Parfumați-mă că vine Ramonsita !


E ziua Sfântului Gheorghe, Biruitorul Balaurului.

Dacă ar fi știut el, cel rece acum și cu ochii închiși pe vecie, că va fi înmormântat într-o așa mare zi probabil ar fi manifestat mai multă indulgență în arătarea credinței. I-ar fi fost oare calea mai ușoară după atâta chin ? Dar lui „i-a plăcut viața” cum se exprima zgomotos un fel de cumnată prin alianța nevestei, muiere nebună cu sprâncenele penibil vopsite negru, dar mândră de adidașii colorați în care ședeau răstignite niste șosete negre, de doliu. Și căreia, printre dinți, i-am replicat retoric: „Există om căruia să nu-i placă viața ?”

A avut patru neveste și patru fete. La amante, iubite și alte așișderea le-a ținut numărul prin intermediul unui jurnal, au fost multe tare. Și jurnalul ăsta romantico-amoros îl recitea ca pe o Biblie, cu voce tare, nevestei din urmă. Și ea râdea, aproape înduioșată, de aventurile și focul lui mistuitor. Ea, vremea de 30 de ani, l-a înțeles. Și l-a iubit și bun, și rău.

Aproape toate au fost prezente la trecerea lui în neființă, mai puțin fică-sa din America, care, deși venită în vestul țării, după o lungă absență, s-a împiedicat în curse inoportun orare și banii puțini (că restu-i cheltuise prin Bruxelles) și-ntr-un final n-a mai răspuns la telefoanele surorii mai mici. Ce atâta ofuscare să vină ? Ta-su fuse și se duse !

Observi de toate la o înmormântare. De la lacrimile de crocodil ale unei prietene din ținerețe, care nu simte nimica, dar jelește și ea ca așa trebuie, să dea bine, să arate cât de afectată (nu) este, până la oportunismul deșănțat al celor care se ocupă cu pompele funebre, gropari și alți indivizi cu burțile nemulțumite, hotărâti să profite de pe urma necazului omului. Dar îmi fac curaj, zicându-mi că și-n lumea animală e la fel. Mereu apar hiene prinprejur când simt pradă ușor de sfârtecat și făr’ de vânătoare (a se citi muncă cinstită).

Cât privește ritualul îngropăciunii, fiecare își dă cu părerea despre ce trebuie și ce nu trebuie. Totuși, țin să precizez că la orașe omul s-a modernizat. Nu mai ține mortul în casă, pe masa aia bună din sufragerie, nu îl mai priveghează, doar îl lasă în compania altor morți ca și el, închiși toți în capela cimitirului după 7 seara. Prosoapele, lumânările și alte chestii de împărțeală sunt alte articole total nefolositoare nimănui, dar care totuși trebuie. Și dacă vrei să nu te bage direct în pământ, nenică, fă un credit înainte, că atâta-i de scump cimentul și mâna de lucru ! Doar ești în cimitir cu prestanță.

De obicei, bomboana de pe colivă o constituie parastasul. Aveam sa înțeleg azi semnificația cuvântului „parastase complete”, cum văzusem eu scris pe un banner, din fuga mașinii, acum ceva vreme.

Mă nimerii la masa fix cu scorpioanca (înveninată de prostie) de sor-sa, a mai mare mahalagioaică și veșnic nemultumită. Ne-am mai inoportunat si la alte evenimente mondene de familie, prin urmare eram pregatită. După ce mi-a împuiat capul mie și altora câți bani a dat soră-sa pe așa-zisul cavou și ce nesimțiti îs groparii, (dar bine că n-a trebuit să cotizeze și ea, că ea nu dădea !), acum a trecut la artileria grea: Ba că nu i-a spălat roșia, ba că ce, domne, mănâncă ea de la țigani (de parcă mă-sa ce o fi ?), ba că vine prea repede mâncarea si o doare burta, ba că nu i-a adus cafeaua… Femeie, ești la o pomană, nu la restaurant de fițe ! Oricum mă îndoiesc că ai habar cum arată unul sau că te-ar primi la cum știi să te îmbraci (ca o țoapă !). Sătulă de aberațiile ei, i-am sugerat că ar fi fost bună în divertismentul TV din zilele noastre. Și proasta râdea a mândrie, se simțea bine ! Se vede treaba că trebuie să fii relativ  inteligent să te prinzi la poantele mele subtile. Da’ ea râdea cu toți dinții !

Pe urmă am zis să fac un bine unor tanti ce ședeau în zona mea de referință și să le transport cu mașina. Am regretat destul de repede ideea, când am auzit din gura unei venerabile de 73 de ani, prima iubită a defunctului, că ea îl place pe Tăriceanu ! Fuck, îmi venea să o dau jos din mașină ! Aialaltă, mai tinerică nițel, vrea cu Ponta, e deștept, dar nu îl lasă ăștia să se desfășoare !

Intr-un final, am scăpat de chin. Am ajuns acasă, cu tot cu mărgelele mele ciclam și pantofii cu toc pe care mi le-am pus azi special pentru L. Că așa îi plăcea și lui, să fie ferchezuit și la patru ace, când îi vizitam fiicele: „Parfumați-mă, că vine Ramonsita !”

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s