Armata Rosie


Azi o frec la rece. Ba nu ! La cald ! Ma gasesc invelita in 3 plapume, incotosmanita in haine calduroase, desi termoficarea face fata cu brio spatiului meu intim de vreo 40 de metri patrati… Si totusi mi-e frig. Mi-e rau si as vrea sa sterg mereu din calendar ziua asta in care natura imi aduce, subtil, dar ferm, aminte ca nu mi-am schimbat sexul. Nu-s tipul ala avid de a ma indopa c-un pumn de pastille, doar asa sa fie multe…Dar nici sa sufar in tacere nu prea-mi place…Ma freaca la icre o teribila lene, cauzata mai degraba de trupul meu, simtitor, dar relativ moale la stimuli exteriori…Mi-e greu si sa fac cativa pasi. Daramite sa raspund la telefon !!

As vrea sa inchiriez un “om bun la toate”…Care sa-mi aduca mancare si suc la pat, care sa-mi tina tigara si eu doar sa trag din ea, fara eforturi supraomenesti, care sa ma sprijine pana la baie si sa-mi puna comprese de apa rece pe fruntea fierbinte…As mai vrea un “om bun la toate” care sa ma mangaie pe burtica si sa ma incalzeasca la spate cu a lui…As mai vrea sa nu se sfiasca sa-mi asculte lamentarile…si off-urile astea grele, de a fi femeie…caci, deh, urmasele Evei din totdeauna au fost mai chinuite de soarta…Il gasesc pe undeva pe acest “bun la toate”?

Desigur ca am avut zile de genul asta si mai rele. Desigur ca nu regret vremurile de demult cand trebuia sa ma ridic, cu sila, din pat la 5.30, sa ma prefac ca-mi e bine si ca voi face fata unei zile lungi la birou. Hmmm, de fiecare data, ma trezeam acasa, adusa cu salvarea sau cu vreun taxi, la nici 3 ore de la momentul sosirii la job…Lesinam pur si simplu, ma prelingeam pe scaunul – parte integranta a listei de inventar, si ultima solutie era evidenta…bilet de voie, semnat de directorul general si trimis amarata, care suferea ca-n durerile facerii, acasica, la caldurica…sa-si revina la sentimente mai bune si o stare de sanatate acceptabila..

La saloane…fix aceeasi problema…dupa un timp…imi bagam picioarele, trimiteam un mesaj de scuzare, cum ca nu sunt in conditii viabile de prestari servicii, si mai treaca-mearga…

Cica “asta e blestemul si frumusetea de a fi femeie”…cica e mai rau de n-ar fi…

E drept ca reglajul rotitelor interioare, al echilibrului hormonal este binefacator intregului corp si spirit….

Caci pe el, spiritul, il vad ridicat la un metru deaspra trupului greu si inert, fara dorinta de a misca ceva, si-mi spune, impaciutor:

–       Sufera azi, ca sa te poti bucura in zilele ce vin de minunea de a ramane femeie…

Anunțuri

4 gânduri despre „Armata Rosie

    1. Da, Robert, e ca si cum te-ai reincarna in fiecare luna, tot in corpul tau. Mori si apoi revii de viata. Un fel de moarte clinica si-apoi viata capata din nou sens, corpului ii revine tonusul, spiritul e fericit dupa o noua batalie launtrica…

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s