Noi doi si-o garsoniera


Mi-e atat de dor de garsoniera noastra…. Desi m-am legat realistic de incendiul devastator, simt empatic c-am facut mutarea de la Confort City, special pentru a te(ne) intalni.

Mi-e atat de dor de momentele alea de magie, de erotism, de incantare, de emotie incrancenata pe care le-am petrecut acolo cu tine ! De parca timpul nu mai conta, de parca lumea nu mai era. Eram doar noi si-o garsoniera.

Mi-e dor sa ma mai intrebi inca o data, oarecum contrariat „Nu ma inviti sus, la un pahar de….apa ?” …Desi revenisem de la Mall unde servisem prima noastra cafea impreuna, tinandu-ne de mana, extaziasti ca doi proaspat indragostiti, tot nu te indurai sa ma privezi de privirea ta flamanda…

Mi-e dor sa-ti mai pun capul pe  umar, asa goi, stransi corp langa corp, sub plapumioara…

Mi-e dor sa-ti mai spun odata, cu o voce delicata, dar grav afectata de emotia momentului : „C., uita-te in ochii mei ! Merg cu tine oriunde !”

Mi-e dor sa te mai chem din capatul celalalt al orasului, macar sa dormim impreuna, imbratisati, o jumatate de ora.

Mi-e dor sa-ti ascult tacerile, uitandu-ne amandoi in tavan.

Mi-e dor de „I just can’t stop loving you”….de dimineata aceea ploioasa in care-am dansat prima data melodia ce rula la GoldFM.

Mi-e dor sa te-astept ca o sexy diva si sa-ti observ zambetul tamp, de parca te-a lovit trenul.

Mi-e dor sa refuz clienti, stiind ca ora aia petrecuta cu tine e infinit mai importanta pentru sufletul meu decat aia 200 de nenorociti de lei.

Mi-e dor de ultima noastra seara acolo, facand dragoste printre sacii cu haine si pantofi ce se voiau stramutati a doua zi…

Mi-e dor de visele pe care ni le-am facut…Tii minte, atunci, pe banca, in parculetul din fata blocului….ca mosii, noi doi si-un soare surazator…

Mi-e dor de prima noastra intalnire, de alint, de dulceata, de necunoscut…de felul in care te rugai de mine sa te dau afara, ca tu nu te induri sa pleci… de felul in care te-am fermecat ore-n sir, precum o vrajitoare bunaaaaaaa…

Mi-e dor sa ma simt speciala si nu doar o secretara.

Mi-ai spus ca o femeie ca mine nu credeai ca exista si-ai asteptat 27 de ani s-o intalnesti. Acum ma simt doar extrem de banala.

Poate-i doar un moment. Poate vreau ceea ce nu pot avea. Poate vreau sa te vreau prea mult.

Poate ne-am transformat si noi in ordinary people, ca doar chingile obisnuintei nu iarta pe nimeni. Eu, insa, sper sa nu !! Tu ?

6 thoughts on “Noi doi si-o garsoniera

  1. Eu, nu pot să zic că ma pricep prea bine la asta, dar poate că şi flacăra dragostei are nevoie să fie întreţinută, ca să nu se deterioreze, ca orice altceva… Găsiţi voi o cale să ieşiţi din rutină.

  2. Sunt sigur ca si lui ii este dor si cred ca ori de cate ori are ocazia sa fiti impreuna face orice pentru a va intalni. Poate este ocupat, poate vrea sa multumeasca pe toata lumea.
    PENTRU CITITORII TAI : DA EU SUNT ALESUL ( CIOCOLATA EI ) !
    Nu te-am considerat niciodata secretara mea ci te-am considerat partenerul meu.
    Nu am talentul tau scriitoresc pentru a-mi asterne pe aceasta hartie virtuala gandurile si simtirile. Restul lucrurilor am sa ti le spun in particular !

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s