Onoarea e ultimul lucru pe care un bărbat ar trebui să-l piardă


Prima oară ți-am lasat cheile pe birou. Imi promisesei că vom începe o viață nouă „de săptămăna viitoare” și eu, în naivitatea-mi caracteristică, te crezusem. Trecuse o lună și ceva de când așteptam ca promisiunea ta să devină realitate. Tu, între timp, despicasei firul în patruzecidemilioane de alte firișoare, te gândisei și te răzgândisei asupra promisiunii și a efectelor sale asupra ta, luasei o altă decizie – aceea de a aștepta un moment mai prielnic – dar uitasei să mă anunți și pe mine că s-a revocat pentru moment ordinul, sau, mă rog, promisiunea. Am așteptat cuminte un semn. Până când am răbufnit.

Ți-am zis atunci că nu suport oamenii care nu-și respectă cuvântul dat. (Sau nu-și anunță eventualele schimbări de program.) Ți-am iertat scăparea și te-am iertat, deopotrivă, și pe tine. Am mers mai departe. Variante erau, dar am ales să cred tot în tine.

A doua oară te-am găsit neputincios, într-o depresie ce părea că nu mai găsește calea către lumină și vindecare. Ai început să minți. Minciunele mici, nu mari, ca aia, știi, în care-mi explicai senin, uitându-te în ochii mei mari și verzi, că drumul de la tine de acasă până la birou este mult mai scurt decât drumul meu și de aceea ai ajuns înaintea mea. Sau poate îți crescuseră aripi invizibile pe portierele mașinii. Ți-am zis că ar fi bine să luam o pauză. să ne revenim, să vedem dacă și ce mai este de făcut. Nu te-ai opus, erai prea vlăguit, nedumerit și-ai zis că-mi respecți decizia.

Apoi, ți-ai dat seama cât de mult iți lipsește încurajarea mea. Ai băut de supărare mult peste limita admisă, copleșit de problemele ce te apăsau și ai plâns în hohote, cu lacrimile înnodându-se în barbă, că tu te simți singur și că ai nevoie să fiu lânga tine, să te ajut. M-ai înmuiat din nou. Nu pot să las un suflet prăpădit în neputință de izbeliște. Mi-ai spus atunci, în prag de Crăciun, că sunt singurul lucru (sau ființă) care ți s-a întâmplat bun în viața asta. Erai atât de aprins în declarația ta și ochii se scăldau în ape ce stăteau suspendate, gata sa cadă, încât te-am crezut. Era prea reală emoția ca să mă păcălesc. Și iar te-am ridicat pe culmi, în permanență lânga tine, atât cât mi-ai permis.

Apoi, iar ai uitat. Am obosit.

Acum …. Ei bine, acum te las să te descurci. Să fii bărbat. Să iei decizii. Bune, proaste, trebuie să fie deciziile tale și să ți le asumi. Căci victimizarea îndelungată nu face bine nimănui, cu atât mai puțin personajului principal. Iar satisfacția unei decizii personale este atât de mare, indiferent de consecințele atrase după sine, încât simpla ei asumare te face un om curajos. Un om adevărat, care simte, care gândește, care trăiește și iese la luptă cu pieptul gol, chiar dacă va pierde.

In „Șapte ani în Tibet”, la un moment dat, ținutul tibetan risca să fie invadat de armatele chineze, mult mai numeroase și pregătite cu muniție. În miez de noapte, ministrul de război este chemat la palat și i se spune că va trebui să pornească într-o luptă inegală. Acesta încearcă să explice că au doar 8.000 de oameni, comparativ cu zecile de mii din armata chineză. Guvernatorul îl intreabă „Refuzi această datorie către popor, de a-l apăra ?” Rușinat, copleșit, ministrul de război răspunde „Nu, Sfinția Voastră, o accept cu ONOARE !”

4 thoughts on “Onoarea e ultimul lucru pe care un bărbat ar trebui să-l piardă

    1. Fiecare cu deciziile lui… cand se intrepatrund, e ok, cand sunt diferite, drumurile se despart. imi va face foarte bine simplu fapt ca va dovedi ca e un om hotarat si nu unul sovaielnic.

  1. Cand o sa ne intalnim, am sa-ti repet ceea ce ti-am spus de nenumarate ori.
    Este infinit mai greu pentru mine sa duc o viata dubla. Ma poti acuza de orice insa de lipsa onoarei NU.
    P.S. Nu caut scuze si nici nu vreau sa mi se dea dreptate.

    1. Stiu, tocmai de aceea te-am si eliberat. Decizia aia am luat-o eu, Ma refeream la alte decizii (stii tu, nu detaliez). Nu te-am acuzat de lipsa onoarei. Am reamintit doar ca ea trebuie sa existe no matter what. Iti multumesc ca ma citesti !

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s