Meseria de blogger


Zicea un prieten bun ca “Viata bate filmul”…ma rog, n-a zis-o el, a zis-o altul, el doar a reiterat…Dar, oare, din ce naiba sunt inspirate filmele ??

Sunt coapta si tare imi vine sa urlu de bucurie ca-s asa.

Initial, cu acest blog nici habar n-aveam cum sa procedez. Un amic mai vechi, citindu-mi “aberatiile” de pe diverse forumuri de specialitate si vazand curgerea fluenta a descrierilor, a unor povesti de viata oarecare, cursivitatea gandirii, dar mai ales memoria halucinant de buna a experientelor traite, m-a indemnat sa scriu.

Am avut efectiv o revelatie atunci, amintindu-mi de introducerea mea in lumea masajului. Am asezat primele randuri…Si parca mintea-mi deborda…Voia mai mult si mai mult…

 

Apoi, la indemnul lui, cum spuneam, am intrat pe wordpress si m-am descurcat singura, ca doar is fata mare si in plus, scria in romaneste ! Prost sa fii si tot intelegi ce trebuie facut sa ai propriul tau spatiu virtual. Asa a plecat in neant prima mea postare.

La cateva zile, deja cativa din domeniul meu de activitate citeau. Si cativa prieteni carora le spusesem mandra: “Am inceput sa scriu ! “

Nu mult a trecut si au inceput apostrofarile de catre diversi, cum ca povestile mele de atunci, desi frumoase, ar fi fost prea spectaculoase pentru a fi reale. Eu am o vorba super-mega-ironica (pacat ca nu se aude si tonul vocii cand scrii) : “Sa mori tu !”

Nu m-am chinuit obsesiv sa explic unora cu gandire redusa de ce, cum si in ce fel. Pur si simplu, curge. Ca viata. Scriu cum imi amintesc si cand am inspiratie. De obicei, seara sau dimineata. Ma inspira fumul tigarii in care ma invalui, vad cu ochii mintii, subconstientul lucreaza neobosit.

Apoi, altii m-au acuzat, dupa ceva vreme ca sunt un nimeni in spatiu virtual, ca nu sunt maseuza si ca doar aberez din fata calculatorului, cu sortul de gospodina obosita in jurul taliei. Apoi, altii au indus ideea ca ar fi instrument de marketing si ca-mi fac promovare. Hahah…ce gluma buna ! O fi, nu neg, insa dorinta mea nu a fost de a ma promova si mai mult decat o faceam initial, pe alte cai.

Ma bucur enorm daca pot fi un model pentru cineva, nu prin ceea ce fac, ci prin ceea ce gandesc. Mi-as dori foarte mult ca fetele adolescente ce-mi citesc povestile sa traga si invatamintele necesare de acolo, sa mearga in substrat, sa repereze si subintelesurile si evident, sa nu comita greselile pe care mai toate femeile, intr-o proportie mai mica sau mai mare, le fac la un moment dat.

N-am dat sfaturi inutile, doar asa sa fie. De fapt, cand comentez ceva, pe undeva, daca sunt pe langa subiect, fie funny, fie extrem de spiritual si psihologic, prefer sa ma abtin decat sa aberez inutil. Vad ca multi comenteaza de umplutura, like-uri nu mai spun, ca sa vada omu’ ca am trecut pe la el prin ograda.

Eu citesc cateva bloguri, de cand am descoperit blogosfera, dar nu ma simt datoare sa atentionez cu “Like” fara macar sa citesc gandurile care mi se par autentice sau macar ceva poezie ori poza motivationala, care are legatura cumva cu posesorul blogului.

Probabil, in timp lumea se convinge ca e sau nu asa. Eu nu suport non-valorile, am mai spus-o si o sa mor cu ideea asta in creier. Deci, nu promovez tampenii, sa ne fie clar. Sau daca careva considera ca sunt tampenii, sunt ale mele si nu va obliga nimeni sa cititi, sa va doriti sa ma cunoasteti sau sa ma faceti in fel si chip.

Sunt o femeie trecuta prin viata, mi-a placut si imi place viata traita intens, fiecare zi de parca ar fi ultima si tot, dar tot ceea ce scriu pe blog este trait de mine, mai putin citatele. Si citatele au un rost, ma identific cu ceea ce scrie acolo. Nici macar alea nu sunt de umplutura.

