Nu-i o vorba-n vant…Nu-i o lauda de sine…Nu-i nici macar o frustrare…E realitate pura…
Candva, demult, cand inca eram copila, visam un singur lucru…sa am un om al meu pe care sa-l iubesc, sa-l rasfat, sa-l ingrijesc cum stiu eu mai bine…Cu care sa imbatranesc frumos…Sa aduc mii de ofrande pe altarul iubirii eterne…Ce vise !!
Feminina, putin enigmatica, de un romantism incurabil, am un farmec inefabil, care te impresoara fara sa-ti dai seama. Celor care m-au cunoscut li se pare adesea ca plutesc alaturi de lumea reala. Sunt foarte impresionabila, am un suflet de sora de caritate si o incredibila capacitate de a vedea ce este bun in oameni, chiar si in cei pe care societatea ii considera irecuperabili.
Dar nu pot trai fara dragoste. Eu nu ma-ndragostesc, ci ma scufund in dragoste, precum delfinul in apa oceanului. Si fiindca esenta mea o reprezinta senzatiile si emotiile, pot deveni un singur trup si suflet cu The One, intuindu-i dorintele, stiind sa-mi comunic sentimentele intr-o mie de moduri si ghicesc din priviri ce-ar putea fi in sufletul lui.
Am fost eroina. Un fel de Ioana d’Arc pe altarul iubirii. De cand ma stiu.
I-am iubit pe toti cei care s-au perindat prin viata mea si i-am inteles cu bune si rele. Insa, cand, din varii motive, iubirea/obisnuinta/interesul sau ce o mai fi fost din partea lui a palit, am preferat sa ma retrag cu capul plecat, poate cu ochii plansi, dar cu credinta ca nu-i poti cere unui barbat sa te iubeasca asa cum vrei tu. Si ca daca nu-l poti face fericit, mai bine pleci decat sa ramaneti amandoi nefericiti pentru o prea lunga perioada de timp. Iubirea eterna nu exista, m-am convins, desi inca o mai caut si probabil ca asa va fi pana la sfarsit.
Oamenii ce i-am intalnit in drumul meu au profitat cum au putut si ei de acest minunat dar al meu. Au vrut sa ramana. Au vrut sa plece. S-au simtit sufocati. Au vrut sa raneasca. Si eu am ranit, dintr-un mecanism corect de autoaparare. Niciodata din rea vointa.
De ce nu m-a pus, pana acum, nici unul cu botul pe labe, definitiv si irefutabil ? Greu de raspuns. Unora nu le-au placut femeia slaba de inger, cum obisnuiam, prin naturaletea si naivitatea mea, sa fiu pe vremuri. Mai nou, altora nu le-a placut alura mea de femeie cu personalitate, care nu vrea sa se mai supuna tuturor dogmelor si convenientelor societatii. A iubi nu inseamna a te supune, nici a domina, ci a gasi calea corecta, naturala spre inima celuilalt. Fara vreun alt interes.
Frumusetea mea in asta rezida. In puterea de a darui. In firescul dar de a iubi netarmurit si dezinteresat. Caci, fara urma de dubiu, nimic in lumea asta nu-mi va stirbi aceasta capacitate, care, pana la coada, reprezinta motivatia majora a vietii.
memoriile unei maseuze 
Am avut bucuria sa ajung ( doar ) de 2 ori la tine . De fiecare data m-am simtit foarte bine , ai un fel aparte de a fi . Bravo , tine-o tot asa ! Desi … acel ,, THE ONE ” o sa ne rapeasca toate aceste clipe !
De ce postarile tale sunt asa de triste? Ti-am zis cu ce imi place mie? Cu nilimbus. Daca vin la tine ma lasi?
Mai bine nu veni.
Postarile mele sunt asa cum vreau eu, ca doar de aia sunt ale mele, functie de starile mele, unele sarcastice, altele melancolice, altele hazlii…
Dar… poate face to face sunt alfel decat crezi tu. Te-ai gandit la asta?
Incearca-ma. Poate ca esti diferit. Nu dau cu parul pana nu sunt sigura.
Si ma lasi?
De rugat nu te rog, oricum.
Ți-am lăsat un mail mai devreme. Poate ai tu vreo idee, că eu sunt în ceață. Pup
Merci, il citesc imediat. Si raspund dupa.
Imi place articolul asta si sunt convins ca echilibrul in viata este singura cale spre fericire si singurul scut in fata nenorociriilor. Fara ca asta sa insemne ca te lipseste de suferinta.
