Frăția Inelului


So, it begins…

“A fost odată ca-n povești…A fost ca niciodată… Că de n-ar fi, nu s-ar povesti… O preafrumoasă Frăție…a Inelului Clitoridian… Și cum aveau nevoie de o purtătoare a inelului, s-au pus la sfat, au conspectat mai marii cei din Stat …”

Ce o mai fi și asta ? Așa începe o povestire de adormit copiii din vremurile viitoare. Dar să revenim la prezentul nostru tumultos, la momentul la care a avut loc povestea, pardon evenimentul !

Citisem pe forum care, la momentul actual, cam dă ora exactă în materie de plăceri plătite în țărișoara noastră dragă, că se organizase prin luna mai petrecerea denumită sugestiv Cavalerii Mesei Rotunde. Că participanții fuseseră numai unul si unul, aleși pe sprânceană, nu se știe de către cine ! In fine, zic în gandul meu: Oameni duși nițel cu capul, se cunosc virtual postând recenzii, care mai de care, despre escorte vizitate și apoi se întâlnesc personal, să tragă și o băută de zile mari.

Primesc invitație la următorul party. Mă eschivez cu eleganță:

–       Stai puțin, eu nu sunt escortă, sunt maseuză …

–       Păi, ce importanță are ce servicii prestezi ? Te-am invitat, împreuna cu alte domnișoare, pentru că, de data asta, dorim să socializăm și cu câteva fete de calitate, așa cum intuim că ești și tu.

–       Ok, atunci ! În felul ăsta accept, dar crede-mă, dacă se pune de vreo paranghelie mai kinky, eu sunt prima care zbor de acolo !! Iote unde era mironosița virgină 🙂

A venit ziua petrecerii. Am o grămadă de treabă. Deși îmi stabilisem programul în așa fel încât să îmi las suficient timp pentru înfrumusețare personală, la naiba, una bucată client fidel îmi dă peste cap planurile, întrucât întârzie vreo oră, reținut la o întrunire de afaceri. “Asta e, ce să fac acum? Până la urmă, nu e cu program fix, mă duc când sunt gata !”

Puțin peste 7.30 îmi fac apariția pe strada cu pricina, în zona facultăților de la Timpuri Noi. Ptiu drace, e cu sens unic și canci locuri de parcare disponibile. Ei bine, nu mai e așa voluminoasă căruța mea, dar tot n-am unde o pune. Fac eu frumușel un ocol destul de mare, mă parchez regulamentar și cu inima cât un purice de emoție, îl sun pe Maestrul de Ceremonii. Mă gândesc că sunt ultima întârziată, când, ce să vezi, eram prima fată venită !

Și intru în restaurant, în separeul cochet, întâmpinată de vreo 10 priviri. Mă simțeam așa de parcă eu eram oaia și ei lupii, la pândă. Facem cunoștință. Eu, mai timidă, ei zgomotoși (deja Chivas-ul era demult în pahare), vorbind toți o dată. Personal, nu-l știam decât pe unul. Pe mess mai vorbisem cu vreo 5 dintre domnii prezenți . Dar să te privești ochi în ochi, să-ți strângi mâna de la egal la egal cu atâtea persoane pe care le-am descoperit remarcabile, nu se întâmplă chiar în fiecare zi !

Inițial, mă delectez puțin cu discuția neterminată de cu o seară înainte cu prietenul meu drag, G., și apoi pierd numărul Green Apple-urilor servite (sunt cu mașina, deci no alcohol, regula e că oricum nu prea mă dedau la perversiuni bahice). Și de aici s-a rupt filmul timidității mele.

Fetele apar una câte una. Fuseseră doar 4 invitate, și cu mine pusă la socoteală. Dar suficiente cât să întrețină o bună și armonioasă atmosferă. Se spun bancuri, se glumește, se toarnă în pahare, se mai perpelește puțin berbecuțul, care va să vină întreg pe masă, și toata lumea se simte minunat, destinsă și euforică.