Iubiti-ma sau ignorati-ma ! Alta cale nu exista.

 

 

Anunțuri

15 gânduri despre „Meseria de blogger

  1. Ref.:

    „Sunt o femeie trecuta prin viata…”

    Imi suna, un pic, doar un pic, prematur. Nu te grabi sa spui, sa scrii si, mai ales, sa crezi asta. Da, ai vazut, ai auzit si ai trecut prin nenumarate situatii, nenumarate incercari. Prea multe, poate. Experienta ta de viata (teribil cliseu) poate ca este mai „bogata”, in comparatie (da, nepotrivitele comparatii…) cu femei apropiate varstei tale. Stii foarte bine ca voi, femeile de peste 30 de ani sunteti „cea mai mare inventie”, nu-i asa?

    Intr-un mers natural al vietii, probabil ai mai avea de trecut prin, destul de multe, decenii. Probabil ca, pana in aceasta clipa, nu ai trait nici un sfert din viata ta de adult. Un sfert… Adevarat este ca nu stim cand ne este dat sa trecem Styxul pentru a ajunge Dincolo. Marea Trecere ar putea veni in clipa imediat urmatoare, dar, la fel de bine, ar putea sosi peste, sa zicem, o jumatate de veac. O jumatate de veac de acum incolo…

    Marturisesc ca nu stiu care ar fi varsta, sau experientele de viata, care ar putea valida expresia „Sunt o femeie trecuta prin viata…” Ma intreb, si indraznesc sa te intreb, daca nu crezi ca ar trebui schimbat, in ceea ce te priveste, timpul verbului. Poate, ceva de genul, „Sunt o femeie care t r e c e prin viata…” O femeie care mai are atatea si atatea de vazut, de auzit, de iubit, de fericit, de suferit, de mirat, si de (ne)inteles… Viata ca o luuunga si magica trecere.

    Ne este tot mai greu sa te ignoram.
    Asa ca nu ne mai ramane decat cealalta cale…

    1. Recunosc cu mana pe inima ca mai am multe de trait, visat, experimentat. Cred ca faptul ca spui ca esti „o femeie trecuta prin viata” nu presupune ca viata ta se sfarseste 5 zile mai incolo.
      Dar multumesc pentru gandurile frumoase. Le multumesc si acelora ce ma iubesc, precum si acelora ce ma hulesc, pentru ca in felul acesta valoarea mea ca persoana creste din ce in ce mai mult.
      Nu-mi doresc sa traiesc foarte mult, sa fiu o baba obosita, plina de boli, o povara pentru altii poate, insa imi doresc sa-mi amintesc ca am trait mult, frumos, tumultos si diferit. Stiu ca poate-s doar vorbe goale pentru unii, dar fiecare isi are propria perceptie despre cum traieste el, ce senzatii si sentimente are sau despre cum traiesc altii. Eu momentan am ajuns in punctul WELL BALANCED.

  2. Ai să vezi ce sentiment de împlinire vei avea când, după n ani de scris, îţi vor mulţumi oameni că le-ai schimbat mentalitatea. Asta valorează mai mult ca orice şi părerile haterilor ieftini pălesc pur şi simplu în faţa lucrurilor bune pe care le-ai făcut involuntar, poate, pt alţii

    1. Stiu asta, Darkleya. Nu tin musai sa schimb mentalitati, nu tin musai sa demonstrez ca-s vreo femei puternica, PENTRU CA NU SUNT ATAT DE PUTERNICA PRECUM MI-AS DORI, dar m-as bucura enorm sa fie asa.
      Culmea e ca toti cei ce s-au vrut a fi rau intentionati au armat o furtuna intr-un pahar cu apa, apoi au disparut in ceata, ca si cand n-ar fi fost. N-au fost in stare sa raspunda nici la un amarat de mail, in care eu, dragutza, le dadeau raspunsul pe care consideram ca-l merita la afirmatiile lor.
      Dar stiti vorba aceea: „Cainii latra, ursul merge”

