Nebunul de aur


Din seria “Danutz, nebunul de aur”, urmeaza episodul 3 – Noaptea pe strazi.

Sambata seara. El avea o presupusa delegatie, de vineri pana duminica, trebuind sa fie observator la un meci din divizia B in provincie. Ma rog, asa stia sotia. Numai ca delegatia, cu tot ceea ce implica, adica geamantan cu haine si periutza de dinti, erau la mine acasa. Nu mai plecase din Bucuresti. Isi aranjase el ploile, nu ma interesa pe mine ce si cum. La cat de disperat era sa ne vedem in fiecare dimineata inainte de a pleca la FRF, trezindu-ma efectiv din somn sa fac cafeaua, nici nu ma mira o nebunie in plus.
Imi luasem liber si am decis impreuna cu Danutz ca tre’ sa ne facem de cap in club. Nevasta-sa era cu cel mic acasa, iar el, nebunul derizoriu, cauta senzationalul in fiece eveniment de mai mica sau mai mare avengura.
Nu mai retin unde am petrecut, cu cine am baut (el, nu eu – eram soferul mereu), cert este ca la un moment dat, fiind in masina, in drum spre alt local, ne-am certat. Eu nu mai voiam sub nici o forma sa mergem nicaieri, el insista ca inca nu si-a atins prea-plinul. M-a repezit cumva cu niste vorbe tampite, dupa care imi spune senin: “Lasa-ma aici, ca iau taxiul si ma duc unde vreau eu si apoi vin eu acasa, cand vreau eu !” Adica, sa ne intelegem, vine el acasa la mine.
Nu m-am pus cu nebunul, mai ales ca avea kilometrajul dat peste cap la bord, si i-am indeplinit dorinta. Pe drum, m-au apucat dracii insa. Imi zic in gand: “ Cine stie cand o veni asta si in ce stare o sa fie, de o sa ne facem cu ou si cu otet si o sa ne taiem beregatzile reciproc !”
Decid in doi timpi si trei miscari sa ma duc la Nirvana. Inca nu terminasera programul fetele. In plus, pe vremea aia puteam, linistite, unele dintre fete sa si dormim peste noapte acolo. O facusem de cateva ori, intr-o saptamana in care n-aveam faruri la masina si nu puteam circula noaptea, astfel ca nu mai plecam la 1 a.m., ci la 8 a.m. dupa un somn bun pe saltea.
Mai stau cu don’soarele la taclale, in final ele pleaca, pun telefonul pe silent si ma bag la somn in Camera Oglinzilor.
De dimineata, cand am deschis ochii, aveam fix 34 de apeluri de la Danutz.
rotweiller
Realizase idiotul cam tarziu, oricat ar fi baut, ca de fapt era in delegatie si nu se putea duce acasa, mai ales fara uniforma de arbitru/observator, care era incuiata bine mersi la mine in dormitor.
Sunase la usa mea de ii venise rau. Oricum ii era rau de la atata bautura.
A doua zi, pana sa ajung acasa, m-a sunat si vecina sa-mi spuna ca pe la 5 dimineata, Danutz facea scandal pe scara blocului si intr-un final a adormit asa chircit pe presul de la usa.
– Si acum nu mai e pe scara blocului ? intreb..
– Pai vad ca nu !
– Lasa ca-l sun eu, s-o fi dus sa-si bea cafeaua, sa-si revina din betio-prostie.

Nu m-a certat cand l-am sunat. Ba mai mult, si-a cerut scuze, ca de fiecare data. Intelesese ca l-am pedepsit intr-un fel, cat era el de mare si tare, pentru ca mi-a vorbit si s-a comportat urat. A plecat ulterior cu coada intre picioare acasa, cu tot cu bagajul de delegatie.

3 thoughts on “Nebunul de aur

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s