Universal (sau doar individual)


Ingerii s-au dus la culcare…cade iar cortina peste blocurile gri, aglomerate. Dar si maine-i o zi la fel de teribila, la fel de multumitoare. Sau poate doar… nepasatoare. Da, unele zile sunt nepasatoare la incercarile inimii de a iesi la liman.

N-am sa stiu vreodata de ce soarta s-a opintit de atatea ori in incercarile mele de a trai. De a supravietui. Insa, detinand in portofoliu ceva experiente si avand o mare intelegere a tuturor lucrurilor, dublata de o dorinta nestavilita de a-mi trai zilele fix cum ma duce capul (mai bine sau mai prost), realizez inestimabila valoare a lor – a experientelor. A celor neplacute, mai ales.
Se zice ca unele greseli facute in vieti anterioare ti le platesti in asta. Poate asa a fost si la mine.
Imi doream de mult sa scriu gandurile pe care le voi asterne mai jos. In varii ocazii, le-am destainuit si multora dintre aceia care m-au intrebat cum am putut sa fiu un fel de razboinica Luminii si sa indur atatea neplaceri/deziluzii cu rezistenta lui Rocky.
machiaj-anul-nouPana la varsta de 30 de ani am avut cateva cumpene majore. Care ar fi putut sa ma darame, care ar fi putut sa ma spulbere efectiv de pe fata Pamantului. In fond, fiind structuri individuale pe o planeta imensa, suntem atat de nesemnificativi in trecerea noastra prin viata asta, incat universul n-ar da nici macar un scuipat obosit pe anosta noastra prezenta.
Traim in jur de 80-100 de ani in cazuri fericite, daca nu sfarsim mult mai devreme calcati de tren sau atacati de boli inca incurabile. Prin comparatie, Universul are o viata de vreo 13,7 miliarde de ani. Adica cum zicea Cynthia Stokes Brown in cartea sa “Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent”, daca viata Universului ar fi masurata in cele 24 de ore ale unei zile, atunci ultimii 2.000 de ani, de dupa Christos, ar reprezenta aproximativ ultimele secunde inainte de ora 12 noaptea. Este irelevant deja sa va mai spun ca viata mea, a ta, a lui/ei face cu mult mai putin de atat.
Nu suntem nici macar cat o picatura intr-un pahar de apa. 🙂
Si totusi, regulile Universului sunt atat de bine armonizate si toate rotitele se invart atat de bine unse, incat fiecare dintre noi are un destin implacabil de urmat.
Am sa reiterez ca experientele urate ce le-am avut mi-au folosit. Indubitabil. Nu-mi pare rau ca s-au intamplat. Chiar sunt multumita, caci, in felul asta, m-au facut sa fiu omul care sunt astazi.
Cineva imi spunea mai demult ca, scriindu-mi amintirile, traiesc in trecut. Nimic mai fals. Trecutul iti este necesar pentru a te compara pe tine, omul de azi, cu cel de atunci. Si a observa evolutie/involutie la persoana ta.
Pentru a nu mai comite aceleasi greseli, pentru a te imbunatati calitativ.
As fi putut sa cad in depresii si sa nu-mi mai revin niciodata. As fi putut ajunge o alcoolica, o drogata, o stricata. Si n-am facut-o. Ceva sechele exista. Si nici n-am sa ma declar o vehementa adepta a puritanismului. Cu toate astea, viata nu m-a invins niciodata decat poate, pe moment. Am un caracter frumos si vreau sa ramana asa. Indiferent de cate ori voi mai cadea, in ziua de azi stiu sigur ca ma pot ridica. Sunt o luptatoare. Fara sulita, fara Kalajnikov, fara armura, fara alte echipamente de protectie.
Doar cu un suflet mare si un caracter puternic.

10 thoughts on “Universal (sau doar individual)

  1. Pentru ca se completeaza foarte frumos cu ceea ce spui tu :
    Reteta unei longevitati frumoase spuse de un titan al scenei romanesti : ” iubiti ce vreti, dar iubiti „.
    A ajuns la 92 de ani, a trecut print-un razboi mondial si inca joaca fenomenal, eu sunt prea neamsemnat ca sa-l pot contrazice.

  2. Cum adica fara sulita? E asa de greu de gasit o sulita? Nu vorbim de o sula mare, ci de o sulita mica. Ar trebui sa fie usor de gasit.

  3. ba nu. platim aici pentru absolut toate porcariile facute tot aici. e o forta implacabila care regleaza lucrurile. ca e Dumnezeu, ca e o constiinta universala suprema, ca-i un Rotweiller negru de pe Betelegeuse, nu stiu. dar empiric am vazut cum le regleaza. nu numai la mine, la toti

    o chestie de-a ta a deranjat echilibru reactiei? ok, tatut, reactia se va echilibra ulterior prin plata ta. cum si in ce masura platesti, imi scapa. dar platesti!pana la ultima centima si poate chiar mai mult

    inca o chestie care ma seaca. toti lacheii si toate cacatele vorbesc intruna despre fericire si cat de fericiti vor sa fie ei. pai cum, stricatilor? pai credeti ca asa merge? cine v-a spus ca oricine are dreptul sa fie fericit? ba nu, chiar deloc. si chiar dimpotriva. cei mai multi dintre noi nu meritam nimic. nici macar doi dubloni gauriti din esofagul unei antilope gnu

    toti stau in gura cu iubirea si fericirea confundand tinutul in gura al cuvintelor cu sonoritate cu altceva

    iubire, fericire? simple procese chimice care amesteca, despart, rotesc elementele lui Mendeleev prin corp

    P.S. batranul Kalashnikov ti-ar descarca un incarcator in cap ca l-ai armenizat asa

    1. Te rog sa ma ierti, Seth, ca nu ma ridic la nivelul culturii tale generale. Iti multumesc anticipat. Cat despre Kalashnikov, n-am stat sa googalesc, sa vad cum se scrie (sunt mai atehnica, doar is femeie). In prostia mea concreta, am scris cum se aude. Nu cred ca am omorat pe nimeni. Inca.
      Cat despre iubire si fericire, n-am chef sa discut in contradictoriu. Este evident ca avem pareri diferite si-ti simt furia. Nu vreau sa o maresc inutil.
      Hai, sa ne fie seara placuta tuturor.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s