Anotimpul schimbarilor


Mai mult ca niciodata, simt ca anotimpul asta, al schimbarilor, imi vine manusa. L-am parcurs o vreme, cumva reticenta, ca un copil mic care, dorind sa faca baie in cada cu apa fierbinte, isi baga intai o mana si-o scotea rapid, instinctiv, din fierbinteala neobisnuita, apoi introducea un picior care, involuntar, se inrosea…pana cand, usor-usor s-a obisnuit si-a intrat in perioada de acalmie placuta si folositoare. Cu multa spuma si parfum. Si jucarii colorate care-ti dezvolta abilitati.

In perioada aia ma aflu eu.

 

Baia asta poate dura ani, insa cu cat e mai lunga, cu atat te curata mai bine, inaltandu-te spre superior, spre Divin.

Nu m-am spalat inca de toate frustrarile, de toate temerile, de toate neputintele, de toate egoismele si invidiile, de toate pacatele-mi, stiute sau nerecunoscute. Realizez, nu foarte firesc, ci putin obligata de energiile ce roiesc in jurul meu si de ineditul situatiilor ce mi-au fost date a fi traite in ultimul an, ca trebuie sa ma curat si sa ma vindec de raul de dinauntru. Sa dau cu smirghelul pe alocuri. Sa las sa curg sange in altele, pentru a se putea regenera o piele noua, curatata de ciuma trecutului. Am sanse mari ca raul vietii mele sa-mi devina limpede ca lacrima, fara a mai cara gunoaie care-l ingreuneaza inutil.

Motivul: imensa cantitate de bunatate ce salasluieste-n mine si in subsidiar…nestirbita capacitate de a iubi.

Pe un blog, recent descoperit, autoarea indica intocmirea unei liste cu greseli din trecut, spre a te descoperi pe tine si nu pentru a cauta vinovati pentru lucrurile rele pe care le-ai facut.

Azi eu voi vorbi despre A.

Septembrie 2006. Stiam ca-si cauta un alt apartament sa stea in chirie. I l-am oferit pe al meu, de vreme ce urma sa plec cu catel si purcel spre alte orizonturi, speram eu fericite in eternitatea lor.

Octombrie 2006. Cel-fara-inima, insotindu-ma la Bucuresti, le-a luat din apartament inclusiv perdele de la geamuri, suparandu-se nevoie mare ca, din banii de chirie a restituit o datorie pe care eu o aveam la o alta cunostinta. Idioata din mine n-a protestat deloc in fata unui asemenea comportament !!

Noiembrie 2006. O anunt ca pun apartamentul in vanzare, folosind un tertip josnic, o minciuna crasa si ordinara. N-are ce face si, dupa nici 3 luni, isi cauta alt loc de inchiriat, desi e cu banii in pioneze.

Decembrie 2006. Semnez actele de vanzare-cumparare ale apartamentului si incasez banii, sub nefasta influenta, manifestata deja la nivel de stapan subjugator, a Celui-fara-inima. O anunt, in miez de iarna si-n prag de Sarbatori, ca tre’ sa se mute in 3 zile.

(N-am stiut atunci ca tatal ei suferise un AVC cu vreo 2 ani in urma si inca nu era recuperat. Azi stiu si e dureros sa-mi dau seama cat rau a provocat simpla mea nepasare.)

Dupa vreo 2 ani, refacem legatura. Nu e suparata pe mine, cu toate ca ar fi fost indreptatita sa nici nu-mi mai adreseze vreun cuvant, daramite sa-mi acorde vreun ajutor. Eu, inca parcata in picaj, prin „alte orizonturi”, iar ea isi afirma sprijinul, vazandu-ma decazuta psihic.

Revenita in Capitala, ma ajuta sa ma reangajez maseuza.  Ulterior, eu fiind cu nervii imprastiati pe toti peretii, ma sprijina moral, uneori si material cand am avut stringenta nevoie.

Nici viata ei nu e roz azi. Si ea e ranita din varii motive. Si ea are dificultati, poate mai mari ca ale mele. Totusi, a ramas acolo.

A dovedit astfel, ca e un om mai bun decat mine.

Iti multumesc, A. !

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s