Am mâncat un excavator !


După ce-am revenit  de unde se agață harta în cui(er) și am probat pe propria-mi pielicică zicala  ” de la ruși vine iarna/ frigul/ ploaia/ whatever”, aseară fusei invitată la o noua paranghelie, marca A.&family.

photo 1Se sărbătoreau zilele de naștere, trecute deja, ale bunicii  și ale copilului de 2 anișori. Noroc că le luasem cadourile aferente la momentul când s-a schimbat prefixul, căci pe ultima sută de metri A. a introdus o nouă strategie. „Ați cumpărat cadou ? Păi nu încă, că nu prea știu ce să luăm! Aaaa, păi vă spun eu ce sa luați !” Mie mi-a revenit sarcina să fac rost de niște artificii pentru tort și m-am mai agățat și de un ghiveci cu lalele mov pentru bunicuța noastră.

Petrecerea a avut loc la Intermacedonia. Un restaurant în zona Iancului, unde se mai zăresc reminescențe ale comunismului, recte vremea când a fost construit. Mai fusesem și acum câțiva ani și, deși aveau în dotare ceva cântăreți de muzică ușoară/populară, era destul de tristuț pe acolo. Acum l-au renovat, au lăsat orchestra pe loc, niște mese rotunde, ceva suporturi argintate cu lumânări pe fiecare masă și alte acareturi. In felul ăsta poate avea pretenții de restaurant de lux. Paradoxal, prețurile par decente pe meniuri, dar nu și când se adună nota de plată !

Acum vine partea haioasă. Când amica mea s-a dus să programeze petrecerea, i s-a spus că e full de aniversări (într-adevăr au fostphoto 2 vreo 6 sărbatoriți, fiecare cu masa/mesele lui întinsă(e)) și că sunt anumite reguli, izvorâte dintr-o realitate pe care patronul voia să o demoleze din temelii: toată seara pensionarii din zonă consumau foarte puțin și țineau mesele ocupate, ca să poată asculta și dansa muzica live de pe vremea lor. Prima regulă actuală – obligatoriu se dă la toata lumea să mănânce aperitiv și cel puțin o cafea. Bineînțeles că nu pe gratis ! Apoi, dacă nu binevoiești să cumperi tortul de la ei, trebuie să plătești câte 3 lei/persoană pentru că ai venit cu tortul de acasă ! Amica mea a ținut morțis să-i facă băiețelului ei tort în formă de excavator, chinuindu-se ceva cu cofetarul să-i înțeleagă doleanțele. Când a venit vremea tăierii tortului, ăsta micu’ era neliniștit că i se strică jucăria aia mare și frumoasă de pe masă. Și-ar fi băgat puțin mâinile în marțipanul colorat, noroc că n-ajungea la el ! Din păcate, tortul era doar aspectuos, papilele mele gustative n-au fost foarte încântate la îngurgitare.

Invitații – aceiași ca și în alți ani, când am mai participat la astfel de întruniri. Jur că nu mi-a fost deloc dor de tipa care voia să perpetueze specia cu orice preț, împotriva legilor firii. Se pare că n-a mai perpetuat-o, dar a sosit la fel de prost îmbrăcată și înzorzonată, ca și-n alte dăți. Toata lumea era la țol festiv, singura care făcea notă discordantă cu adidașii de non-firmă era ea. Și bineînțeles că, în zona ei de masă, nu puteai să o acoperi. Cu această ocazie, noi fetele ne-am adus aminte cum, acum vreo un an și ceva, când am petrecut Revelionul în deplasare la Slănic Modova, tipa de vreo 40 de ani se lua la” trântă” cu toți bărbații prezenți, în nestăvilita-i dorință de a-și susține cu orice preț părerile și de a domina atmosfera. Intr-o anumită măsură de bun simț, mi se pare sexy ca o femeie să-și susțină și argumenteze părerile în fața LOR, însă linia de a cădea în penibil este extrem de subțire iar acest gen de persoane nu știu când să se oprească, făcându-și evident o defavoare.  Oare așa or fi toate scorpioancele sau e asta mai atipică ?

Aperitivul l-am servit în 2 tranșe. La un moment dat, a trebuit să merg cu mămica și sărbatoritul să ne plimbăm cu mașina preț de-o jumătate de oră, să doarmă copilul că era nervos de la nesomn. Apoi am servit o noutate culinară: salată de țelină cu măr verde, nuci și iaurt.  N-a fost rea, dar n-am dibuit utilitatea frunzelor de salată verde, aruncate nonșalant pe două laturi ale castronului. Ceva mai multă inventivitate bucătarului n-ar strica !

Că tot veni vorba, chelnerul care ne-a servit era la un moment dat atât de docil și enervant în repetitivitatea întrebărilor dacă totul este în regulă și a mulțumirilor fără rost, încât îmi făcea impresia fie că era „parfumat”, fie că face șpagă serioasă la astfel de petreceri și se merită să fie atât de lingău.

In rest, o plictiseală rezonabilă și previzibilă. Pe alocuri se mai înveselea atmosfera când venea muzicantul să-și ia darul și să dedice câte o melodie sărbatoriților.

Cam asta fu. Adormii fără vise, cu frigul nopții adânc penetrându-mi oasele și cu nervii aferenți când îmi găsii locul de parcare ocupat.

Anunțuri

Un gând despre „Am mâncat un excavator !

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s