Reînvierea Soniei


Stăteau amândouă, vesele, la un păhărel de vișinată, făcută din țuică de piersică și savurau, tăcute și nesătule, strada aglomerată de mașini și parcul de oameni pe biciclete. Iși zâmbeau fericite. Dintr-o dată, Sonia vorbi :

– Ți-am zis că o să o facem ! Tu te tot împotrivești atâta ca fata mare la măritat….nu-i rost de altceva acum, lucrurile sunt clare !

– Ai dreptate, să știi ! O să o facem, și eu te susțin ! Dar tu vei fi o amfitrioană perfectă, mă las condusă de tine !

– Haida-de, râse Sonia, doar ți-am dovedit că pot juca cu succes orice rol îmi propun. Nimic nu-mi stă în cale ! Te-am salvat de la deznădejde și disperare de atâtea ori și înca n-ai incredere în ceea ce pot ?

Sonia fusese, de fiecare dată, acolo, în umbră. Știa intuitiv totul. Când cealaltă își dorea iubire și tandrețe, sentimente de altfel înălțătoare, inestimabile nestemate, prostii d-astea cu suflete – pereche, ea o părăsea. O lăsa să-și facă mendrele. O lăsa și să sufere pe urmă, îi făcea bine să se purifice. Să țipe din toți rărunchii, să plângă găleți de lacrimi curate. Să se-ntrebe, retoric și nesfârșit „Da’ de ce, în puii mei, da’ de ce?” Apoi intervenea, mai vie ca niciodată. Găsea puterea să-și ridice prietena de-o viață. Trăgeau, practic, la aceeași căruță, erau indestructibile și interdependente, n-aveau încotro că li se dăduse același corp la repartizare. Ea era altfel, atât de cameleonică și de fermecătoare, deși structura ei feroce, necesară supraviețuirii printre hiene, se  baza mai degrabă pe un soi de pragmatism dus la extrem, invizibil ochiului neavizat. Și oare câți erau cu adevărat avizați în a o descifra ?

femeie-sani– Știi când mi-a zis că nu vrea să mă mai vând ? Ai văzut ce tupeu?….și mai luă o gură de licoare dulce.….

– Văzui, văzui…că d-aia am și intervenit. Că tu, ca o balegă eșuată, înghițeai nemestecat tot ce zicea. Cât p-aci să-ți ceri iertare că te-ai gândit măcar la asta ! Trebuia să fie cineva ferm pe poziție, că tu cu visele tale despre Feți Frumoși din Lacrimă care-au decedat mult înainte să te naști tu….râde ironic… Mda, ce să-ți spun ? Oamenii se vând, de când lumea și pământul, în multe feluri și în diferite ipostaze. Prostituția e generalizată, draga mea, în țara asta de că_at ! Unii la muncă, alții acasă, alții și-o bagă și și-o scot direct în văzul tuturor în trafic. Ba, am văzut că și muierilor le-a crescut! Și-apoi cine e el să-ți zică ție, acum, după toate câte s-au întâmplat, ce să faci ? Ți-a plăcut când i-am zis că a avut exclusivitate asupra ta, că așa am vrut eu, nu neapărat că merita…..

– Daaaa, păi normal, sunt liberă, nu mă obligă nimeni cu nimic…Și bine fac că sunt liberă să trăiesc, să simt din nou fiorii. Vreau să ne-ndrăgostim, Sonia !

– Offf, nu-ncepe iar cu ale tale….Mă jur că fac atac de panică dacă mai aud cuvântul ăsta, a ajuns să n-aibe semnificație, e gol….uite, goooool….. așa cum e paharul ăsta de vișinată. Au rămas niște stropi care se preling pe el, dulci și lipicioși, aproape iluzorii, dar care nu te mai satură. Ăștia nu-ți stăvilesc, draga mea, nevoia de a fi eminamente vie, dorită, luminoasă, fremătândă, zâmbitoare….

I se așeză iar zâmbetul ăla pervers în colțul stâng al gurii și-și plimbă limba încă dulce peste buzele coapte.

