunt o naiva. Traiesc cu convingerea ca nu mai poate surveni nimic mai rau decat cele consemnate in ultimele luni. Aveam sa ma insel teribil. Aveam sa mi-o “iau in bot” din nou.

In treacat, fanfaronul afla ca-mi caut ceva de inchiriat in orasul lor. Ca n-am de gand sa ma mai intorc de unde-am plecat. Se lumineaza la fata si imi spune ca are el un apartament numa’ bun pentru mine. Si nici nu cere mult ! Nu mai era potential client al masinii, cica-mi era amic si chiar complice.

A doua seara, mergand pe mana individului abia cunoscut si impreuna cu el, imi strang bruma de haine de unde le lasasem si ma mut cu aplomb la noua mea locatie, pentru care nici macar garantie nu trebuia sa platesc. Great deal !

Chiar in drum, ne oprim si la sora lui, sa mancam o ciorba ca la mama acasa. Nimic nu-mi dadea de banuit ca evenimentele pot sa-mi scape din mana.

Parchez masina in loc sigur, intre blocurile cu zugraveala scorojita, cu aspect vechi, comunist, sperand totusi ca inauntru situatia se va imbunatati. Aveam certitudinea ca individul ma va lasa in casa lui, pe care urma sa o inchiriez, si se va duce in treaba lui.

Dar nu ! Urmeaza primul soc !

Apartamentul asta insalubru este chiar locuinta lui. Cateva haine aruncate aiurea pe niste scaunele, dezordine totala si-o pisica ce miauna bucuroasa ca si-a revazut stapanul. OMG ! Geamurile sunt deschise si frigul de-nceput de octombrie imi face pielea de gaina. Unde dracu am nimerit ?? Si omu’ asta, pana acum amic, se napusteste asupra mea, nici gand sa plece !!

Ma prefac ca-s bolnava, si cu-un zambet tampit ii spun ca reeditam love story maine. Incerc sa-mi mentin totusi calmul, e esential. Trebuie sa-mi calculez bine miscarile, astfel incat sa nu enervez prea mult namila cu ceafa groasa.

Nu ma pot intoarce de unde am plecat. I-am lasat cheile fostului companion, care fusese nevoit sa plece vreo 3-4 zile din city. Sunt intr-o situatie dezastruoasa, alarmanta si de-a dreptul periculoasa. Cum sa-i fac fata ?? Imi trece prin minte gandul ca asta probabil ma va viola in noaptea asta si imi va “fura” masina fara sa fie nevoie de spargere prin efractie.

Slava Domnului, n-am ajuns asa departe. Dar n-am inchis toata noaptea un ochi de frica. In dimineata urmatoare propun sa bem o cafea de la Mac si, in viteza, imi iau toate plasele cu haine, nelasand nimic in urma. El se mira, dar ii spun ca n-am multe si pot sa le car dupa mine. Nu protesteaza verbal, dar grimasele de nemultumire sunt vizibile. Pe drum, ma suna ala superocupat cu businessul. Ca cica vrea sa ne vedem la o cafea.

Nu stiu cum, dar a fost saved by the bell. L-am lasat pe laudaros la terasa si-am plecat.

– Ne-om mai vedea, zice el…. „Niciodata !”, raspund in gand.

Am scapat basma curata. Dar si-acum cand rememorez, am inima cat un purice. Cum dracu sa ai incredere intr-un necunoscut ?? Am sarit din lac in putz. Nu asta a fost salvarea pe care-o cautam.

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s