Nuferi albi la Thalia


Ma anuntase de cateva zile ca va fi in Bucuresti cu probleme personale. Mi-a facut, delicat, o invitatie la masa cu vreo 2 zile inainte, dar nu stiam daca am sa o accept sau nu. Nici el nu stia care-i va fi programul, eu eram stresata cu niste analize de facut. Om vedea.

Dimineata trebuia sa merg la clinica sa-mi iau sange pentru analize. La naiba, asa mult imi place asta, de nu va imaginati ! Norocul meu – ca domnisoara asistenta a fost super dragutza, cu o mana fina si, culmea, mi-a raspuns la toate intrebarile mele, de genul “De ce mi se vad atat de pronuntat venele prin piele?”

Mister ma sunase pe la 9, cum stabilisem. Dar inca era “ocupat”. Mi-era si foame si deja ma enervam. Cine s-o crede si asta? Ma indrept catre un supermarket sa mai pierd timpul (si banii) si daca tot nu vine, ma duc naibii sa mananc singura. Ca lesin de tot dupa atata sange varsat in eprubete.

N-am apucat sa fac prea multi purici prin Carrefour. Am revenit cu viteza luminii, pardon a masinii, la Thalia, undeva pe la Tineretului. Misto restaurantul. Nu de fitze. Dar cui ii trebuie fitze? Mancarea este exceptionala, va zic. Si din experientele anterioare, mai ales atunci cand maica-mea si-a serbat vreo 55 de ani de viata fix acolo.

Ma asez la o masa pe terasa, sa-l astept pe Mister si trag cu urechea, fara sa vreau, la o discutie intre un “El” si o “Ea”, dupa ce ea daduse examenul auto. Ufff, si sa vezi, nene, scuze acolo…. Ca n-am vazut, ca n-am stiut, ca nu era asa, ca era pe dincolo. In fine, am remarcat totusi din tonul ei nemultumit ca picase traseul.

Pe poarta restaurantului vad intai un buchet de flori. Par albe si un pic neobisnuite. Dar ce sunt? Ma lamureste Mister cand mi le ofera.

–       Sunt nuferi albi.

–       Wow ! So sweet !

–       Nici nu ma asteptam sa gasesc in Bucurestiul asta, dar …uite, ai avut noroc!

–       N-am mai primit niciodata nuferi ! Multumesc !

Ne punem la discutii dupa pupicurile aferente oferirii unui buchet de flori. El este un pic timid (probabil preocupat de altele?), eu vorbesc in continuu. Ne-am conversat pe mess destul de mult inainte. Il place muzica ambientala si se intereseaza de arta masajului in toate formele lui. Retin doar ca prima discutie mai serioasa a fost pe marginea “slagarelor” scoase de Oliver Shanti. Multi pun pariu ca n-ati auzit de el. Va pun eu o melodie, sa nu mai fiti tristi !

Intre timp, comandam o portie de somon cu nu stiu ce – el, un orez Indian, absolut delicios –  eu… si ne punem pe discutat despre viata, a mea viata. Si stie multe, as putea spune – cam totul despre mine. Lucruri pe care, poate, mi-as dori sa le postez si aici, dar care ar fi mai bine sa ramana private forever and for always. Sfaturile lui au contat mult pentru mine de-a lungul timpului. Chiar daca cu unele n-am fost de acord, chiar daca a incercat mereu sa-mi sugereze calea buna a lucrurilor. N-ai, domne’ cu cine ! Caci eu sunt o incapatanata. Vreau sa fac numai cum imi tuna mie ! Ahhh, da, si sa nu ma plictisesc. Banalul ma plictiseste teribil, desi tre’ sa recunosc ca nu in fiecare zi il intalnesti pe “Brad Pitt” sau pe “printul din poveste”. Spre surprinderea mea, am descoperit si alte modalitati de inlaturare a banalitatii din viata proprie. Dar e secret, nu ma deconspir intr-atata !

Cum ziceam, ne-am hazardat in discutii despre viata mea tulbure, caci a lui e mai privata putin si in speta, nu-mi place sa descos sau sa despic firul in patru decat daca personajul vrea sa-mi istoriseasca din experientele sale. Daca nu, ca sa fie zgomot prin preajma, vorbesc eu, atunci cand imi este oferita increderea si lejeritatea de a ma putea desfasura in voie. Altfel, delicios orezul ala Indian !!

Ne despartim dupa vreo doua ore de discutii incitante, placute, el probabil incantat de prezenta mea de spirit si logoreea verbala, eu, multumita ca n-am lesinat la propriu dupa cateva ore bune de flamanzeala si cu hemoglobina injumatatita.  Si cu promisiunea lui ca ma va vizita pentru un masaj la urmatoarea oprire prin Bucuresti. Si, credeti-ma, s-a tinut de cuvant !

4 thoughts on “Nuferi albi la Thalia

      1. Cu siguranta sunt facuti sa stea in bataia vantului si sa straluceasca in soare.
        Tocmai de aceea, ne putem bucura si noi de un sentiment nebun de libertate cand ii privim in vaza, chiar daca suntem constienti ca este pentru putin timp. Seamana mult cu visele noastre de iubire.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s