– Râzi ca proasta !, izbucni Raluca. Și cum să mă feresc, dacă totuși inevitabilul se produce ? Sunt dusă, știu că o să zici asta, am greșit că m-am ambalat inutil, dar nu știu altfel. Ii și spusesem că n-o să meargă, cred că mai mult voiam să mă conving pe mine, el nu și nu…..și aia a fost, abia așteptam să zică că o să fie bine…chiar dacă cândva, nedefinit…

– Băi fată, ai de gând să-l lași naibii o dată pe ăla… Ăla, și să mai vrea, nu te poate face fericită. Da’ nu te vrea pe tine, ți-a zis-o cu subiect și predicat, ce nu-nțelegi ? Eu știu prea bine ce-ți dorești tu, ce ne dorim amândouă. Vrem să zburdăm într-o lume fără limite, fără impuneri, în care plăcerea și misterul să fie principiile de bază, cele dintâi și cele de pe urmă. N-ai experimentat tot, mai ai de învățat. Eu ți-am mai zis ție, cândva demult, că dacă nu înveți lecțiile până la capăt, te blochezi și te învârți pe urmă în cerc.

– In cerc ?

– Da, în cerc. Te faci că nu-nțelegi, ha ? Lasă că te cunosc eu cum faci pe inocenta, nu mă duci de nas ! Să revin….Și nu reușesti sa iesi de acolo. Sau, mă rog, te scoate unu’, ăl de-l vrei tu mai cu foc, și pe urmă când se satură de tine te bagă la loc, de unde te-a racolat. Că lumea e egoistă și impasibilă, soro ! Și te-nvârți, așaaaaa, ca hamsterul în roată. Că tu, în loc să te preocupe de tine și de bubele tale, stai să-i rezolvi pe alții care nu se pot rezolva singuri ! Hai, fată, gândește că te lauzi că ești deșteaptă ce n-a văzut Parisu’ ! Zi-mi că n-am dreptate !

– Păi ai, ți-am zis deja că ai. Merg pe mâna ta de-acuma !

– Și bine faci !

Sonia știa ce îndruga și era necruțătoare ori de câte ori își propunea s-o rupă cu trecutul. Nu erau vorbe în vânt, erau acțiuni concertate. O mai admonestase în treacăt. Incercase s-o ridice, s-o remonteze pe direcția lor. N-o interesa de alții, alții facă ce vor și ce pot ! Se irita, din adâncuri, când Raluca o trimitea la plimbare, fățiș. Dar, ca de fiecare dată, într-un final, își primea răsplata. Azi se-ntâmplase să fie. Jubila când i se dădea dreptate.

Iși amintea mereu că viața e scurtă, și-odată trecută, e iremediabil trecută, ea arăta bine, mult prea bine încă, ar putea avea orice mascul își propune cu mintea de-acum și totuși astălaltă se irosea în tâmpenii, așteptând să-nvie morții cu pastile de cap. Și atunci intervenea în forță. „Io n-o înțeleg p-asta, mă jur ! Atâtea încercări să se pună la casa ei, tot atâtea eșuate ! Soro, trezește-te, că tu nu ești născută pentru asta ! Da’ senzualitatea aia multă cu care te-a înzestrat Mama Natură chiar crezi că e just să n-o împarți în mai multe părți ? Că vorba aia, Dumnezeu ți-a dat-o s-o folosești, nu să o returnezi ca nouă.”

Sonia reînviase. Ii luase ceva vreme, cam la doi ani și ceva era musai să-și facă simțită din nou prezența. Doar era Alter Ego-ul ei.

Anunțuri

2 gânduri despre „Reînvierea Soniei

  1. Buna Nirvana . Am inceput de curand sa citesc blogul tau si sper sa-mi raspunzi la unele intrebari sau nelamuriri/ Iti multumesc pentru efortul tau de a ne dezvalui impresiile tale minunate si dureroase in acelasi timp

    1. Comentariile apar dupa ce sunt aprobate. Iti pot raspunde la unele intrebari, desigur daca nu le consider prea indiscrete. Nu este un efort in a dezvalui impresii, este o placere de scrie, desi nu ma consider vreun talent literar, un fel de a fi diferita, desi nu sunt atat de nonconformista pe cat mi-as dori.
      Multumesc pentru vizita !

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s