Excursia


In seara asta m-a pocnit in moalele capului un dor nebun de a scrie. Mi-e dor de blogul meu, am nevoie sa-mi scriu gandurile, pataniile, indiferent pe cati analfabeti si soareci de internet as deranja. Indiferent cati retardati, frustrati si papagali de nici 2 parale mi-ar repeta ostentativ ca sunt naspa si ca le e dor sa faca laba, citind scrieri de-ale mele erotico-fantastice. Indiferent cat de multi mi-ar contesta valoarea, inteligenta si caracterul avand in vedere meseria pe care o prestez momentan.

(Va anunt, dragilor, pe aceasta cale, ca nu mai puteti posta dejectiile in acest spatiu virtual, asa ca pastrati-va fortele pentru altele.)

So, luna trecuta am imbatranit cu inca un an.

Aveam in plan sa plecam si cu ceva business de rezolvat undeva printr-o tara mai friguroasa. Si intamplandu-se sa se „pupe” cu ziua mea de nastere, am zis ca o putem considera si o excursie cu conotatii distractive.

N-am sa povestesc toata excursia, ci doar aspectele mai semnificative/funny/enervante ale ei.

De departe, cel mai funny moment a fost cand s-a oprit motorul dinozaurului cu care plecasem la drum. „Motor fault !”, caci efectiv linsese si ultimul gram de motorina de pe fundul rezervorului. Desi proprietarul lui ne linistise sa stam fara griji, cum ca ne ajunge motorina pana la benzinaria de nu stiu unde, ne vazuram opriti seara tarziu in fata unor case tiganesti, intr-un oarecare sat, aproape de Cluj.  Baietii s-au dus intr-o benzinarie din apropiere sa aduca intr-o sticla de plastic ceva motorina sa porneasca masinaria, timp in care eu ma relaxam la o tigara, in linistea noptii de-afara. Deodata, din curtile de la marginea drumului ies vreo 10 insi cu palarii si mustati rasucite smechereste, orbecaind care incotro, pe tiganeste, cum ca le-am blocat intrarea in curtea interioara si nu puteau ai lor sa intre cu trotineta. M-am retras repede in masina si m-am rugat in gand sa vina mai repede baietii sa nu ma dea negroteii de mancare la pesti, cu tot cu balaurul din dotare. Norocul fu de partea mea !

La 12 noaptea, mi-am primit binemeritata urare de „La multi ani” de la iubitul meu, fiind inca pe drumul spre Oradea, unde am ajuns in jur de 1AM… ne-am aventurat prin imprejurimi in incercarea de a gasi ceva cat de cat comestibil. Din nefericire, singura varianta la ora aia a fost McDonald`s-ul, pe care l-am stropit si cu ceva sampanie si bere, din partea hotelului de la Baile Felix.De ziua mea, m-am enervat inca de dimineata din cauza unui SMS cu talc, mai apoi am fost rupta de somn cam toata ziua, datorita faptului ca intrarea in noua varsta trebuia intampinata si cu ceva sex de calitate, efectuat cu simt de raspundere, tarziu in noapte, iar trezirea de dimineata a fost la 7 punct. Mai aveam o carutza de drum in fata !!

M-am revazut dupa 2 ani cu mama. Extrem de schimbata, trista, imbatranita. De boala, de probleme, de nervi, de nefericire. Cine a zis ca daca traiesti in Germania esti fericit?? Cred ca pe mama nu a pus-o la socoteala !

Nu, nu m-a invitat la ea acasa, ci ne-am intalnit ca in gara,  dar nu in gara, ci doar pe langa o autostrada, intr-un Globus, unde companionii mei de drum au servit un deliciu, si anume Schweinebraten mit Knodeln. De atunci, iubitul meu a facut o reala pasiune pentru aceasta delicatesa nemteasca.

