Publicistul


“Memoriile unei maseuze” era la inceput de drum. Eram emotionata de fiecare data cand postam ceva in mediul virtual. Acum, in schimb, e o munca placuta, o excelenta relaxare a creierilor mei, o minunata aducere aminte. Si inima-mi tot tresalta. E tanara, zdurdalnica si nelinistita.
Aveam si eu cativa cititori fideli. Cu cativa vorbeam si pe mess. Un pusti, un cititor inebunit in vremea aia, dar cu destula scoala a vietii la doar 25 de ani, ma tot intreaba, daca povestile pe care le scriam sunt adevarate sau pura fantezie, izvorata din prea mult timp liber la dispozitie. Sau poate o prea mare imaginatie.
Convins in final de realitatea lor, sustine ca imi va face o surpriza. Ma pune in legatura, tot pe mess, cu un prieten, care lucra la ceva editura. Pe ce functie, nu ma intrebati, caci n-am habar, nu mi-a trimis CV-ul sau.
Acesta, dupa ce isi adjudeca dreptul de a repeta intrebarea “Da’ e real ce scrii?”, imediat sare cu propunerea sa scriu o carte. Ma rog, un fel de cartulie, un jurnal, compus din mici povestioare, si-mi sugereaza ca macar pe astea ce erau deja scrise sa le mai dezvolt, mai ales pe partea erotica.
image002
– Stii, imi zice, barbatii au facut mai multa laba pe povestile erotice ale Sandrei Brown decat la cele mai tari filme porno. Si o sa ai sigur vanzare. Si poate ar trebui sa-i schimbam putin titlul, ca nu ar avea asa mare efect la public…
– Pai, imi pare rau, dar eu vreau sa-mi scriu “memoriile” asa cum vreau eu, cum stiu ca s-au intamplat, ca doar d-aia e jurnal. Cat despre titlu, cred ca eu sunt cea mai in masura sa aleg ce titlu mi-as pune la carte, tocmai pentru ca eu sunt autoarea.
– Bun, hai sa zicem ca sunt de acord. Uite, daca vii la editura si semnam un contract, ce zici, ai fi accepta ca pentru 2.000 eur sa scrii primul capitol ? Sa aiba asa, cam 40-50 pagini…Un termen de 2 saptamani crezi ca ar fi suficient sa-l scrii?
– Pfff…stai ca m-ai luat repede…Nu stiu cat, cum, ce…N-am fost in domeniul asta pana acum si tre’ sa ma interesez si eu…Plus ca in 2 saptamani nu cred pot sa scriu atat, avand in vedere ca mai si lucrez, iar inspiratia, oricate ai avea de povestit, de multe ori iti joaca feste…
– Ei, las, ca te descurci ! Uite, citeam despre Managerul fotbalului romanesc … e cine cred eu ca e ?? Si povestea cu ambasadorul  mi-a placut… Dar cine e? Si ce mai stii despre el?
„WTF?? Suntem la CanCan si eu nu stiu ?”
– Imi pare rau, n-as vrea sa te superi, dar nu divulg informatii despre clientii mei. Multe dintre informatii prezentate pe blog oricum sunt fictive, tocmai pentru ca discretia pentru mine, ca si pentru ei, e foarte importanta. Cu atat mai mult in cazul persoanelor, sa zicem publice, pe care le-am vizitat sau carora le-am facut masaj. Castig destui bani din masaj, nu am nevoie sa vand informatii despre ei.
– Da’ dar gandeste-te ca nu-ti ridica statuie !
– Desigur ca nu-mi ridica, cum de altfel nici tu sau editura ta nu-mi va ridica. Eu imi respect meseria si inainte de a fi scriitoare sau santajista, raman o maseuza apreciata.
– Ok, daca nu vrei…
– Multumesc, dar in cazul asta, discutia e de prisos. O seara buna si tie !

3 thoughts on “Publicistul

  1. Ma bucur ca acum acest blog iti face inima sa tresalte.
    Aceste amintiri pe care le postezi din cand in cand isi maresc valoarea odata cu trecerea timpului asemnea comorilor ingropate.
    Ma gandesc ce haios va fi sa-l arati nepotilor.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s