Hello Africa !


Ei da, n-am gresit titlul !

Februarie 2011.

Urmare a anuntului postat de mine pe mirifica si renumita biblie a curvarilor de ocazie, imi intra in Inbox un mail mai ciudatzel.

Se prezinta ca fiind din Africa de Sud si ma roaga, in engleza, sa-l ajut si sa postez, in numele lui si pentru el, niste anunturi pe site-uri romanesti, cum ca angajeaza fete pentru activitatea de masaj, desfasurata prin tara lui de bastina. Caci va veni cat de curand in minunatul nostru rai, sa racoleze cateva. Si ca, daca se poate, sa-i fac si pe translatorul, pe perioada sederii lui, cat are interviurile de angajare.

Ne mailuim cateva zile, imi depune suma necesara pentru anunturi si pentru deranjul meu in cont. Ramane sa ne auzim, pentru onoruri si cunoastere reciproca la aeroport, cand va “parca” avionul din Cape Town pe Henry Coanda.

Eu n-am nimic impotriva, pana la urma e un mini-job ca oricare altul si daca deranjul imi este remunerat, de ce sa n-o fac ? Imi pare destul de respectuos, poate fi si un potential client la masaj pentru mine si, in plus, imi precizeaza ca nu e “de culoare”, ci genul european, astfel incat sa nu ma sperii cand dam mana pentru prima data.

Cu jumatate de ora inainte de aterizarea avionului sau, ma parchez regulametar in parcarea supraetajata de la Sosiri Internationale, pe care o mai vizitasem si cu alte ocazii. Deci, nu m-am pierdut !

Pentru ca habar n-aveam cum arata, ma alatur celor care tin in mana o coala A4 pe care-i trecut numele sau si astept.

Dupa ce pret de minute bune imi plimb ochii, vigilenta, incolo si-ncoace, sa nu-mi scape din vedere “africanul”, iata-l ! Un tataitza inalt ca bradul, pe putin 1.90, slab mort, cu parul nins si c-un geamantan cat toate zilele, de ziceam ca se muta pe vecie in Romanica. Imbracat cam neglijent, dar hey! asa o fi moda in Africa de Sud.

Imi fortez zambetul profesional si ma gandesc ca promisiunea ramane promisiune. Si daca mai ies si niscaiva banutzi, why not ?

Ma indrept cu aplomb catre Howard Johnson de la Piata Romana, unde urma sa-si cazeze gratiosa prezenta pentru o saptamana. Bineinteles, ca m-am simtit mica si neimportanta, in valtoarea aia de limuzine de lux, ce-si lasau oaspetii la Receptie, dar am supravietuit totusi.

Am baut o cafea la barul hotelului, iar el a inceput abureala. In engleza, logic. Africanul, in afara faptului ca vrea sa angajeze fete din Romania, care sa faca de toate, dispuse sa plece la Cuca Macaii, efectiv la capatul celalalt al lumii, are si proprietati de vitza de vie si pentru ca fabrica vinuri de spitza regala, cauta si somelieri pentru activitati de degustare. “Frate, m-ai ametit de tot, ma jur !”

Imi arata poze cu camerele luxoase unde vor fi cazate maseuzele dornice de venituri de mii de euro. Imi zice ca e un perimetru al orasului pazit. Sa-mi dau una ! In gandul meu: “Nici cu Politia nu mai iesi de acolo!” Imi spune ca, intr-adevar populatia lor este preponderent de culoare, insa serviciile pe care el vrea sa le ofere in salonul pe care-l contureaza sunt exclusiviste si se adreseaza mai mult albilor, care detin realmente puterea si afacerile in zona aia. “Da, da, da, si marmota ce facea ?!”

Apoi, imi spune ca are ceva doritoare, in urma anunturilor, cu care a corespondat pe mail si ma roaga ca zilele urmatoare sa lucrez ca translator pentru el, cand are nevoie. Bineinteles ca, prezentandu-mi oferta generoasa si stiind ca sunt maseuza, isi arata disponibilitatea de a ma lua si pe mine sub aripa lui protectoare, dar refuz elegant, explicand ca am parintii bolnavi si nici gand sa pot sa plec din tara.

–          Da, ok, am inteles, dar macar sa vii intr-o vacanta, sa vezi cum este acolo si daca iti place, ramai !

Ha-ha-ha, ce gluma buna ! Nici macar de vacanta nu-s curioasa in aceste circumstante !

Dupa ce-am savurat cafeaua, fara tigara alaturi (Please do not smoke in this area!), motiv pentru care a trebuit sa scurtez simtitor intalnirea, ne-am despartit cu acelasi zambet fortat din partea mea. Ramasese ca ma suna a doua zi, pentru intalnirea cu prima intervievata.

Acasa, in intimitatea gandurilor mele, am reflectat mai mult si mi-am dat seama ca lucrurile pot evolua neplacut. Ca, totusi, nu poti stii ce hram poarta un om necunoscut de pe un alt continent, ce intentii marsave poate avea si ca din pacate, traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna de tot si paza buna trece primejdia rea.

Probabil mi-a auzit gandurile, caci retin ca nu m-a mai contactat nici macar pentru mini-jobul de translator. Cel mai plauzibil, pentru ca-i refuzasem mega-oferta din Paradisul pazit….

Intr-un fel, a fost mai bine si nici ca-mi pare rau ca n-am dat curs acesteia ! Iacs !

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s