Sconcsul


Desigur, vă întrebați dacă am de gând cu această postare să fac o descriere amănunțită a animalului menționat în titlu. Nicidecum !

„Sconcsul” era porecla unui vechi client de la Nirvana. Știu, probabil veți considera că este defăimător și lipsit de fair-play să speli rufele murdare în public, pe un suport virtual, însă realitatea nu e tocmai atât de parfumată ca-n filmele aromate pentru îndrăgostiți.

Toate fetele angajate vremelnic la Nirvana de-atunci fugeau de el, dădeau ochii peste cap în fel și chip, se făceau că le doare instant vreo măsea sau că pur și simplu le-a căzut vreo căramidă în cap și se uitau chiorâș.

Nu era neapărat un bărbat urât. Bine, să fim serioși, nici frumos ! Dar de câte ori aveai nenorocul să te aleagă maseuza lui de moment îți încărcai bine de tot plămânii cu aer curat din grădină, înainte de a intra în cameră și de a-i presta masajul solicitat (evident, senzual, destul de piele pe piele).

Am făcut de multe ori masaj împreună. (Să ne înțelegem, la saloanele de masaj nu poți refuza clienții pe bază de motive puerile ! Poți doar să ieși din cameră dacă individul devine violent verbal sau fizic !) Hmmm, de tot atâtea ori îmi muta nasul. Părul slinos, corpul puțin îngrijit, deși proaspăt dușat, emana un miros pestilențial. Chinuitor. Relativ poluant pentru plămânii tăi. Cu toate astea,  nici nu prea puteai să-i spui omului în față: “Băi, nene, vezi ca puți !!” In cel mai fericit caz, încercai să-i dai de înțeles, dar când e rost de „bate șaua să priceapă iapa”…. nu toți percutează subtilități. Ne și miram uneori de ce Sconcsul, în loc să plătească masaje costisitoare, nu își achiziționa mai multe parfumuri…și să facă naibii cumva, ceva să scape de mirosul “demențial deîmbietor” al pielii sale !!!

In fine, am rămas cu mirarea, întrucât, de la un moment dat, nu am mai avut onoarea de a-l revedea. Ne bucuram doar că scăpasem de chin.

Când, ce sa vezi, într-o bună zi, cam dupa vreo jumătate de an de la ultima lui apariție pe la Nirvana, am avut din nou “plăcerea” de a-i face masaj. Evident, am dat ochii peste cap, l-am invitat la duș și m-am rugat, ca de fiecare dată, să nu mor înecată în pestilențiozitatea lui.

Dar în scurt timp de la începerea masajului realizez că a dispărut mirosul. Zic, unde e mirosul ? O fi altul tot cu moaca lui ? Sau unde e scurtcircuitul, că nu m-am prins ??

Imi iau inima în dinți și-l întreb pe unde a umblat, cum se face că are un nou look și un nou “parfum” …

Zâmbește cu subînțeles și recunoaște că a urmat un tratament lung și destul de piperat, vindecându-se de mirosul urât al pielii sale într-o clinică din afară. Habar n-am în ce țară!! Credeți-mă, s-a întâmplat demult asta. Unele aspecte chiar nu mi le mai pot aduce aminte, deși precizia memoriei mele s-ar putea compara deseori cu aceea a ceasurilor elvețiene.

Anunțuri

3 gânduri despre „Sconcsul

  1. Oare când a conştientizat faptul ca pute şi că trebuie să facă ceva cu pielea lui? Unele lucruri ar trebui precizate încă de la prima intervenţie, altfel se interpreteaza greşit anumite atitudini.

    1. Hmmm, e un moment jenant acela de a-i spune cuiva ca nu miroase tocmai a lacramioare…si cred ca isi dadea seama si singur, dar e un tratament de durata si costisitor si nici nu cred ca se putea trata in tara. E ceva vreme de atunci, vreo 7-8 ani. Intre timp, probabil medicina a evoluat si in tarisoara noastra.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s