Umanitate si non-valori

Nu sunt, nene, vreo “bunaciune”. Nu sunt vreo frumusete rara. Nici macar sclipitor de inteligenta nu sunt.

Sunt doar un om, pe alocuri scarbit de evolutia umanitatii din noi. Sau mai bine zis a non-umanitatii.

Sharade ! Oameni ipocriti, care se mint zilnic pe sine ca sunt smecheri, ca ii invart pe altii pe degete, ca pot cumpara suflete. Oameni de toata jena, ce se folosesc de altii. Oameni inculti, care nu stiu sa desparta corect cuvintele in silabe si care nu stiu sa utilizeze cratima acolo unde ii este locul firesc gramatical. Oameni care ajung sa-si spele “violurile” inchipuite cu un vocabular de mahala si un bagaj de cunostinte sub limita de subzistenta la Capatos in direct.

Oameni care traiesc in non-umanitatea lor mizera, cu speranta ca o bruma de lovele in buzunar sau in cont ori o masina de fitze ii face mai destepti, mai capabili, mai onorabili. Poate doar mai solvabili, dar in cazuri justificate, nici macar atat.

Am avut de curand o revelatie. Aceea ca decat sa suporti  in preajma ta oameni de joasa speta, mai bine ramai singur, in umanitatea ta, aia, care ti-a mai ramas. Spui o vorba buna, iti faci oarece prieteni, socializezi, iti vezi de munca, nu minti, nu santajezi, nu discreditezi…iti vezi de viata ta de rahat si ignori non-valorile care se inmultesc precum gandacii de Colorado pe frunzele cartofului.

Si apropos de cartofi, bai frate, suntem un neam de cartofari ! Mai ies seara pe strasse, sa fac putina miscare, cand ce-mi aud urechile din gura unor gospodine cu aspect expirat : “Ce sa mai fac de mancare? Am prajit copilului niste cartofi, ca numai asta mananca !” Pai numai asta mananca pentru ca asa l-ai invatat, dupa chipul si asemanarea ta !

Bine ca va cumparati ultimul tip de telefon pe care dati milioane bune, dar deh, carnea de vita, pestele si legumele cu adevarat vitaminizante sunt o necunoscuta in meniul vostru, caci costa prea mult. Hmmm, de ce dracu sa investim bani in stomac sau in aspect? Mancam ce-o fi, dar avem Iphone 5 !

Toti incercam sa supravietuim cat mai bine cu putinta. Unii doar incearca, altii mai si reusesc. E firesc sa fie asa, pana la urma, cu toate ca a-ti trai calitativ viata devine un risc perpetuu si cat se poate de evident. Dar, la dracu, hai sa ne preocupam un pic si de alte aspecte care ne deosebesc de primatele din care cica ne-am fi desprins. E plin Youtube-le de prosti, de inculti, de tembeli de-adevaratelea. O sa va dau un exemplu mai jos, ca sa mai si radem, ca prea am devenit melodramatica. E drept ca oamenii sunt de la tara, dar nu va ingrijorati, ca si la oras sunt suficiente specimene.

Nici eu nu ma pretind a fi un model de urmat ! Sunt doar un om cu ceva calitati si o multime de defecte. Sunt maseuza si asta e considerata o meserie nu foarte onoranta..Si totusi…..

Pietrele cu care, virtual sau live, aruncati in mine nu ma ating. Am devenit o imuna la toate rautatile planetei. Raman in umanitatea mea, aia care mi-a mai ramas, dupa zecile de schilodiri ale sufletului. Probabil singura modalitate de a-mi mai atinge careva corzile si asa fragile sunt sentimentele frumoase si cat mai intense. Da, da, gen “liquid fire”, cum spune Mind Vibes pe blogul sau.