      1. Ei, lasă, că de ăștia am avut și eu destui și mi s-au aruncat cuvinte urâte de tot…Vin și pleacă, important e că nu rămân…
        Chiar dacă nu urmărești să schimbi mentalități și nici să demonstrezi lucruri, să știi că se va întâmpla și e frumos! Eu m-am decis să fac odată un post cu toate mailurile și comentariile de mulțumire, în semn de apreciere pt toți acei oameni minunați care m-au făcut să merg înainte chiar și când mi s-a spus că sunt o grasă frustrată fără viață personală, o curvă care face videochat sau mi s-au dedicat posturi întregi pe alte bloguri, în care am fost mai mult decât batjocorită de oameni mărunți, care probabil n-au adus nici măcar zâmbete pe fața altora…

      2. Hahaha…asta e buna cu „grasa frustrata”…stii cum e, rade ciob de oala sparta…
        Eu am avut de curand un client la masaj despre al carui aspect sau comportament live nu vreau sa vorbesc urat…dar a simtit retinerea mea (chiar asa prost nu era!) si apoi si-a varsat frustrarile pe forumurile de specialitate…iti dai seama ca nu ma elogia ! Stii, chiar ma gandeam atunci :” bai, daca m-ar fi facut „nasoala” unu’ misto, un gentleman, jur ca as fi intrat in pamant de rusine” , caci mi-as fi dat poate seama ca nu ma ridic la pretentiile lui . Dar nu ! Cum ziceam, „rade ciob de oala sparta” e valabila aproape universal.
        M-am intalnit o singura data cu un bloger si m-am crucit vazand diferenta enorma intre omul virtual si cel live. De aia nici nu vreau sa ma pun pe hartie virtuala altfel decat sunt. Iar cei ce ma citesc si m-au cunoscut si live, isi pot da foarte bine cu parerea.

  3. E un risc enorm să te prezinți altfel decât ești, mai ales că viața te pune în posturi surprinzătoare și nu știi cu cine dai nas în nas, vreodată. Eu m-am întâlnit cu 2 persoane din blogosferă, sunt și vreo 3, pe lângă acestea, pe care le am și la prietenii de pe Facebook-ul personal, cu care împart momentele de zi cu zi, cele obișnuite, restul decât ce trăiesc în viața mea secretă, așa că nu mi-e frică de imaginea mea care ar avea vreodată de suferit, sunt ceea ce scriu. Ca și tine, de altfel 🙂
    Acum mi-aduc iar aminte cu milă de tipa aia de care ți-am mai zis, care în 95% din ce scrie face ramificații care pornesc din viața și mentalitatea mea, pt că era o persoană care m-a citit de la primul post (iar pe vremea când m-a cunoscut era doar un șoricel complexat, naiv, de birou). Cât e de urâtă, doamne, cât de urâtă și de proastă poate să fie și cum se descrie pe propriul blog cu multe din ideile mele și din ale altor fete deștepte din blogosferă și crede că așa e și viața ei…

  4. O să se înțeleagă ceva total aiurea din chestia cu urâțenia, ce am vrut să evidențiez cu asta e faptul că sunt unii care sunt conștienți probabil de ce au și ce pot, dar aleg să-și construiască o viață falsă online, uitând să mai facă distincția între realitate și blog. Cam așa e fata asta și de aia am scos partea cu urâțenia în evidență

    1. Din nefericire, trebuie sa-ti dau dreptate. Eu am fost acuzata si in alte medii online ca nu sunt ceea ce vreau sa par, in spetza ca as fi escorta mascata. Cand am cerut dovezi pentru acuzatia asta, nu s-au putut fabrica. Ulterior, agrenata intr-un scandal, mi-am scos si eu gherutzele…ca mai apoi, sa mi se ceara armistitiu, ca e mai bine asa.
      Un om destept insa intotdeuna va deconspira un ipocrit. Mai apoi, ipocritul ori se va fuduli in prostia lui, ori va intra in pamant, mancand pamantul.

      1. „Un om destept insa intotdeuna va deconspira un ipocrit.” Uite cu asta ai dreptate. Mă tot gândesc dacă nu ar fi bine să fac asta cu mulți din cei care mă calcă pe bătături, dar….

  5. Cred ca v-a cam luat valul.
    Tot respectul pentru inteligenta voastra si efortul de a pune in forma scrisa ideile si intamplarile voastre, dar chiar nu cred ca este cazul sa faceti aici o arena de lupta

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s