Spectacol


Viata ti-o poti privi deseori ca pe un spectacol de care esti complet strain…Nu credeti ? (apropo, „credeti” se scrie legat, desi cei mai multi folosesc cratima, avand senzatia total gresita ca se refera la pronumele reflexiv”tie ti”, cand de fapt este terminatia verbului la persoana a II-a  plural)

Ti se intampla chestii la care tu, ca individ si personalitate, probabil contribui foarte putin…pentru simplu motiv ca asa trebuia sa fie. Si joaca altii rolul principal in viata ta. La polul opus, iti doresti atat de mult sa se intample acel ceva care sa te scoata din anonimat, din uitare, din multimea nesemnificativilor, incat toate fortele Universului se incapataneaza sa ramana neclintite. Si tu ramai tot necunoscut. Spectacolul care ruleaza e de vina. Publicul in fata caruia te-ai afisat e mult frivol si putin profund. Asta e tendinta ! Tupeul si goliciunea dicteaza in epoca canibalismului modern, nu profunzimea si bunul simt.

Cum ne dam seama ca asta e spectacolul pe care vrem sa-l urmarim in viata noastra ? Cel mai des ne dam seama, la  finalul lui, ca nu ne-a placut si cantam placa aia zgariata cu „daca as fi stiut, poate n-as fi facut”…

Viata e  interesanta prin scurtimea ei.

Nu esti vreun Highlander, care sufera de boala plictiselii la cei 459 de ani ai sai. Nu  poti sa nu gresesti deloc. Poti macar sa faci alte boacane. Tocmai pentru ca viata-i atat de scurta, n-ai timp sa comiti toate greselile posibile si cica e de dorit sa mai inveti si de la altii. Dar tot n-ajungi Highlander, cu toata intelepciunea ta acumulata.

Am facut 35 de ani si am intrat, cum imi place sa declar sus si tare, in a doua parte a vietii. Spectacolul pe care l-am sustinut in toti anii astia m-a cam obosit. Cred ca publicul meu a fost sado-maso. Inca mai port pe-un picior urmele (dar, va rog, sa nu spuneti – tot legat, da? – nimanui, ca deja imi suna ranjetul de satisfactie al unora in creieri).

N-as vrea de acum inainte sa prestez nici animatie pentru copii, nici sa seman cu vocea Sandei Taranu la Teleenciclopedia, dar nici sa joc in cine stie ce film de actiune unde toata lumea omoara pe toata lumea si apoi nu mai are cine sa stinga lumina.

Vreau sa traiesc suficient de interesant incat sa mai am ce povesti. Pentru asta, musai tre’ sa pun niste acatiste sa se puna-n puii mei economia romaneasca pe picioare. Ca acum isi cam juleste genunchii.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s