BILANT


Motto:

“Eram trist ca nu aveam papuci….cand….intr-o zi….am vazut un om care nu avea picioare !”

Well, maine dimineata la prima ora ma imbarc catre o zona de munte, pentru a petrece trecerea in noul An 2013. Bine ca am supravietuit Sfarsitul de lume anuntat cu atat rasunet incat lumea chiar a devenit isterica, prin unele zone ale globului. Cu cazarme in pamant, cu conserve pe 15 milioane de ani valabile, dotati inclusiv cu arme de foc, in caz ca trebuie sa se pazeasca de semenii lor…In fine, nu fu a fi !!

A venit vremea unei introspectii personale. Iata ca s-a mai scurs un an plin. Mai degraba cu satisfactii decat cu deziluzii. Ceea ce, dupa umila mea parere, este demential. In sensul ca ceea ce am invatat in toti acesti ani am si pus in practica. Stiti vorba aia: “Prostul face mereu aceleasi greseli, desteptul mereu altele.”

Sa stabilim cateva repere.

La inceputul anului, mi-aduc clar aminte era o frumoasa vreme de primavara, atat de cald incat pe 1 ianuarie lumea se bucura de aer curat prin parcuri. Mie imi era lene doar. Eram pe campii, ce-i drept. Care nu erau verzi, ci doar plictisitoare. Mi-au placut mai mult in vremea primaverii, spre inceputul verii. Atunci verdele era mirific si extraordinar. Unii stiu la ce ma refer.

Eram luata putin de flama, sentimental vorbind. Il asteptam sa se intoarca de la munte, unde petrecea cu familia. Si ne-am dat, bineinteles, in barci.image001

Apoi, profesional nu a mers prea minunat vreo 2 luni.

Am descoperit forumurile de specialitate, in zilele scurte de iarna. Un mare plus, pentru ca mai apoi, am crescut cu ajutorul lor, intr-un fel pe care nu mi l-as fi imaginat. Nu spun ca din anunturi nu veneau clienti, dar eram nitel la cuca macaii, tre’ sa recunosc.

Nu eram nemultumita, insa…se putea mult mai bine.

Ulterior, in preajma sarbatoririi zilei muncitoresti, cand deja afara caldura te sufoca si multi erau la piscine/mare, mi s-a revelat talentul literar. Rasfoiam acum cateva zile paginile de inceput. Ce stangaci scriam…fara prea multa tehnica si fara a avea un stil atat de fluid. Pana si aici m-am dezvoltat.

Apoi, au urmat ceva petreceri prin iulie, mare, soare, distractie, rasarit, alte orase, trenuri in gara, alte iubiri. Interzise. Nopti nebune de dragoste si dor. In pat cu baldachin. Ungaria, bai termale. Ca mosii ! Pfff…

Petrecerea din septembrie. Oameni noi. Fratia Inelului. Just perfect. Devin o mica vedeta in cadru restrans.

Apoi incendiul. Punctul culminant in care decid ca e necesar sa schimb ceva. De parca-mi luasera mie foc creierii capului. Fac o manevra buna, care-i aplaudata la scena deschisa ulterior. Aproape ca raman fara finante, dar pe ultima suta de metri din anul asta revin in forta si acum imi permit un concediu relaxant, desi un pic greoi. Deh, mancare traditionala, grea, multa, numai prin vecini. Sarmalele mele sunt inca neatinse.

8681Si acum vine partea cea mai importanta a introspectiei mele. La nivel mental, spiritual, emotional. Nu zic ca n-am suferit si mici deziluzii anul asta, dar incomparabile fata de cele din alti ani. Incomparabile in sensul ca cele traite in aceasta perioada au avut o intensitate mult mai mica. Ceea ce pentru mine reprezinta maturizare. Am invatat ca trebuie sa acord o mai mare atentie echilibrului meu sufletesc si mai putin sau deloc factorilor exteriori, meniti sa mi-l deregleze. Deja simt ca el, echilibrul, nu mai este doar unul fragil, asa, de florile marului.

Dau sfaturi, zic eu, bune. Din vasta mea experienta de viata (multumesc Doamne !!), cu oameni de tot felul. Sunt apreciata ca om. Ceea ce e minunat. Da, probabil multi spun asta din politete. Si atat. Insa, aceia nu sunt importanti pentru mine. Realizez ca, poate, anul asta am auzit cele mai multe cuvinte de “Multumesc !” ce mi-au fost adresate din suflet. Care ma marcheaza de fiecare data si-mi aduc un strop de bucurie pura. Pentru ca in felul asta imi dau seama ca reusesc sa fiu un om bun.

De ceva vreme nu mai fac compromisuri. Si aceasta pozitie s-a intarit in acest an. Poate nu voi avea curajul sa scriu despre cateva experiente, care m-au facut sa inteleg “puterea neagra” a compromisului, nu neaparat acela pe care il faci pentru altul sau pentru bani, insa acela care ti-l impui tie insati. E dificil, ispita e la tot pasul. De parca al cu coarne ne paste pe oriunde calcam si-n loc sa ne gasim increzatori si calauziti de Cel de Sus, ne trezim in cele mai mari si intunecate cosmaruri interioare.

Avem alternative. Avem liberul arbitru de a alege. Intre bine si rau. Majoritatea spun ca aleg binele. Dar cati o fac realmente in sufletul lor ? Cati isi mascheaza grimase de dezaprobare, cati isi inghit in sec o posibila injuratura sau un gand rau la adresa aproapelui, cati intorc si celalalt obraz, cati ating  mana unei batrane batute de soarta poate, punandu-i in ea macar un 5 lei si urandu-i sanatate, fara ca aceasta sa o ceara ?? Pe cati ii intereseaza multumirea celor din jur, zambetul de pe fata acestora, fara ca aceasta sa insemne neaparat obtinerea unui bine personal si egoist al lor ?

Cand imi spun rugaciunea in fiecare seara, in primul rand ma rog pentru sanatate. Restul e floare la ureche. Desi nici fericirea nu se poate cumpara cu bani, sanatatea este cu atat mai dificil sa fie recuperata in acest mod. Si sanatatea e corupta de atata materialism ce ne-nconjoara.

Si-apoi la ce-ti folosesc papucii cu pietre Swarosky, cand ti-ai pierdut picioarele??

 

There’s a time for the good in life,

It’s time to kill the pain in life..

Dream about the sun…You, Queen of Rain…..

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s