Afara ningea. Noi plecasem cu dinozaurul, echipat cu cauciucuri de vara, care ne-au facut ceva mici probleme, la intoarcere, in Ungaria, unde autostrada M1 fusese inundata la propriu de zapada, chiar inchisa o zi si o noapte. Drept pentru care o noapte a trebuit sa facem popas prin Slovacia, cautand ca bezmeticii ceva de cazat, desigur la un pret convenabil, nicidecum 89 eur de persoana !! Intr-un final, ne-am cazat la o pensiune construita cu fonduri europene, inauntrul careia totul era nou-nout ! Fu tare fain, cum ar zice ardeleanu’….

Un cadou buclucas pe care l-am primit de ziua mea a fost o cursa pentru soareci, din acea in care iti prinzi degetele cu buna stiinta, daca nu esti suficient de abil/agil sa nu stai in „bataia pustii”. Mi s-a spus ca daca vreun client venit la masaj ma supara, ii pot da cursa sa se joace cu ea. De restul se ocupa respectiva jucarioara ! Cel mai emotionant moment s-a consumat cand baiatul meu mi-a daruit un trandafiras rosu, cumparat dintr-o benzinarie si pe care cu parere de rau l-am lasat la restaurantul pensiunii unde am fost cazati, in Germania. Acolo, frig nene !! Frig afara, frig in camera, sa-l ia naiba. Si eu care vreau sa ma mut acolo…inca am ceva dubii, cu temperaturile lor derizorii…A fost atat de frig incat in prima seara cand am ajuns, chiar de ziua mea de nastere, dupa ce am dat pe gat un Susse rote wein si am ingurgitat un Currywurst, am adormit efectiv cu puloverul gros pe mine, cu dintii clantanind in gura si cu plapuma in cap. Si cu nervi, cat casa !

In singura zi in care am stat cap-coada in Germanica au avut timp spre seara sa servim si ceva bai termale. Ba, chiar si solar, pe care bineinteles ca ne-am chinuit ceva sa pricepem cum sa-l pornim si pe unde se baga fisa. Insa cea mai faina incapere a fost Ruhe Zone (camera de liniste), unde te intindeai pe niste banci de marmura incalzite si ascultai susurul unor picaturi de apa, curgand pe un pom artizanal. Cred ca era si ceva muzica de relaxare in surdina, nu mai retin exact, eram destul de ametita de la atata oboseala acumulata.

Cand am iesit de acolo, afara ni se parea mai cald si ne uitam cu stupoare la un puhoi de tineri ce stateau aliniati, linistiti, la o coada extrem de organizata, cum vedeai pe vremea lu’ Ceasca, probabil pentru a intra la film. Fara harmalaie, fara inghionteli, fara probleme. Civilizatie, domne, nu jucarie !!

250px-Regensburg_Dom_160910Pe drumul catre casa, ne-am oprit pret de o ora prin Regensburg, in DomPlatz, sa ne luam ceva tzoale la reduceri🙂 . Am trecut cu masina chiar pe langa imensa, vechea si mirobolanta cladire a Catedralei Sfantul Petru din Regensburg. N-am avut timp sa vizitam, insa, din nefericire pentru mine, pana la aceasta varsta n-am vizitat o catedrala atat de maiestuoasa, cum mi s-a parut asta. Si n-am vazut-o decat pe afara, facand efectiv scurta la gat, ca sa-i pot cuprinde in campul vizual maretia.

Am intalnit si destui romani, ceea ce ma face sa cred ca nu-i al cu coarne atat de inversunat si ca, totusi, se poate sa existe si romani fericiti, dar numai cum zice cantecul….”Am intalnit si romani fericiti/ Doar pe-afara…/Am intalnit si romani pacaliti/ Cam o tara…”

Nu mai fusesem in Germania de vreo 5 ani, la maica-mea acasa din 2004 si-am constatat ca nici de data asta nu mi-a fost dat sa ajung, din cauza unor factori independenti de mine si care imi cam freaca nervii unul de altul…dar, rezist cu stoicism si tratez cu ignor !!

In rest, kilometri multi, oboseala la purtator si iubire ca-n filme. Aufwiedersehen, Deutschland, dar raman cu tine !!

3 thoughts on “Excursia

  1. Bine-ai revenit.
    Nu stiu cum faci, dar reusesti cumva ca si o banala escursie sa devina o aventura. Cred ca esti predestinata sa ai o viata interesanta.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s