Poți avea pe oricine îți dorești, doar să-ți dorești


Valea Oltului. Mașina fuge cu precizie șoferistică de invidiat către Baia Mare.

Noi suntem aiurea, fiecare cu propriile gânduri neînțelese, nedigerate pe deplin, încă încrâncenați sub tirul utimelor întâmplări. Eu, sucită și confuză…. când îl apropii, când îl resping. „Firesc, doar m-a rănit ! Ce mai vrea acuma ? Să fie totul roz, în mod constant ? Am făcut asta și n-a fost bine, deci trebuie să schimb abordarea !”, îmi tot aud vocea interioară.

El, cănd expansiv și vesel, când trist și agitat, măcinat de mustrări de conștiință, aproape inconștiente. Gândurile îi sunt prea greu de citit, am obosit, oricum se schimbă la 180 de grade cu prea multă repeziciune. La fel ca și acțiunile ! Oare asta o fi ceea ce mă atrage la el, în aceeași măsură în care mă și irită ? Se zice că imaginea de sine se reflectă în celălalt. Oare mă deranjează asta, de fapt, la mine ?!? Normal, aici este vorba de lupta mea cu mine însămi. Nici nu a fost cândva altfel.

Ii spusesem că trebuie să merg cu el (doar era contractul pentru care mă zbătusem !), deși cu o săptămână în urmă imperativul era „De azi înainte nu mai vreau să merg cu tine în delegații, că nu e musai prezența mea ! Vreau relaționare cât mai redusă, eventual doar telefonic și strict profesional ! ” El a râs haios la auzul noii mele decizii, aproape mulțumit de situație. Dedicarea mea profesională întrecuse emoționalul care mă tot îngenunchiase nu demult.

Mașina rula, deci, în continuare și odată cu ea rulau și găndurile noastre aiurea. Prea puțin exprimate în exterior. Și dintr-o dată o propoziție îi atrage, din neant, atenția și discuția de formă își pierde banalitatea:

–  C, poți avea orice femeie îți doreti ! Dacă m-ai avut pe mine, inabordabila cu masca dulce și prietenoasă, e clar că poți face față cu succes oricărei femei pe care o vrei cu adevărat !

Il surprind cu replica asta. Mai ales în contextul conflictului emoțional indus de luni de zile.

Mă întreabă, nesigur, dacă chiar cred asta. „De ce n-aș crede-o ?”, gândesc, privind de la înălțimea șoselei Oltul care șerpuiește neobosit de dinainte de vreme. „El încă nu știe, la anii lui, ce poate. Nu se crede vreun Adonis, de parcă în greutatea alegerii unei femei ne-pițiponcite, doar asta ar conta…frumusețea nu e apanajul bărbatului. A stat atâta vreme în lesa pe care și-a pus-o singur, că habar n-are cum se mai  simte gustul libertății și ce poate face cu ea. Ii e frică de singurătate, de necunoscut. Ii e frică că poate, în final, o va avea și nu va ști ce să facă cu ea.”

Ii explic ce își dorește o femeie adevărată. E drept, puțin trecută prin viață. Poate și puțin filosoafă, la momentul ăsta. El rămâne gânditor, ulterior discuția se diluează și alte subiecte ne acaparează.


Peste vreo săptămână, după ce a rumegat suficient în momentele de solitudine, revine cu placa asta. Știam că o să-i ating cele mai profunde coarde, cât s-ar da ele de logice, tot rezonează la subtilități. Culmea e că nu l-am manipulat în nici un fel. Chiar asta cred și simt. Și despre mine cred același lucru, însă știu că momentan îmi priește mai mult ipostaza asta și m-am plictisit să caut acul aurit în carul cu fân uscat. Atitudinea relaxată, non-constrângătoare, neîncrâncenată mă face mai norocoasă, privitor la oportunitățile relaționale viitoare.

Incă nesigur, mă întreabă dacă chiar am vorbit serios. Ii răspund afirmativ, cu toată gura și zâmbet în priviri. Il surprind cu alte argumente. Transformările  lui interioare ar putea să asimileze mai bine și gândul non-limitativ că el ar putea avea orice femeie își dorește, numai să-și dorească. Aici, în fapt, se face diferența de substrat. Numai să-și dorească. 

Incă nu-și dorește.

–   Păi ce femeie crezi că aș putea să mai cuceresc eu acum, la vârsta asta ? Poate una grasă, dar știi că nu-mi plac grasele. Poate una de o seamă cu mine, dar o femeie la anii ăștia arată ca o babă, deja! De proaste nici să n-aud !

–  Dar pe mine cum m-ai cucerit ? Cu ce crezi tu că m-ai cucerit, atunci, demult ?

–   Lasă asta….. cu tine a fost altceva ! Ai fost un alt ideal al meu. Erai inabordabilă și îmi plăceai fantastic de mult.

–   Da, și nici nu eram grasă și nici n-aveam 45 de ani. Și nici piți, interesată de finanțator nu eram. Deci, se poate. Incă se poate. Numai să-ți dorești ! Asta e cheia.

„Vei ajunge să-i ierți unui om totul, nefăcând altceva decât să-l obișnuiești în felul ăsta, doar pentru că nu-ți dorești să pui, într-adevăr, fericirea ta pe primul loc. Și îți tot gasești scuze care să justifice această luare de poziție.

N-ai învățat cum se face. Nu încă.…”

2 thoughts on “Poți avea pe oricine îți dorești, doar să-ți dorești

  1. Asa cum barbatii nu inteleg femeile, nici femeile nu inteleg barbatii in totalitate.
    Chiar daca poate sa aiba orice femeie, va incerca poate o aventura, dar se va intoarce la tine.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s