„Te las pe tine să decizi !”


Sunt în Tineretului. Apa lacului aproape și-a atins prea-plinul de la atâta ploaie.fata pe lac

Incerc să-mi curăț creierii, au fost niște zile mai tensionate ca de obicei, deși nu s-a întâmplat ceva superspectaculos. Poate tocmai pentru că nu s-a întâmplat, sunt tensionată. Rugătoare. Așteptând.

Mă sună să stabilim pentru mâine detaliile unei întrevederi la care sunt vioara întâi. Vrea să devin o femeie puternică. Mi-a zis-o de nenumărate ori și faptul că-i plecat în concediu îmi lasă posibilitatea să pun în practică ceea ce  „fur” de la el de aproape un an de zile încoace.

Că așa sunt învățată. Să mă perfecționez, „furând” meserie de la cei mai buni. In ale negocierii. In ale comunicării. Cu intuiția și memoria stau bine de la mama natură. Și cu cifrele – din facultate.

………………………………………………………………………………………

Imi fac apariția la ora convenită și tipii sunt deja convinși că mă vor „face”.

– Păi vreau și eu documentația, să vedem ce e cu ea, de unde o luăm, cum merge, ce știe să facă…

– Dacă îmi permiteți să iau laptopul din mașina, vă arăt. Am manualul acolo și vi-l las să-l studiati, să vă lămuriți.

Revenită în sala de oaspeți, încă nefinisată complet, mă nimeresc la masă cu unul care nici nu se prezintă. Altul, un puști amabil, șterge masa pe care urmează să-mi așez laptopul.

Realizez că Cel-ce-nu-salută e „ăla cu banii”…Aaaa, da, și cu BMW-ul de afară. Și cu figurile de genul „totul mi se cuvine, doar am bani, ce plm”…

– Păi hai să vedem cum facem, zice….Că eu d-aia sunt aici să discutăm de bani…

– Aștept să văd ce ați hotărât…că v-a explicat șeful meu ce variante sunt…

– Aaaaa,  ce variante !?! (se hlizește atoateștiutor)….Păi noi mai vrem discount…a văzut colegul marfa, dar nu sunt dispus să dau atâta pe o chinezărie ! Dacă nu merge, dacă se strică, eu ce fac ?

– Domne’, aveți garanție 1 an de zile ! V-o punem la punct cum scrie la Manual ! Bag seama ca aveți prejudecăți privind „chinezăriile”…nu mai e ca pe vremuri… Până și Apple se manufacturează în China, sub licență.

Și mai las totuși puțin din preț. El se tot agită că nu e suficient, îmi forțează mâna și mai tare, că doar sunt femeie și se gândește că mă înduplecă. Dacă omul ăsta, f…e cum negociază, e jalnic ! Da’ are șeptar, nu mai contează cum f…e !  Crede el.  

– Păi eu am oferte ! O grămadă. Am și timp să aștept. Uite, am pe unu’ –  la 18.000 euro fără TVA mi-aduce una nemțească !

– Nu vă supărați, eu am fost dealer de mașini și pe vremea aia aveam o vorbă, care se încadrează perfect și acum: „Pe banii tăi tre’ să ai pretenții, dar și pretențiile tre’ să fie pe măsura banilor”….Nu comparați, că nu e același lucru.

Mă cam satur de aberațiile comparative și grandomane ale Celui-ce-nu-salută. Zic totuși să mai stau în expectativă, deși dintre uliii ăștia  bădărani îmi vine să o șterg scurt, nemțește.

– Dacă vrei 8.000, bine, acum îți dau juma’ din bani și îmi asum eu toate riscurile ulterioare …. dacă nu, nu ! Eu atâta sunt dispus să plătesc pentru o chinezărie second-hand. Vorbește cu șeful tău și mai vedem.

Mă ridic înspre ieșire. N-are rost să mă mai enervez inutil. Omul e dispus să te facă preș, de vreme ce consideră că are bani și-asta îi ajunge să-și atingă țelul în orice circumstanță. . Eu prefer să nu-și șteargă picioarele pe mine. Nici pe bani, nici pe gratis.

– Eu îi voi transmite șefului meu ce am vorbit, dar mă îndoiesc că va fi de acord cu oferta Dvs. O zi bună !

………………………………………………………………………………………………………………

– Te las pe tine să decizi dacă le dăm marfa la banii ăștia sau nu ! Fă cum crezi că e mai bine !, îmi zice șeful, după ce-l înștiintez de starea de fapt.

In 5 minute îl sun din nou, comunicându-i decizia care era dinainte conturată.

– Da, și eu mă gândeam la fel. Felicitări ! Te-ai comportat ca și cum aș fi fost eu.

Lacrimile mi s-au înnodat în gât. Le-aș fi lăsat agale la vale, dar conduc prin infernalul de București și încă mai am treabă.

Până acum, niciun om n-a avut atâta încredere în mine. Sau daca a avut, nu mi-a arătat-o atât de cald și de firesc.

De-aia zic, așa cu titlu de concluzie, că nu crești cu adevărat decât atunci când cineva apreciază chiar și cel mai mic lucru pe care îl faci. Păcat că, înrutinati în a ne găsi metode inovatoare de supraviețuire, alergând după valori superficiale, superflue, pierdem din vedere exact ceea ce este mai important. Valoarea noastră intrinsecă.

 

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s