Despre perpetuarea speciei


Ieri, ca un must al sarbatoririi Craciunului, am stat in jurul unei mese incropite dupa multe calcule aritmetice privind aspectul imbelsugat si greu al mancarurilor ce trebuiau digerate in cat mai scurt timp, dar nu in cel mai placut mod. Adica stand in cur si turnand fie diverse bauturi, pe principiul „Ia si d-aia, ia si d-ailalta”, fie mancare traditonala, pe care lumea s-a chinuit cu zilele sa o achizitioneze si sa o prepare.

Cred, dar nu sunt sigura, ca numai la noi se intampla asta.

Mi-a fost destul de rau aseara de la carnea tocata. M-am mai refacut cu ceva ceai de galbenele cu multa lamaie si-am adormit intr-un final.

In schimb, compania careia a trebuit sa-i fac fata, asezata bine cu fundul in canapea, pana mi-a amortit de tot, nu a fost tocmai pe placul meu. Da, m-am simtit bine, jucandu-ma cu finutzul meu, schimonosindu-mi vocea si fata, in fel si chip, sa-l fac sa rada si sa chicoteasca, schimband cadouri, care mai de care mai voluminoase, dar parca mi-e peste mana sa stau atata degeaba ! In plus, nu-s genul care sa bag in mine ca sparta.

S-a armat…prin nu stiu ce minune…o discutie despre copii…despre aceasta „minune” de a avea copii, de a-i face prin orice mijloace, ca sa indeplinim scopul primordial al femeii: acela de a se reproduce.

O tipa de vreo 38 de ani, ruda cu gazdele unde-mi mancam linistita carnatii cu muraturi, ne explica cat de nasol este sa dai peste tot felul de dobitoci care nu-s buni de nimic decat sa manance, sa (se) c…e si sa doarma de la 8.30 seara. Nici macar de reproducator nu era bun. In schimb,  bun in a arunca diverse apelative  nu tocmai mieroase, asupra familiei tinerei.

Cert este ca am remarcat, stupefiata oarecum, cum anumite femei sunt atat de ostentative in incercarea lor de a se juca cu destinul. Tipa a pierdut de curand o sarcina din cauza unor probleme de sanatate ale copilului plasmuit in ea. Din cauza de nepotriveala genetica cu al de manca mult. Si pe care l-a parasit cu gratie.

Acum s-a hotarat musai sa dea niscaiva mii de euro pentru inseminare artificiala cu ceva sperma din Danemarca. Blonzi cu ochii reci, albastri.

Problema mare nu este ca vrea asta. Ci intrebarea existentiala este cati embrioni sa-si introduca, ca daca pateste ca Nicoleta Luciu si face tripleti ? N-are cu ce sa-i creasca. O sa o intrebe pe doctorita daca, in eventualitatea introducerii mai multor embrioni care se prind toti, se pot resoarbe (adica omori) cei in plus si ea sa ramana numai cu unu’. Ca nu poate creste mai multi. La o anume intrebare daca nu s-ar putea insemina doar cu unul, tipa zice: „Pai da, dar daca nu se prinde ?? Io ce fac, raman si neinsarcinata si cu banii dati ??”

Luata de val, ii sugerez sa adopte un copil, mai bine. Ca sunt atatia amarati abandonati inca de la nastere prin spitale. Aaaa,  nu e bine ! Lasand la o parte faptul ca tre’ sa fi maritata ca sa poti adopta, statul, prin acte semnate, te pune sa ai grija de copilul ala, mai ceva decat daca ar fi al tau. Nu poti sa-l dezmostenesti, nu poti sa il bati, nu poti sa-l lasi de izbeliste, nu poti sa faci multe lucruri. Dar pe al tau, carne din carnea ta, ai face asemenea experimente ??

M-am mirat terbil ! Eram totodata dezgustata.

Apoi, mama tipei, prezenta si ea la aceasta intrunire la ceas de mare Sarbatoare, incearca in fel si chip sa-mi bage in cap ca musai, cum o fi cum n-o fi, tre’ sa produc si eu un bebe. Nu conteaza ca n-am barbat, nu conteaza ca n-am familia langa mine, nu conteaza ca ai, n-ai cu ce-l creste, sa faci un copil, ca-i de la Dumnezeu lasat !

Maaaaa, ma lasati cu de-astea ??

E de la Dumnezeu lasat sa faceti copii in eprubete, cu father unknown  ?? Sa-ti faci o carutza de analize de potriveala genetica, sa iasa copilu’ cu ochii albastri sau trasaturi asiatice sau mai stiu eu ce mulatru, ca are carnea tare si fundul bombat ?ou

Un copil e darul lui Dumnezeu, cu care binecuvinteaza iubirea ce exista intre doi oameni de sex opus, ce formeaza un cuplu real, ce se iubesc, se respecta, se inteleg pe termen lung.

Am trait intr-o familie dezbinata, despartita, si numai bine nu mi-a fost. Nu invinovatesc pe nimeni, nu a stiut nimeni ca parintii mei se vor desparti si-si vor turna cu reprosuri ulterioare, care mie mi-au rupt inima-n doua, dar sa faci cu buna stiinta asta, sa incalci legile destinului si ale lui Dumnezeu…ca trebuie neaparat sa procreezi oricum, oriunde, cu oricine, mi se pare aberant de-a dreptul.

Oare parintii astia, mamele astea singure doritoare de copii, pe principiul „sa aiba cine sa ma ingrijeasca la batranete”, se gandesc vreun pic si la corectitudine fata de copilul ce-l produc ? Nu, normal ca nu. Sunt doar egoisti. Oricum viitorul e departe. Oricum, ei, copiii, trebuie sa intretina poverile ce le-au fost puse in carca, doar pentru ca intr-un moment de stupiditate crunta, adultii au vrut sa devina parinti. Cu orice pret !

