Naivitatea se plateste…


…cam de fiecare data.

Motto :  

  • „Nu este nici o ruşine să te naşti prost, ruşine e să mori prost.” Marin Sorescu

  • „Când un prost spune ca e prost, e semn bun, înseamnă că se deşteaptă. ” Valeriu Butulescu

 

Pun ramasag ca se mai intreaba, in zilele noastre, cate unii de ce am oroare de expresia “Vreau sa ne cunoastem mai bine !”

Sunt aproape sigura ca, sub masca mea de femeie firava, dulcica, (aparent) vulnerabila, simt ca vor gasi inca o pipitza de regulat gratis, ca mai apoi, in secunda doi dupa folosinta, s-o arunce la cosul de gunoi, ca pe ceva ce pute foarte urat si nu le mai este de trebuinta.

Am recunoscut ca, in viata mea, m-am agatat de multe ori de-un fir de ata atat de subred, incat s-a rupt inainte de-a apuca sa-mi dau seama din ce material este facut. Sfoara nu era in nici un caz !

Februarie 2009.

Ma gasesc rastignita intr-o depresie fara de sfarsit. (Care avea sa mai tina cel putin inca jumatate de an. Fie vorba intre noi, 2009 a fost cel mai prost an pe care am putut sa-l traiesc si in care am pierdut, datorita naivitatii mele proverbiale si apocaliptice, nu mai putin de cateva zeci de mii de euro).

Incerc sa leg in multul timp liber pe care nu prea stiu cum sa-l gestionez cateva relatii amicale virtual. Inca traiesc cu proasta impresie ca “Nu toti e porci” (azi maresc procentul „porcilor” undeva la 96,31%).

Dupa vreo saptamana-doua de convorbiri pe mess (plus webcam) c-un roman care declara ca traieste din traduceri autorizate in Italia, acesta reuseste sa ma convinga sa-i fac o vizita. Ca vad si eu Italia. Ca mai ies din depresie. Ca poate s-o lega ceva intre noi.

Cum sintagma “Speranta moare ultima” m-a calauzit dintotdeauna (si asa va fi pana la final), invitatia lui imi da ghes sa trec la actiune. Ce poate fi asa rau ?

Ma interesez de rutele de zboruri si gasesc de la aeroportul din Timisoara cursa pana la Roma, de unde avea sa ma preia domnul in cauza. Platesc 100 de euro pe biletul ce mi-l procur de la o agentie de turism din Deva, imi fac asigurare necesara. Totul foarte bine si frumos !

El pare extrem de incantat. Vorbim la telefon, stabilim ultimele detalii pentru ziua de duminica, cand ne vom regasi pe unul din aeroporturile din Roma.

Ma tot gandesc ce minciuna sa inventez pentru fostul, intrucat, desi nu mai suntem practic impreuna, avem doar afaceri in derulare, trebuie sa motivez cumva iesirea mea de pe scena Devei timp de vreo saptamana. Singurul gand care pare sa prinda contur si este cat de cat credibil este acela ca maica-mea e bolnava si tre’ sa plec de urgenta in Germania.

Sambata fac ultimele pregatiri, imi iau si biletul de tren pe ruta Deva-Timisoara, bagaje, chestii, trestii.

Pe la vreo 7 seara, ma suna “italianul”:

–          Stii, cred ca nu mai poti veni !

–          Poftim ? Cum adica ?

–          Pai, uite, m-am trezit cu parintii mei din Romania veniti pe nepusa masa in seara asta. Intrucat sor-mea a fost batuta de barbat-su si astia au venit s-o salveze ! Si bineinteles, ca stau la mine acasa cel putin o saptamana.

–          Dar mi-am achizitionat toate biletele de drum, mi-am facut inclusiv bagajele…

–          Nu am ce sa fac ! Poate le poti amana si vii saptamana viitoare sau peste doua …

–          Da, da, da…S-a intalnit hotu’ cu prostu’…(acum cand rememorez…. cam se intalnisera !)

Am crezut ca tot cerul noptii geroase s-a revarsat peste mine. Negru, amenintator, cu nori involburati de furtuna prostiei din capul meu. Nu-mi era suficienta depresia in care salasluiam de cateva luni. Mai aveam de nevoie de motive in plus pentru a o alimenta.

Mi-am desfacut bagajele, am rupt biletele deja cumparate si l-am dat dracului de idiot. Nici sa plang nu puteam de nervi. Nu ca n-am putut vizita Italia, ci ca mi-am pierdut timpul si banii cu inca un cretin de 2 lei.

Peste vreo 2 saptamani, nonsalant, ma apeleaza si ma intreaba daca n-as mai vrea sa vin. Ca, totusi, n-a fost vina lui si ca n-are rost sa ma supar pentru un nimic (?!!?).

–          Doar daca imi trimiti biletele de avion, dus – intors.

–          Sau mai bine, vin eu in Romania, peste doua saptamani.

–          Sau mai bine, fa ce te taie capul, dar macar ai bunul simt sa nu ma mai cauti. Parca-mi repetai ostentativ ca vrei sa ma “scoti” din depresie. Multumesc ca mi-ai bagat si mai tare-n mocirla. Hasta nunca !

Mai are sens sa va spun ca n-am mai auzit de el ??

One thought on “Naivitatea se plateste…

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s