Spirit liber, ca o virtute


Motto: „Cel mai greu este să renunțăm la lucrurile pe care nu le-am avut niciodată cu adevărat.”

Stau pe pajiștea verde și-nsorită. Puzderie de oameni în jur, mai ales pe aleile principale, înțesate de terase și pe lângă mașinăriile strident colorate ce-mi aduc aminte de Bâlciul din orașul meu natal, care se ținea vreme de o săptămână, la finele fiecărui august. Muzica dance se pierde undeva în negura gândurilor mele clarificate și nu-i mai resimt nici măcar ecoul.

Lacul e pașnic azi și nicio undă nu vrea să-i tulbure firea. Un dulce vânticel de primăvară ne leagană suvițele și dă culoare pielii dezgolite pe alocuri, având și concursul soarelui de care ne-a fost atât de dor.

Iar eu stau întinsă cu privirea ațintită la norul cel imaculat. Cumulus îi zice. Cer senin, de un turcoaz ireal, imposibil de copiat așișderea.

Fac o pauză de gânduri. Mă bucur doar. Că sunt eu. Mai vie, mai proaspătă, mai altfel. Imi place să fiu altfel, fie și doar dacă prin asta șochez mulțimea conformiștilor. Imi place să risc pentru a pierde, cum îmi place să risc pentru a câștiga. E un 50/50 onorabil, căci „Riscul cel mai mare este să nu riști nimic.” Pe ăla nu îl risc !

chill thingRefuz să mă îngrămădesc între paiete de carton, sclipici ieftin și vociferări maneliste. Dacă asta e ultimă fiță în aroganța aparențelor care nu mai poate înșela un ochi deja avizat, atunci poți, cu siguranță, fi altfel prin intensitatea trăirilor. Alea garantat sunt doar ale tale și, tocmai din cauza purității lor, nu se pot amesteca în fum de mici și râgâituri ulterioare berii. Bunăoară, parcul e aproape gratis și pentru asemenea somități, nu doar pentru finețea sufletului meu. Incape toata lumea, dar suntem atent-nepăsători la bombeuri. Am privirea congelată în atare ocazii, la fel cum obișnuiesc să trec în stări extreme cu viteza luminii, rămânând un mister, ce încă poate uimi, chiar și pentru mine.

Renunțarea este un act de caritate pentru sufletul celuilalt, pe care ai avut bunăvoința să-l eliberezi de jugul subconștient. Dar este un act de binefacere și pentru al tău. Renunțarea la alții nu te îngenunchează, ci te extrage din sclavia propriei obișnuințe căldute. Te face mai demn. Și te-nvață că, orice ai face, la tine e important să nu renunți. Și pentru tine să continui să lupți.

S-ar putea ca un suflet să nu mai știe a se comporta liber, fără cătușele imaginare ale obiceiurilor sociale la care atât de devreme în viață a fost forțat să adere. S-ar putea să-și dorească să țină jugul dimprejurul gâtului său, doar și pentru că nu știe a se comporta altfel. Nu-și va scrie vreodată pe frunte SPIRIT LIBER.

Imi vine în minte un film al cărui titlu nu-l rețin, habar n-am de era Blockbusterul lunii. Un negru, ajuns la venerabila vârstă de 70 de ani, fusese condamnat pentru omor calificat și stătuse în închisoare vreme de 40 de ani. Urma să fie eliberat condiționat, în urma unei evaluări în fața unei comisii de expertiză. Pregătind detaliile acestei evaluări, în cadru privat cu avocata ce-i fusese alocată, o roagă pe aceasta să nu-i dea verdictul pozitiv, acela de a putea fi eliberat pentru comportament exemplar din penitenciar și să-l considere în continuare un tip periculos, capabil să omoare încă o dată.

Avocata îl întreabă de ce își dorește asta. El îi explică că nu știe decât viața de penitenciar, care i-a ocupat mai bine de jumătate din ani și care-l definește și că se teme de ceea ce l-ar putea aștepta „afară”. Teama de nou. Teama de necunoscut.

 

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s