12 thoughts on “Despre perpetuarea speciei

  1. Eu sunt de părere că nu toţi oamenii au calităţile necesare să devină părinţi. Şi multor femei le lipseşte instinctul de mamă chiar şi după ce apare copilul. Ce bine ar fi dacă mai mulţi ar fi realişti şi şi-ar accepta condiţia, renunţând la forţarea mâinii destinului şi reproducere doar pt a fi în rândul lumii. Cazul prezentat de tine fiind fix unul de acest gen

    1. Stiu si ma doare sa vad atata convingere catre prostie. Ma crezi sau nu ma crezi, nici eu nu ma simt pregatita pentru asta. Unii zic ca sunt egoista ca nu vreau sa am copii, dar eu cred ca stiu mai bine. Nu poti face un copil doar sa aiba cine te ingriji la batranete, din obligatie.

      1. Te cred şi te aprob, tocmai pt că ştiu ce sacrificii personale presupune un copil. Abia după ce l-am avut pe al meu am acceptat cu adevărat ideea că a avea un copil chiar nu e pentru oricine şi mai ales oricând. Pe lângă satisfacţii, ei aduc şi destule probleme personale, de cuplu, multe frustrări şi întrebări existenţiale

      2. Am lăsat ieri un comentariu ca răspuns la al tău, dar imediat ce i-am dat Trimite, a dispărut. Te poţi uita tu în Spam, să nu se fi dus direct acolo? Ca să ştiu dacă mai scriu o dată ideea respectivă

  2. It would be one of the greatest triumphs of humanity, one of the most tangible liberations from the constraints of nature to which mankind is subject, if we could succeed in raising the responsible act of procreating children to the level of a deliberate and intentional activity and in freeing it from its entanglement with the necessary satisfaction of a natural need.
    Sigmund Freud

  3. I have no conscience, none, but I would not like to bring a soul into this world. When it sinned and when it suffered something like a dead hand would fall on me, – ”You did it, you, for your own pleasure you created this thing! See your work!” If it lived to be eighty it would always hang like a millstone round my neck, have the right to demand good from me, and curse me for its sorrow. A parent is only like to God: if his work turns out bad so much the worse for him; he dare not wash his hands of it. Time and years can never bring the day when you can say to your child, ”Soul, what have I to do with you?”
    Olive Schreiner

  4. Ai abordat o problema spinoasa pe care ai rezolvat-o asemeni nodului gordian. Clar si concis. Bravo!
    Tara asta este plina de copii care au fost procreati de parinti care nu s-au gandit niciodata daca le pot asigura acestor suflete nevinovate o viata cat de cat decenta.
    Pentru mine aceasta este echivalenta cu o crima.

    1. As fi dorit eu sa o rezolv, dar, din pacate, n-am facut decat sa arunc niste vorbe in virtual, adunate ca o parerea a mea si atat. Copii se nasc si se vor mai naste in aceste conditii de parinti egoisti, care se gandesc prea putin sau deloc la insemnatatea reala a acestui fapt. Un copil il ai pt toata viata, nu e o jucarie pe care o arunci, atunci cand te plictisesti sau ai altceva mai bun de facut sau, ca mama singura, vrei sa-ti refaci viata si iti dai seama ca acest copil te incurca in relationarea cu sexul opus.
      Nu judec pe nimeni, imi pare rau daca s-a perceput astfel,dar nu sunt de acord cu a te juca prea mult cu destinul. Poate parea tot egoist ce spun acum, insa efectul asupra unui astfel de parinte va fi unul de bumerang, Nu mai spun de dezastrul produs in sufletul copilului care nu va avea suficiente repere pt a-si dezvolta spiritul armonios. Va fi un suflet chinuit, care de multe ori nu va reusi sa-si depaseasca conditia si nu va ierta, cand va intelege, de ce a fost adus pe lume. Doar ca sa sufere si sa plateasca greselile parintelui ??

  5. Felul in care a pus problema acea doamna, denota faptul ca nu are nici o legatura cu Dumnezeu si cu religia, simt ca nu se ghideaza dupa nici un principiu moral, mai grav se pare ca dorinta ei nu este sustinuta nici de logica, asa cum spuneai si tu un copil inseamna bani cheltuiti pt intretinerea lui, dar mai presus de toate cum poti sa il condamni sa nu aibe un tata, bun sau rau, cum te poti comporta ca un calau, tinand cont doar de dorintele tale aberante venite dintr-o impotenta evidenta a gandirii cauzata de esecul avut in incercarea de a da nastere unui copil? Ma bucur ca ai adus in discutie acest subiect, aceasta tema este de dezbatut la nivel national, fara sa exagerez, pentru ca prea multe familii fac un copil pentru a se incadra intr-un tipar al societatii si mai putin pentru a se bucura de existenta lui si de beneficiile sentimentate, care sunt atat de multe.

  6. tare asta cu „”raman si neinsarcinata si cu banii dati ??”” 🙂
    nu cunosc senzatiile respective dar nu cred ca a infia un copil = 100% cu a avea unul din sangele tau..
    si daca stii ca esti insarcinata si vei avea 2-3 bebelusi o data dar stii ca in nici un caz nu iti poti permite sa cresti atatia dar ai posibilitatea de a face sa-ti ramana doar 1 singur mugur de viata in tine, alegerea mi se pare fireasca totusi..
    si pana a ajunge parintele sa fie ingrijit de copil la batraneturi, e cale destul de lunga si conteaza enorm felul in care isi creste acel copil..am copil nu = din start are cine ma ingriji mai tarziu

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s