In lumea mea


Intotdeauna am alergat dupa situatii realmente imposibile. Intotdeauna am adorat sa storc dintr-o relatie toate energiile, pozitive si distructive, deopotriva. Intotdeauna mi-au placut oamenii de la care am avut ce invata si care macar mi-au lasat senzatia de scurta durata ca mi-au construit un piedestal de cristal numai al meu. Ca sunt regina chiar si numai pentru o ora.

La ce bun sa fii in randul lumii ? La ce bun sa faci cum spun altii, cum dicteaza religia sau parintii sau cum iti impun exemplele, cu miile, din realitate ?

De ce sa nu te comporti cum simti tu ? De ce sa nu-ti lasi mintea si sufletul sa zburde neobosita pe taramuri pe care altii, desi invidiosi, nu au curajul sa le calce ?? De ce sa te ancorezi in realitatea cruda cand poti, bine mersi, sa traiesti pe norisorul tau roz, atat de pufos si plin si datator de senzatii ??

In fond, asta e viata ta…nu cutumele si prejudecatile sociale, nu politica vulgara si birocratia fara rost, nu relatiile in care ambii colocatari ai lor obosesc de atata plictiseala inainte de incepe, nu religia aplicata de niste pagani si profanatori ai adevaratei credinte, nu animalutzele simpatice care asculta ostentativ manele din S Classe-le luxos, doar prin lustruirea din exterior, sau se injura zgomotos si virulent in noaptea vecinilor.

Am fost si probabil voi ramane pentru multi dintre cei care m-au cunoscut o neinteleasa. Da, ati citit bine ! Una care si-a trait viata fix cum a considerat ea ca e bine. Chiar daca altii au sustinut sus si tare ca a gresit iremediabil. Chiar daca altii au incercat sa o aduca pe calea cea buna. Care este, nene, aceea ? Calea cea buna este diferita pentru fiecare om in parte. Este aceea pe care o vrea, o simte, o urmeaza, o intuieste dupa multiplele greseli pe care, fara echivoc, le-a comis si o va mai face inca. Caci, nu-i asa, oameni mai suntem si noi si suntem supusi, fara putinta de tagada, acestora. Insa ele, esecurile, ne invata ca mai apoi sa ne maturizeze, ne distrug ca mai apoi sa ne reinventeze.

Cu toate astea, ramanem oameni. Unii importanti, depasindu-si permanent conditia, ramasi in istorie poate, altii complet banali si nesemnificativi, traind doar pentru a consuma resursele si asa limitate ale planetei.

Timpul le rezolva pe toate. Istoria se scrie continuu.

Numai ca…eu raman in lumea mea haotica si minunata.

Anunțuri

11 gânduri despre „In lumea mea

  1. Daca lumea ta este minunata, si daca tu simti cu adevarat ca este potrivita, atunci nu mai conteaza cat de haotica li s-ar putea parea celorlalti. Simti, vrei, urmezi, intuiesti, inveti din greseli. Traiesti fara sa te lasi conditionata de „frumoasa societate”. That’s what life is all about.

  2. Servus…
    fara indoiala viata trebuie traita, clipa trebuie traita. stim toti asta dar citi suntem in stare sa rupem zabrelele custii in care ne-am bagat sau in care am fost bagati?… conventii, comandamente sociale, „obligatii”, „ochii lumii”, prejudecati, teama… toate astea ne taie aripile. putini reusesc sa treaca de asta din pacate…
    Toate cele bune! Cu soare in toate

    1. Parerea mea este ca atata vreme cat nu servesc mancare din farfuria nimanui, nimeni nu are dreptul sa-si bage bocancii in viata mea. O traiesc cum stiu eu mai bine. Ca e bine sau rau, eu suport consecintele. Prejudecatile nu le mai bag in seama de ceva vreme. Succes si tie.

    1. Fiecare suntem in felul nostru deosebiti. Trebuie sa cautam doar in adancul nostru si eventual sa ne regasim. E drept ca am un mod mai ciudat si mai nonconformist de a vedea viata. Zic si eu ! Dar nu total anormal.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s