Așteptăm dansatoarele de streptease, care nu întârzie să apară la ora programată pentru show. Incepe. Doi vlăjgani se dezbracă de inhibiții, în timp ce dansatoarea, bună în draci, încorsetată și cu ciorapi cu bandă negri, sexy și apetisantă, îi ușurează de hăinuțe, devenite de prisos. Se dansează în poală, se toarnă gheață în chiloței, atmosfera e încinsă și domnii mei la fel. Privitorii salivează, mai sorb din pahare, aplaudă, fac poze cu super-mega-pixelii disponibili pe gadgeturile de ultimă generație.

Fetele iau pauză. Eu mă chinui să mănânc dintr-o salată bulgarească realmente sărată, căci din prea mult exces de zel bucătarul s-a gândit să radă toata telemeaua disponibilă la mine în castron. Dar mi-e foame, n-am avut timp să mai bag peștele la grătar la prânz și am sărit peste masă.

La un moment dat, Mister O. mă întreabă dacă accept să dansez cu una dintre domnișoarele plătite.

–       Dar cum să nu ? mă reped eu ca la plăcinte. Accept !

Well, mi-a venit timpul să mă dezbrac din nou de inhibiții. Mă distrează tipele, se pune muzică de mare efect, mă plâng că scaunul e ud de la runda anterioară cu gheață și răcesc la “păsă”. Zic, go for it pentru orice, dar lăsați gheața pentru alții, mai încinși.

Ușor, ușor, dansul devine cum ar trebui să fie: incendiar !! Eu rămân în sânii goi, cureaua mea Versace se transformă în bătător la funduleț, sărut în fugă un sân al tipei, ea dansează lasciv în poala mea, mă descheie la pantaloni și surpriză !! Prima strigare de la juriu ! Se lasă cu “fără număr, fără număr” și mă trezesc cu o bancnotă de plastic în chiloței !! Publicul e în delir, eu râd, mă distrez, mă simt excepțional.

Heyyy, gata, reveniți-vă ! S-a terminat ! Mister O. mă complimentează la scenă deschisă. Sunt  gratulată drept “inteligentă” și “admirabil de dezinhibată”. „Jumătatea lui Porthos” subscrie și el acestei caracterizări.

Ne punem la masă, căci berbecuțul a trebuit reîncălzit și ăștia de-s mai “cu greutate” sunt cam rupți…nu știu cât de foame, dar de poftă sigur !! Mie mi-a plăcut maxim orezul ăla prăjit cu migdale și stafide, căci berbecii îmi plac decât ăia de sunt născuți în zodia asta. De mare angajament!

Și iar, dă-i cu glume, dă-i cu bisericuțe pe teme cultural-plăceristice, dă-i cu bancuri, muzică, râsete și voie bună din belșug.

Pe la vreo 1 după miezul nopții, fetele decid că e cazul să ne retragem. Plec spre casă, bucuroasă că încă  îmi  mai simt picioarele pe toacele astea de 10 cm. E drept, n-am dansat prea mult, dar puțin și de calitate!

Frăția a continuat petrecerea și pe alte teritorii, ulterior, până către 7 dimineața. A doua zi, probabil toți au fost zombie, morți de oboseală, fiecare pe traseul lui, ăla cu autobuzul, ăla cu mașina personală, unii dorindu-și să folosescă biroul de la scârbici pe post pe pernă și, bineînțeles, cei mai fericiți (like me) în patul lor și cu draperia trasă.

Cu mare mândrie, țin să vă precizez că am fost acceptată, cu unanimitate de voturi în Frăția Inelului. Mi s-a oferit și un rang aparte: Purtătoarea Inelului Clitoridian (sunt, ce-i drept, singura  deținătoare a unui clitoris veritabil din această adunare).

Și încălecai pe-o șa și vă spusei povestea așa. Este reală, verificabilă și de mare notorietate în domeniu.

Anunțuri

6 gânduri despre „Frăția Inelului

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s