Sclavul


dedublareIntr-un fel mă văd nevoită să-i dau dreptate comentatorului autentic de bloguri Seth. De ce ? Simplu ! In blogosferă există mulți oameni, și femei și bărbați deopotrivă, goi de conținut care aberează, fantasmagorizează virtual și-și creează astfel propria lume de care, în lumea reală, sunt extrem de departe. Cât de departe ? Cam de la minus la plus infinit, deși, se știe, este o distanță incomensurabilă.

Legat de această dedublare a personalității (sau a non-personalității), am să creionez, atât cât pot, cu ce simțăminte am avut atunci, un caz real. O întâlnire a mea, face to face, cu un blogher.
Acțiunea se petrecea cândva, într-o vară.
Fiind în discuții intense cu un “virtual” din Italia pe teme erotico-sexuale, la sugestia lui, am dat peste un anume blog, care mi-a excitat mintea și nu numai. Blogherul se prezenta foarte abil, fantezist, cu personalitate, limbaj fluent, corect gramatical, pe alocuri un pic “murdar”, dar, cum ziceam, excitant pentru cititorii cu un anume profil.
După ceva convorbiri virtuale și telefonice, am decis să ne vedem la un cico, cafea, apă plată cu lămâie sau ce mai există printr-un bistro, ziua în amiaza mare.
Cu ceva timp înainte de întâlnire, tipul se vede obligat să-mi explice că, momentan, situația lui materială nu e tocmai roz. N-am priceput de ce, că nu condiționam întâlnirea funcție de mărimea portofelului său.IMG_0136
După ce stabilim, de comun acord, ora întrevederii, vine cu o propunere mai neobișnuită, adică să mă ia de acasă cu taxiul și să mergem la vreo douăj’de kilometri de București, că știe el o cârciumă “marfă”.
Răspund concis că îi mulțumesc, dar nu ! prefer să ne întâlnim la o terasă în centrul Bucureștiului, unde, desigur, voi sosi cu mașina personală, căci, din fericire, nu necesit taxi. De regulă, nu mă urc în mașinile necunoscuților, cu toate că nu mi s-a întâmplat vreodată vreo chestie neplăcută. Insă, pe mine cineva  m-a învățat că paza buna trece primejdia rea și mi-a plăcut cum sună.

In sfârșit, după câteva telefoane de prost gust: “Hai, nu ajungi?”, “Dar cât mai întârzii, că eu sunt deja aici !” Helou, ajung în timp util, la ora stabilită, nu sunt în întârziere, tu ești cel care a venit mai devreme (probabil din lipsă de ocupație) !, reușesc să mă parchez regulamentar și să-mi fac apariția la Traffic.
Cunoșteam terasa de acum mulți, mulți ani, când, tot într-o minunată vară, niște ochi de un albastru intens mi-au sufocat gândurile și mi-am întreținut apoi nebuniile vreme de mai bine de jumătate de an.

Mi-aș fi dorit să mă înșel. Mi-aș fi dorit să cred că e o glumă proastă. Aiurea, n-a fost ! Totuși, am rămas, cu candoarea-mi caracteristică, să văd ce poate omul din spatele blogului. Âla cu multe fantezii kinky și dorințe neîmpărtășite ori soluționate de nevastă.
Un bărbat mai degrabă comun, cu nimic atrăgator (cel puțin pentru mine), cu niște apucături ciudate, manierele probabil le uitase prin portbagajul taxiului și totul în jur îmi striga să plec naibii mai repede de acolo. Bașca, la o masa din apropiere erau doi bărbați ce păreau mai capabili, stilați, îmbrăcați impecabil, în pantaloni și cămașă de in albe. Ca și mine, de altfel. Doar era o căldură infernală afară. Și ăia doi tot trăgeau cu ochiul, probabil întrebându-se în sinea lor, ce dracu caut eu prin preajma ăluia.
Domnul cu pricina vorbește peste mine, mă întrerupe doar ca să reliefeze niște aberații din creierii lui prăjiți la volanul taxiului, când afară sunt 180 de grade. Gesticulează intens și începem să ne contrazicem pe o temă dată.
sclavEl vrea să fie sclavul meu. Iși dorește, din copilărie cred, să fie la dispoziția unei femei frumoase și inteligente, la orice oră din zi și din noapte. Pe bune, tu chiar te auzi când vorbești ? Nu că ar fi ceva rău în asta, însă unei asemenea femei trebuie să-i faci față nu numai cu ceea ce ai în pantaloni, ci și prin prestanță, atitudine, caracter și educație.
Și, last but not least, își laudă dimensiunile instrumentului de lucru, fapt care-mi duce dezgustul către apogeu. Știe că stă la taclale cu o maseuză erotică care – asta nu știe – cunoaște bărbații ca pe propriul portofel. Nu m-am ascuns în ultimii ani și-am fost realmente mândră când mi-am divulgat ocupația. În prostia-i nemăsurată, el tot insistă în a mă asedia, deși, cu puțină minte la purtător, ar fi putut lejer observa că porțile cetății rămân ferecate, căci orice șansă și-a anulat-o singur.
Decid să plec. N-are rost să mai continui șarada asta. Imi dau seama din primele două minute dacă îmi place de cineva, dar cu ăsta am zăbovit inutil de mult. Pierd timp prețios și time is money, cum zice americanu’.
Mă conduce la mașină și mă întreabă cum rămâne. Imi venise pe limbă un răspuns pe măsură: “Ca în gară”, dar am dorit să desfid cu eleganță grosolănia și-am vocalizat:
– Imi pare rău, dar nu sunt pe măsura dorințelor tale. (In traducere liberă: “Nu ești ceea ce mi-aș putea dori !”)

