Nu ne mai trageti pe dreapta !


Ehe, dragii mosului, sa va mai spun o poveste….

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Si eram una la parinti si mandra-n toate cele, Cum e fecioara intre sfinti si luna intre stele….

Aaaaa, nu….scuzati, nu era asta !

A fost o data o maseuza. Ea isi ducea traiul nestingherita, pe campii, in niste blocuri, undeva la marginea orasului, ce se dovedira mai tarziu nu foarte trainice, dar…nu despre asta vorbim azi… Si-ntr-una din zilele toride de vara, la ceas de mare sarbatoare, pentru ea si familia ei adoptiva, se pregatea cu drag si spor …pentru-al tarii viitor…hmmm, mai degraba pentru o petrecere aniversara pe malul lacului, intr-un renumit parc al urbei noastre dragi.

Si cum se grabea ea, frumos dichisita, imbracata, parfumata si coafata, sa ajunga la locul de intalnire, planificandu-si totusi sa opreasca in drum pentru a achizitiona un minunat buchet de crini imperiali, uita de regulile de circulatie pentru o clipa, agitata, preocupata de ora tarzie a amiezii, si intra cu masina  pe contrasens.

Nu mare ii fu mirare cand il observa pe nenea politistul, tragand-o pe dreapta si exclama un “Baga-mi-as…Am  pus-o !” de zile mari. Life sucks !

Maseuza noastra ii dadu actele binevoitoare, stresata de nervii ce-i dadeau tarcoale, in timp ce nenea politistul ii spunea alta poveste. Aceea a retinerii permisului si a unei amenzi usturatoare, pe care avea sa o incaseze protagonista. In timpul acela, autoritatea statului avusese ragaz si grija sa urmareasca cu un ochi aprig reactiile necontrolate ale inculpatei si sa observe de asemenea, bunaciunea coafata de la volan. Desigur, in mintea lui, in timp ce turuia despre amenzi si premise retinute…i se lovise neuronul singuratic de-un gand complice.

De vreme ce lucrurile ii erau clare si ea era deja in intarziere, fata din poveste isi suna prietena sarbatorita sa-i comunice ca vreo 2 luni de zile va fi un minunat pieton al orasului aglomerat sau, in cel mai fericit caz, platitor de taxi cu acte in regula.

Dupa ceva vreme, in care timpul in care i se redacteaza procesul verbal de contraventie se scurge greu  si maseuza noastra e tot mai agitata, nenea politistul o invita afara din masina, la o discutie libera, asa …. neoficiala. Ea n-are incotro si incepe sa-i faca jocul, ca deh…greseala recunoscuta, zice-se, e pe jumatate iertata, desi ca pentru capsorul ei era simplu ca “Buna ziua” ca permisul nu se poate negocia. Asta e, a comis-o si tre’ sa fie barbata. Sa-si asume responsabilitatea faptei !

Dar, ce te faci, cand autoritatea este de alta parere ? Ce te faci cand autoritatea “se da in barci” cu vinovata si ii propune voalat (sau mai direct, depinde) sa faca o fapta buna, constand intr-un troc de nerefuzat ?? Ea, autoritatea, se face ca nu vede ce s-a intamplat si ii da o biata amenda pentru un lucru infim, iar ea, protagonista, se face ca accepta o sedinta de masaj gratis cu aceasta sau macar o iesire la cafea, brifcor sau ….cine stie ce alte ganduri nebune ii mai vanturau prin creierii oarecum prajiti la soare ??

Ehe, si dragii mosului, cum datele problemei nu prea sunt in favoarea maseuzei noastre si cum ea se simte cu musca pe caciula accepta, pe moment, orice targ, numai sa faca bine autoritatea sa termine formalitatile, oricare ar fi ele, ca sa poata sa-si vada de drum catre Cafeneaua Actorilor.

Dand-o la pace, cei doi protagonisti  isi schimba reciproc, cu mare “drag” numere de telefon, ramanand sa stabileasca date concrete, la o vreme ulterioara, intr-o alta zi cu soare.

Fata  isi vede, intr-un final, de drum si nerabdatoare, cu crinii imperiali, frumos imbuchetati, se prezinta la petrecere. E bucuroasa ca, pe moment, a scapat de grija asta si se poate lafai pe malul lacului, cu delicatese care mai de care, iar veselia si urarile de bine sunt cuvantul de ordine ce le anima insorita dupa-amiaza.

Si povestea noastra nu se incheie in stilul clasic cu “Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.”, ci cu precizarea ca protagonistii nu s-au mai vazut niciodata. Si bine au facut. Motivele sunt diverse si perfect justificabile. Dar nu le voi comenta. Nu asta e scopul acestei scrieri.

Ce m-a marcat pe mine, personal, in toata istorioara asta, care mi-a fost relatata, a fost ca nenea politistul nu a primit rugaminti, nici in genunchi, nici altfel, de la inculpata spre a fi ispasita de pedeapsa, ci faptul ca a absolvit-o de vina, de la sine putere, sperand la un oarecare bine personal, ce ar fi trebuit sa i se intample.

 P.S. Aceasta poveste este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s