„Drum fără ieșire”


Niciodată n-am putut înțelege pe deplin cum vine treaba asta să iubești cu încrâncenare un om care nu-ți răspunde în sentimente nici măcar pe jumătate…. Cum devii/ești/rămâi dependent emoțional de el/ea, deși toate semnalele și întâmplările îți dovedesc că nu mai merită atenția și implicarea ta, deși cândva era zeul sau zeița din inima ta ? Se zice că „Dragostea este modalitatea în care Universul ne prostește pentru a ne reproduce”. Desigur, știm că e oarbă. Unii nu se mai reproduc, însă tot orbi rămân.

Unii o zic pe aia cu „ciorba reîncălzită și făr de gust”, alții că, defel, oamenii se schimbă în rău pe parcursul unei relaționări oarecare, nicidecum în bine, că mulți rămân angrenați în doi, fiind doar fideli intereselor de oricare natură, alții au dus prefăcătoria la rang de artă în manipularea celor presupus mai slabi de caracter și personalitate.

Deși lupți cu îndoiala, cu lipsa de comunicare reală, nu mai ai încredere în partener, ajungi instinctiv să-ți întrebi forul interior „oare mă minte? oare adevăr grăiește?”, totuși nu te poți dezbăra de iluzia a ceea ce a fost. Pentru că nu vrei să realizezi că e un capăt în toate, pentru că gaura neagră către care te îndrepți, tu o interpretezi precum un luminiș. Subconștientul îți joaca feste, nu te mai bazezi pe informații concrete, ci doar pe speculații pe care le crează mintea ta, astfel încât să-ți imagineze scenariul dorit. Te răzgândești apoi, îți încalci promisiunile făcute ție însuți, îți zici că ți s-a părut, n-are cum să fie atât de hâd adevărul, hai să mai acord o șansă, hai să trec peste asta, poate – poate ! Iți dai seama repede însă că iar te-ai lăsat dus de val și drăgălășenia n-a fost reală și de durată, ci a țintit un scop precis: să te determine să uiți repede episodul nefericit. Te afli într-un cerc vicios.

O bună parte din oameni sunt, prin excelență, versatili. Câteodată nici nu sunt conștienti de asta sau n-o recunosc public, asimilându-se adaptabililor. O altă parte totuși nu se schimbă, fiind de fapt într-un anume fel de la bun început. Dar, după o vreme, obosiți să poarte masca care le oferă posibilitatea să vrea și să aibă tot ce-și doresc, își dau seama că acest lucru este imposibil de realizat ori mult prea greu de dus. Și taie drastic în lista priorităților. Indiferent cât de tare dai cu ei de pământ, ei o țin pe a lor: n-am greșit, nu te-am uitat, nu te-am manipulat/mințit, nu vreau să te (mai) rănesc, nu sunt indiferent(ă), dar n-am fost eu de vină, etc. Ce chestie ! Toate împrejurările țipă un alt adevăr.

Trăiesc o imensitate de stări și sentimente contradictorii și obositoare. Aș vrea să îl rup în două. Să păstrez doar ce e bun din el. Să fac un rai profesional din întâlnirea cu el și atât ! Să nu îl înfierez pentru neputință, minciună ori delăsare. Dar trebuie să învăț și să plătesc prețul cunoașterii acestora. E drept, nu-mi mai pasă într-atât încât să mă dărâme, dar încă mă mai lupt cu mine să asimilez lecțiile.

Eram cât pe ce să cedez instinctului ce zbiera tembel în mine. Ovulația era responsabilă, bat-o vina ! Sunt fericită că n-am făcut-o. M-aș fi înfierat astăzi, în contrapartidă, pentru toată starea iluzorie de extaz pe care ar fi fost capabil să mă facă să o resimt. „A fost doar un moment” mi-am zis și l-am lăsat să moară înainte de a se dezvolta.

Nu poți să apuci din nou pe un drum pe care ai fost deja și cunoști toate gropile, toate valurile din asfaltul incins și semaforizarea deficitară care te-a scos în afara carosabilului (pentru că, nu-i așa ?, vin alții cu bolizi mai puternici de pe contrasens !) și să ai pretenția că, de data asta, îl vei parcurge nevătămat până la destinația dorită. Asta se cheamă prostie. Mai bine alegi trasee ocolitoare, nu neapărat bătătorite. Consumi, e adevărat, mai mult combustibil, timp și energie, dar speri că rezultatul va fi mai mulțumitor.

Câtă vreme ai viață în tine, nu renunți să abordezi noi drumuri. Incerci totuși să eviți indicatorul „Drum fără ieșire”.

Anunțuri

Un gând despre „„Drum fără ieșire”

  1. Meriti cu siguranta ceva mai bun. Pentru asta trebuie sa-ti construiesti o baza sigura si sa te desprinzi de el. Flacaruia din tine are nevoie de libertate ca sa arda frumos

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s