M-a mai căutat și ulterior. Nu înțelesese mesajul, fusesem prea subtilă pentru un limitat mintal. Voia să vină la un masaj, dacă în alt fel nu se putea. Hmm, nu m-ai avut pe gratis, vrei să mă ai pe bani, hahaha. Nicidecum, o dată ce-am spus Nu, nici gând să se transforme în Poate.
I-am explicat pe înțelesul lui că e mai câștigat cu banii în buzunar și că orice intervenție neavenită este de prisos.

Anunțuri

14 gânduri despre „Sclavul

      1. 🙂 Nu m-as mira, nu prea ma mai mira multe lucruri. Si drept sa spun nu mi-a placut niciodata ideea de master – slave … de orice parte ar fi

  1. Percepţie deformată asupra propriei persoane?! Sau pur şi simplu frustrare acoperită cu mult roz în virtual, că poate aşa mai creşte stima de sine? La experienţe personale de acest gen, provenite din blogosferă, pot include femeia urâtă şi supraponderală care se prezintă drept diva slabă şi devoratoare de bărbaţi şi „băieţelul” care a ţinut să specifice cu mândrie că o are de 15 când a citit un post în care spuneam că apreciez mărimea, dar care de fapt avea un marker de cel mult 11-12 cm şi experienţe sexuale spre 0, contrar a ceea ce descria la el pe blog

    1. Sincer, habar n-am de-i bine sau foarte rau. Sa nu uitam ca si mari scriitori universali au scris fantezie pura. De asemenea, creatie imaginara in prozele erotico-siropoase a la Sandra Brown se gaseste din belsug.
      Pana la urma, nici nu mai stiu de ce parte a baricadei sa ma situez. Insa, tind sa cred ca atunci cand citesti o carte, ai un sentiment mai amplu si convingator ca ceea ce citesti este SF ( cu exceptia acelora in care se specifica ca sunt inspirate din fapte reale si pe care, de altfel, le apreciez cel mai mult).
      In schimb, printr-un blog omul se prezinta pe el, gandurile sale, mai ascunse, mai directe…Si-ti formezi o oarecare parere, apoi vine realitatea total deformata, comparativ cu ceea ce tu sperai sa gasesti acolo si ai senzatia aia tampita ca tocmai ai primit o caramida in cap.

      Nici nu-mi pot explica prea bine repulsia. Nu gasesc cuvintele potrivite.

      1. Exact! Cărțile sunt împărțite pe categorii și știi exact la ce să te aștepți și ce cauți, atunci când decizi să citești una anume. Un blog pornește de la ideea că e un fel de jurnal personal, pe diverse teme, o exprimare a eu-lui și e logic că aștepți să cunoști omul pe care l-ai găsit acolo, atunci când te decizi s-o faci și față-n față…Știi ce mi-a sărit mie în ochi? Asta: „Tipul se prezenta foarte abil, fantezist, cu personalitate, limbaj fluent, corect gramatical, pe alocuri un pic “murdar”, dar, cum ziceam, excitant pentru cititorii cu un anume profil.” Apoi asta: „Un barbat mai degraba comun, cu nimic atragator (cel putin pentru mine), cu niste apucaturi ciudate, manierele probabil le uitase prin portbagajul masinii si totul in jur imi striga sa plec naibii mai repede de acolo…Vorbeste peste mine, ma intrerupe doar ca sa reliefeze niste aberatii. Gesticuleaza intens…” E o discrepanță, de înțeles până la un punct. Dar ce mă derutează pe mine e că față-n față dispăruse inteligența de care dădea dovadă în scris. De regulă oamenii complexați se exprimă mai bine-n scris decât verbal, privindu-și interlocutorul în ochi și poate asta e explicația…

      2. Recunosc ca si eu ma exprim mai bine in scris, deoarece am mai mult timp sa-mi sedimentez gandurile si sa le asez in pagina, spre deosebire de live-ul care ma obliga uneori sa gandesc si sa vorbesc la foc automat.
        Insa, problema e la „discrepante”. Alea sar in ochi rau de tot. Si da, tipul era complexat. Un barbat sigur pe el te cucereste si prin tacerea lui, e suficienta doar o privire patrunzatoare si cu subinteles.
        Se zice ca femeile vorbesc mult si prost. Si ca de aia sunt considerate cicalitoare si obositoare de catre sexul tare. Ei, cam asta a fost senzatia mea in timpul intrevederii, cu un singur amendament: avea penis in dotare.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s