Weekend placut !


–       Nu, pe bune, chiar crezi ca am nevoie de asa ceva acum??

–       Pai, nici nu trebuie ! E ceva spontan…ne mai distram si noi, ca doar numai munca si munca….  uite asa trec anii si-mbatranesti degeaba.

Baietii au fost asteptati cu alai vineri seara. Putin fitosi, aroganti, mai ales asta, al meu, care nu-si mai gasea locul…o fi fost prea emotiv??

Trebuia sa mancam ceva. Au facut-o ei pe gentilomii. Terminam si ospatarul o intreaba, mirat, pe prietena mea, ce-au avut rosiile din salata.

–       Nimic, doar ca sunt din plastic !

Herastraul e destul de departe, dar tot ne permitem o plimbare sub clar de luna pana catre ora 3 dimineata. El se arata interesat de mine, insa eu sunt cam iritata. Cam pusti pentru fizicul meu derutant. Puteam foarte bine sa o dau cumva cotita, ca am treaba, ca mi-a murit pisica (desi nu posed) sau orice altceva.

Am decis totusi sa las evenimentele sa curga. Si-om vedea apoi.

A doua zi, inainte de orele pranzului ne facem aparitia cu toata gasca la piscina, la Turabo.

Muzica house, piscina rece, soare cat incape. Fite la greu. Deja incep sa-l vad cu alti ochi. Garda se lasa mai jos usor-usor si incepe sa-mi placa sa o dam in “arogante”. Ne distram minunat, inclusiv in piscina, unde chiloteii mei aluneca usor intr-o parte si ne prefacem ca dansam pe ritmurile nebune ale Babiloniei.

Nu ne-am fi dat dusi de la piscina, insa, finut, am fost dati afara la ora inchiderii !

Seara a continuat in club si deja eram “Ispita” lui. Nu voia sa-si ia ochii de la mine. Parfumul fin se raspandea pretutideni si dintre atatia masculi nici unul nu-mi mai parea mai interesant. Tarziu in noapte, am decis sa purcedem catre locuinta mea si-am dormit strans in brate, pana cand Lisa, catelusa mea, m-a claxonat ca mai are si ea nevoi fiziologice de satisfacut.

Duminica, pe la pranz, s-a rupt filmul. Povestea s-a terminat. Ei au plecat de unde au venit, lasand sa se inteleaga ca weekendul a fost demential, dar doar atat. Nu m-am indragostit, insa am ramas cu alte sechele. Am tinut o vreme legatura, vizitand tot in scop caritabil si marea jumatate de zi, caci cealalta jumatate ii fusese dedicata lui. Numai ca atunci marea nu m-a vrut si nici soarele n-a vrut sa rada la mine.

Relatiile la distanta rareori tin mai mult de-un anotimp. Si trebuie sa fii constienta de asta. In vara asta, am vizitat marea impreuna cu prietena mea si fructul ei. Ne-am intalnit cu baietii de-acum un an pe-o terasa, noi, fetele, umede, in costume de baie si pline de nisip, ei, domnii, la costum, veniti de la job. In atare conditii, situatia asta mi s-a parut stanjenitoare pentru el. Cu toata astea, a avut pretentia sa reinnodam ce lasasem neterminat acum un an.

–       Imi pare rau, asa dintr-o data, practic imi ceri aproape imposibilul.

–       Aaaa, ok, atunci !

Asta a fost tot.

18 thoughts on “Weekend placut !

      1. Nu merita. Nu poti avea pretentia ca esti „cineva” in viata cuiva doar pt ca te-ai simtit bine impreuna. Oricum, in ultima perioada am renuntat la orice relatie toxica, de fucking buddies sau cum s-or mai fi chemand.

    1. Oare mai exista asemenea barbati ?? Desi le place vanatoarea, vor vanat ieftin si rapid…Daca nu pici repede, isi pun coada la spinare si dusi sunt ! Dar, nu-i bai, noi, femeile invatam sa fim puternice si singure, chiar trecand prin zeci de deziluziii…

      1. Nu, nu le dam cu piciorul. Nici nu-i asta ca nu ne dam seama ca ne sunt aproape. Dupa parerea mea, n-au incercat suficient. E drept ca unii incearca, dar nu gasesc calea corecta. Ca cel din postul de azi…Hmmm, „aaaa, nu vrei sa ne-o tragem, asa de dragul a ceea ce fuse anul trecut? Ok, atunci, gasesc alta (sau nu)….” Si sincera sa fiu, m-a bucurat ca s-a intamplat asa. Oricum nici eu nu mai aveam tragere de inima pt a continua ceva fara finalitate concreta.

      2. N-am stres ca nu mai vine. Si daca nu mai vine Fat Frumos niciodata, eu tot aia sunt, tot aceleasi lucruri le fac, tot maseuza ma numesc, tot minunat si pana la capat traiesc. Nu stau in loc de el 🙂

  1. pana nu demult credeam si eu ca exista un Fat- Frumos al meu. de curand am descoperit ca viata nu e un basm iar Fat- Frumos, vorba aia, doar in basme vietuieste. Totusi inca am speranta sa apara cineva sa zduncine aceasta convingere. Zic!

    1. Hai mai Mihaela, nu fii rea…Saracul era emotiv cumva, se pierduse, nu stia cum sa tine problema in mana si parea arogant…Apoi faza cu „arogantele” e cu totul alta poveste…Deh, Pesti si el ca si mine…si mie imi place un pic de aroganta, cu masura, dar imi place !

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s