„Te las pe tine sa decizi !”


Sunt in Tineretului. Apa lacului aproape si-a atins prea-plinul de la atata ploaie.fata pe lac

Incerc sa-mi curat creierii, au fost niste zile mai tensionate ca de obicei, desi nu s-a intamplat ceva superspectaculos. Poate tocmai pentru ca nu s-a intamplat, sunt tensionata. Rugatoare. Asteptand.

Ma suna sa stabilim pentru maine detaliile unei intrevederi la care sunt vioara intai. Vrea sa devin o femeie puternica. Mi-a zis-o de nenumarate ori si faptul ca-i plecat in concediu imi lasa posibilitatea sa pun in practica ceea ce  „fur” de la el de aproape un an de zile incoace.

Ca asa sunt invatata. Sa ma perfectionez, „furand” meserie de la cei mai buni. In ale negocierii. In ale comunicarii. Cu intuitia si memoria stau bine de la mama natura. Si cu cifrele – din facultate.

………………………………………………………………………………………

Imi fac aparitia la ora convenita si tipii sunt deja convinsi ca ma vor „face”.

– Pai vreau si eu documentatia, sa vedem ce e cu ea, de unde o luam, cum merge, ce stie sa faca…

– Daca imi permiteti sa iau laptopul din masina, va arat. Am manualul acolo si vi-l las sa-l studiati, sa va lamuriti.

Revenita in sala de oaspeti, inca nefinisata complet, ma nimeresc la masa cu unul care nici nu se prezinta. Altul, un pusti amabil, sterge masa pe care urmeaza sa-mi asez laptopul.

Realizez ca Cel-ce-nu-saluta e „ala cu banii”…Aaaa, da, si cu BMW-ul de afara. Si cu figurile de genul „totul mi se cuvine, doar am bani, ce plm”…

– Pai hai sa vedem cum facem, zice….Ca eu d-aia sunt aici sa discutam de bani…

– Astept sa vad ce ati hotarat…ca v-a explicat seful meu ce variante sunt…

– Aaaaa, variante ! (se hlizeste atoatestiutor)….Pai noi mai vrem discount…a vazut colegul marfa, dar nu sunt dispus sa dau atata pe o chinezarie ! Daca nu merge, daca se strica, eu ce fac ?

– Domne’, aveti garantie 1 an de zile ! V-o punem la punct cum scrie la Manual ! Bag seama ca aveti prejudecati privind „chinezariile”…nu mai e chiar ca pe vremuri.

Si mai las totusi putin din pret. El se tot agita ca nu e suficient, imi forteaza mana si mai tare, ca doar sunt femeie si se gandeste ca ma indupleca. (Daca omul asta, f…e cum negociaza, e jalnic ! Da’ are septar, nu mai conteaza cum f…e ! 🙂 Crede el.  )

– Pai eu am oferte ! O gramada. Am si timp sa astept. Uite, am pe unu’ –  la 18.000 eur fara TVA mi-aduce una nemteasca !

– Nu va suparati, eu am fost dealer de masini si pe vremea aia aveam o vorba, care se potriveste si acum: „Pe banii tai tre’ sa ai pretentii, dar si pretentiile tre’ sa fie pe masura banilor”….Nu comparati ca nu e acelasi lucru.

Ma cam satur de aberatiile comparative si grandomane ale Celui-ce-nu-saluta. Zic totusi sa mai stau in expectativa, desi dintre ulii astia taranosi imi vine sa o sterg scurt, nemteste.

– Daca vrei 8.000, bine, acum iti dau juma’ de bani si imi asum eu toate riscurile ulterioare …. daca nu, nu ! Eu atata sunt dispus sa platesc pentru o chinezarie second-hand. Vorbeste cu seful tau si mai vedem.

Ma ridic inspre iesire. N-are rost sa ma mai enervez inutil. Omul e dispus sa te faca pres, de vreme ce considera ca are bani. Eu prefer sa nu-si stearga picioarele pe mine. Nici pe bani, nici pe gratis.

– Eu ii voi transmite sefului meu ce am vorbit, dar ma indoiesc ca va fi de acord cu oferta Dvs. O zi buna !

………………………………………………………………………………………………………………

– Te las pe tine sa decizi daca le dam marfa la banii astia sau nu ! Fa cum crezi ca e mai bine !, imi zice seful, dupa ce-l instiintez de starea de fapt.

In 5 minute il sun din nou, comunicandu-i decizia care era dinainte conturata.

– Da, si eu ma gandeam la fel. Felicitari ! Te-ai comportat ca si cum as fi fost eu.

Lacrimile mi s-au innodat in gat. Le-as fi lasat agale la vale, dar conduc prin infernalul de Bucuresti si inca mai am treaba.

Pana acum, niciun om n-a avut atata incredere in mine. Sau daca a avut, nu mi-a aratat-o atat de cald si de firesc.

De-aia zic, asa cu titlu de concluzie, ca nu cresti cu adevarat decat atunci cand cineva apreciaza chiar si cel mai mic lucru pe care il faci. Pacat ca, inrutinati in a ne gasi metode inovatoare de supravietuire, alergand dupa valori superficiale, superflue, pierdem din vedere exact ceea ce este mai important. Valoarea noastra intrinseca.

 

 

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s