cuplurile trainice nu sunt alea care se iubesc, ci alea in care s-a creat o prietenie trainica. iubirea asta se transcrie in substante chimice secretate a caror doza scade odata cu cresterea perioadei de convietuire. la momentul depletarii chimice unul dintre cei doi, sau amandoi, incearca sevrajul si sentimentul de golire. senzatia e atat de nasoala incat subiectul in cauza se indreapta, fara niciun fel de scrupul, asupra unui alt obiect al dorintei care sa-i determine din nou glandele sa-i secrete substantele fericirii. sau, mai vulgar, se fute cu altul/alta
gata, finito, konet….s-a terminat, raman unele amprente ale trecerii celuilalt, mai pregenante sau insignifiante, si cam atat
scopul acestei vieti nu poate fi implinirea prin dragoste = fericirea pt ca aceasta viata nu are un scop. E. doar e, si-atat. are un curs serpuit si liniar si…..se termina. ca si cum n-ai fi fost niciodata. aneantizarea. te mai tin minte 1, hai doua generati si gata 🙂
Daca avem intelepciunea de a lasa ceva in urma noastra , daca nu traim doar de dragul de a trai , daca suntem constienti de ceeace am primit , atunci ne dam seama de obligatia pe care o avem: de a face si noi ceva bun , fiecare ce se pricepe – unul canta , altul scrie sau citeste , ALTA FACE MASAJ , si tot asa mai departe . In felul acesta chiar daca nu ne mai tin minte , generatiile viitoare se vor folosi de experienta noastra si asta e tot ce conteaza . Prefersa ma uite lumea dar sa tina minte ce am facut !
blablabla
platitudini
generatiile, experienta…obligatie. te auzi ce spui. nu ai nicio obligatie, nu te va tine nnimeni minte, si daca te-ar tine, nu pricep cu te-ar incalzi, nu conteaza decat clipa si suita de clipe care alcatuiesc cacatul asta de viata
si mai e vorba lu Johhnie Walker. da, ala cu whisky-ul. „la batranete imi va parea mai rau de lucrurile pe care nu le-am facut decat de alea pe care le-am facut”
dixit et salvavam anima meam!
Seth, n-am uitat ce ai făcut.
ce-am facut?
Si daca scopul acestei vieti nu este implinirea prin dragoste, care e totusi, in opinia ta?? Apropo, ai fost vreodata indragostit macar ??
Este de dorit ca in cazul in care nu esti de acord sau daca nu poti intelege ideile, simtamintele unuia macar sa-l lasi in ale lui..ma indoiesc ca lumea o sa inceapa sa perceapa totul la nivel „mendeleevistic” cum faci tu.
Din ceea ce observ eu si prin prisma comentariilor tale pe alte bloguri, incerci pe toata lumea sa convingi ca asta e calea. Cu alte cuvinte, toti sunt prosti/frustrati/labagii si curve, numai tu detinatorul adevarului suprem . Zic totusi s-o lasi mai moale, la un moment dat iti va dauna. Oricum, la cat traim pe pamant n-avem timp sa gasim explicatii pt tot si toate si sa traim o viata searbada numai prin prisma chimicului. Or fi niste reglaje chimice universale facute de hat ani, insa mie nu-mi place sa fiu prea pragmatica. Daca eu vreau sa visez, sa cred in dragoste eterna si alte „rahaturi” e dreptul meu. Si asta fac, pentru ca e ceea ce ma face sa ma simt bine, fericita, bla bla…Asta nu ma face inferioara tie sau altora doar pt ca gandesc si simt diferit.
Si alta intrebare, Seth, tu ai si suflet sau numai fizic ? Cum iti ingrijesti sufletul, in cazul in care il simti in tine ?
:))))))))))bineinteles ca nu sunt eu liderul din Agartha si ceilalti niste oxiuri. dimpotriva, sunt viciat grav si al dracu de instinctiv. cei ce pot fi flu-flu si rationali totodata au jumatate din admiratia mea
ceea ce numesti tu suflet este informatie imprimata pe cortex. biti. doar biti. nu suntem altceva decat fix cumulul experientelor traite si-al informatiilor asimilate
deci, cum as putea sa-mi ingrijesc sute de TB de RAM decat cu programe de cleaning si devirusare? nu-i nici macar asa de greu, e vorba doar de o focusare extrema in care sa constientizezi fix ceea ce ai nevoie si sa si aplici
durerea este o disfunctionalitate a soft-ului. un element strain s-a acordat in ceea ce trebuia sa fie reglajul fin armonizat in ani. il elimini cu un alt program specializat
fericirea o prelungesti prin aceleasi mecanisme discrete. atat cat se poate, incat sa se mentina cat mai mut serotoninele in organism
la sfarsit, daca avem noroc, poate ne putem downloada cunostintele intr-o platforma uriasa de stocare care chiar mediul Pamantului si cam asta e cea mai apropiata forma de nemurire la care ma pot gandi din necesitatea aia a omului de-a crede neaparat ca mai e ceva dupa ce dai coltu’
cam asa
Seth baiete, tu esti virusat complet iar pentru tine nu s-a descoperit antivirusul.
Asa ca da un format creierului tau !
Mda. Interesant postul asta cu eroina.
Eu nu cred ca esti o eroina.
Esti doar un om normal , asa cum ar trebui sa fim cu totii. Numai ca cei mai multi am uitat cum este sa iubesti si preferam sa „traim ” linistiti si sa ne dam cu parerea despre tot ce fac cei din jurul nostru.
Prea putini sunt cei care au curajul de a-si asuma cautarea fericirii. Te felicit pentru puterea ta de a te ridica de fiecare data si pentru inima frumoasa facuta din cioburi de iubire.
dar esti si foarte modesta =)). ti s-a mai spus?
N-am fost niciodata si nici nu vreau sa devin pe parcurs. Modestia e apanajul celor care gandesc limitat, ca sa folosesc un eufemism.