Adevăratele învățăminte nu se predau la școală


Am „prostul” obicei de a duce lucrurile până la capăt. E prost, firește, doar în capul unora, mai nesiguri pe propria cale de apucat, mai neînzestrați caracterial sau poate doar impotenți spiritual. Undeva, în mintea ta, tu ști care e capătul.

Toate luptele, inclusiv cele interioare, mi le-am dus până în pânzele albe ale „orizontului fără de capăt”, extrăgând din ele învățămintele care, fără echivoc, îmi vor fi piatră de căpătâi.

De la cineva de neînlocuit am învățat cât de mult te poate trage în jos înavuțirea materială, când nu-ți pasă de nimic altceva decât de propriul bine mercantil. Și cât de nevinovat îți poți plânge neputința, cândva, când toate-s așezate într-o ordine strâmbă, ce nu mai ai timp s-o refaci. Avea dreptate, nu mai era nimic de făcut, alegerile se întâmplaseră cu mult înainte.

De la cel care trebuia să-mi fie model în viață am învățat, printr-o revelație AȘA NU, cum să nu-ți autodistrugi sufletul prin ură și frustrare mocnite inconștient ani la rândul, incapacitatea de a ierta, alcool și delăsare. Tot de la el, prin puterea exemplului negativ, am învățat că vampirii energetici e musai să viețuiască singuri, altfel distrug tot ce prind în cale, chiar și pe proprii copii. Prin urmare, am început să pun liniștea și integritatea mea interioară pe primul plan, oricât de mare ar fi fost prețul. Fie al chiriei, fie al renunțării la obiceiuri sau persoane nepotrivite, fie al rostirii unui NU ferm.

De la A. am învățat ce-i frica și cum te roade pe interior. Cât de delirant și denigrator pentru propria-ți persoană e sentimentul că te simți urâtă la propriu și la figurat, chiar de nu ești.

De la M. am învățat să mă urc într-un copac imaginar și să privesc detașat situația, oricât mi-ar fi de greu. Avea dreptate, de la înălțime se vede totul în altă culoare.

Am învățat recunoștința pentru ceea ce am și sunt deja și cum să-mi recunoasc defectele și slăbiciunile. Și să încerc să mi le îndrept. Că în ochii celor ce ți-au trădat încrederea îți este imposibil să mai vezi ceva, deci mai bine nu le cauți sau le eviți privirea.

De la m. am învățat cum să te folosești de oameni, fără nici o remușcare. Și să nu-ți pară rău nici în al doișpelea ceas. Nu contează mijloacele, ci doar scopul. Apoi am înțeles de ce era mic de înălțime, astfel i se extrapola fizic micimea caracterială. N-am folosit-o, totuși, ca regulă.

De la A. am învățat cum se răsplatește un rău printr-un bine. Și să-mi cer iertare, deși eram deja iertată.

C. mi-a dezvăluit că, dacă n-am bani de împrumut, sunt un nimeni în lista de prieteni. Am preferat s-o șterg prima.

sirena_24_20110804_1959393104Alții mi-au predat tainele ipocriziei, au fost mulți tare ăștia, da ! Probabil de aia am ajuns să-mi doresc cu atâta îndârjire SĂ NU FIU. Alții mi-au demonstrat că binele pe care l-ai creat niciodată nu se întoarce la tine prin intermediul aceluiași om, prin urmare e inutil să ai așteptări de la el. Unii mi-au vrut binele, lăsându-mă pur și simplu să aleg, nejudecându-mă. Alții mi s-au îndesat în viață cu bocancii murdari și tolba goală. I-am spălat și le-am dat merinde, apoi și-au văzut de drum.

De la C. am învățat cât de tare contează un cuvânt simplu, tandru, spus la timpul lui și câtă dulceață degajă mâna care-ți șterge o lacrimă. Apoi, cât de ușor se uită toate.

De la S. – că viața e nedreaptă, oricât ai încerca să o îndrepți. Dar că, oricum, nu ai încotro decât să mergi mai departe. Sunt mai numeroși oamenii care nu fac nimic, deși ar putea, decât cei care fac ceva ce nu le este cu putință ori pur și simplu nu le iese. Măcar referitor la ultimii, poți nutri o urmă de compasiune. Atâta au putut !

Că mulți au misiuni imposbile, deși nu sunt Tomi Cruși. M-am alinat, totuși, cu ideea că măcar în film se termină mai bine. Că bunătatea (nu) constă în a le face tuturor pe plac și în a nu spune NU (lăsându-te mereu pe tine deoparte), dar ce păcat că idealismul e doar o formă făr de fond, nepractic și neaplicabil în realitate ! Asta a fost, mai degrabă, rețeta în a mă înconjura de oameni egoiști, egocentriști, care cer și cer și te secătuiesc cu atâtea cerințe, uitând desigur de reciprocitate.

Că nepăsarea și parșivitatea nu fac casă bună cu viața în doi. Că o relație este un schimb și nu va fi niciodată altfel. Când nu primești pe măsura a ceea ce oferi, să ai tăria de caracter să oprești jocul și să sari în gol. Universul va țese pentru tine o plasă de siguranță, tocmai pentru că ai avut curajul să-ndrăznești. Cel care speră că mai poate fi ce a fost odată, e de fapt incapabil să vadă că are și alte drumuri în față. E debil cel ce oferă la infinit șanse, ele sunt pierdute înainte de a fi oferite. Eu încă am mințile întregi.

Am învățat că pierderea încrederii în tine este un păcat la fel de grav ca pierderea speranței. Că iubirea oferă multe, dar că prietenia cere totul.

Că nodul gordian nu poate fi desfăcut, ci doar tăiat. Că amintirile trecutului și visele viitorului nu trebuie să aibă nici o valoare acum. Că semnalele interioare privitoare la schimbările necesare la un moment dat trebuiesc luate în seamă, altfel te vei împotmoli, bloca, lovi și drumul tău va fi sinuos, fără ieșire.

Dar cel mai important, fără putință de tăgadă, am învățat să am demnitate. Să nu mai pun ochii în pământ, de vreme ce reproșurile altora sunt închipuite. Să nu mint, că minciuna nu-și poate lungi la nesfârșit picioarele. Să risc totul ca să pierd totul, dar, în felul ăsta, să mă cunosc pe mine. Căci nu problemele din viața ta sunt cele care te definesc, ci cum reacționezi și te recuperezi în urma lor.

Că e preferabil să-ți vinzi trupul pe bani decât sufletul pe nimic.

3 thoughts on “Adevăratele învățăminte nu se predau la școală

    1. Sigur că am întâlnit și adevărate caractere, pietre rare e drept, cărora poate la vremea aia le-am contestat autenticitatea. Am ales să ofer și celor care mă citesc din învățămintele mele, pentru că George Bernard Shaw spunea că „Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce”. Prin analogie, vad asta ca pe un motiv suficient de bun să returnezi în eter tot ceea ce ai primit/te-a fericit. Nu se știe pe cine „salvezi” chiar și printr-o simplă revelație.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s