Moment de Evrika !


  • Cel care ține cu dinții de trecut, va sfârși sacrificând viitorul.
  • Cel care se crede bun în toate, va fi nefolositor în orice.
  • Cel care spune/gândește „Nu (mai) vreau să fiu dezamăgit!”, va fi mai mereu dezamăgit.
  • Cel care zice/gândește: „Nu vreau să rănesc persoana respectivă, pentru că nu merită!”, deseori va răni tocmai acea persoană.
  • Cel care spune/gândește: „Sunt fericit/bine așa cum sunt, fără să schimb nimic la mine”, mai mereu se înșală asupra acestui fapt, se minte singur.
  • Cei la care deseori Ego-ul se răscoală, vor fi anihilați cu propriile arme.
  • Cel care nu vrea să fie mințit/trădat, mai devreme sau mai târziu, va fi trădat.
  • Cel ipohondru, se va îmbolnăvi.
  • Cel care are încredere oarbă, își va pierde încrederea nu doar în omul care i-a trădat-o, ci, mai grav, chiar în el însuși.
  • Cel care nu vrea să fie controlat, va sfârși controlat. Cel la care nevoia de a fi în control este zona de confort, va fi aruncat în gol, spre a-și lua porția de imprevizibil.
  • Cel care are prea multe așteptări de la alții (cât mai nerealiste cu puțință), firește, nu-i vor fi îndeplinite.
  • Cel care vrea să fie sincer, va sfârși înglodat în propria minciună.
  • Cel care vrea să fie liber, va deveni un prizonier. Al (ne)cuvântului, al obișnuinței, al intențiilor nedeclarate, al propriei limitări, al propriei ignoranțe, al propriei cuști cu lacăt de aur.
  • Cel care își dorește iertarea, nu o va primi. Și nici nu se va liniști, neprimind-o.
  • Cel încrâncenat în a avea dreptate întotdeauna, va pierde măsura dreptății sale.
  • Cel care este dispus mereu să ajute, să se pună în slujba altora, va rămâne singur, ignorat și neajutorat.
  • Cel care vrea cu îndârjire să fie iubit și apreciat, nu va fi niciodată iubit cu adevărat de cei cărora le pretinde iubirea și acceptarea. Pentru că nici el pe sine nu se iubește și valorifică.
  • Cei obsedați de teama sărăciei ori de ideea de a acumula cu orice preț posesii materiale, își vor bate joc de avuția lor într-un final sau o vor pierde.
  • Cel care rostește „Mulțumesc!” din suflet, nu va cunoaște vreodată puterea recunoștinței altora.
  • Cu cât un om este mai bun și blând, cu atât cei din jur îl vor prigoni pentru folosul propriu.

citate-motivationaleSe întâmplă așa, pentru că, mai devreme sau mai târziu, experiențele prin care suntem meniți să trecem ne arată drumul învățăturii cu caznă / prin eșec. Oricât nu vrei un lucru, o situație sau ești într-un anume fel (ai vrea să fi altfel, dar nu-ți iese, la naiba!), destinul, Universul, Dumnezeu, zeii sau o putere de dincolo de înțelegerea noastră pământească – în imensa lor dărnicie – îți vor pune în cale atâtea obstacole, încât să ai posibilitatea de a-ți exorciza, rând pe rând, proprii demoni, propriile angoase. De a te cunoaște și experimenta pe tine însuți până la limită, până la sânge ! Nu degeaba înțelepciunea populară a decretat că „nu ți se dă mai mult decât poți duce” ! De câte ori nu ne-am gândit că, dacă nu s-ar fi întâmplat X situație, habar n-aveam că putem reacționa în felul în care am reacționat ? Și ne speriem atunci de noi înșine (vai, cum am putut să gândesc/zic/fac asta ?) sau, după caz, ne bucurăm dacă am reușit să mai depășim o barieră interioară pe care nu o cunoșteam până atunci !

Ne naștem impregnați cu un anume fel de a fi, cu un bagaj mental, caracterial și sufletesc, într-un ambient social care ne va „înlesni”, în drumul nostru prin viață, îndeplinirea misiunii tocmai prin expunerea (repetată, în cazul în care rămâi corigent) la situațiile care nu dorim să ni se întâmple. Care ne va obliga să ne învingem temerile, neputințele, îndoielile și nepriceperile. Care ne va înmuia rezistența la schimbare, la neprevăzut, la necunoscut. Care ne va dezvăța de obiceiuri greșite și perpetuate. Care, contrar ideilor noastre preconcepute, creează în noi transformarea care trebuie să se producă. Pentru a putea evolua. Cu cât ești mai rezistent la schimbare, cu atât mai mult îți va da la gioale.

Căci „Orice lucru, bun sau rău, care ți se întâmplă, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.”

Căci „Scopul nostru nu este să experimentăm numai emoţii pozitive, căci drumul spre libertate nu este prin a te simţi bine, ci prin a te simţi sincer şi adevărat faţă de tine însuţi.” Aceasta este reala provocare a vieții !

Și oare cum am putea să evoluăm ca spirite dacă nu am fi puși în fața greutăților, a situațiilor pe care le urâm cel mai mult și să ne corectăm ? Oare cum am mai cunoaște gustul provocării, riscul pierderii și iluzia câștigului, doar bălăcindu-ne în mocirla călduță pe care o cunoaștem atât de bine ? Dușurile reci ne sunt atât de necesare !

Unii răcesc o vreme de la ele, unii mor de pneumonie, dar pe alții, ALEȘII, dușurile reci îi revigorează și îi fortifică pe mai departe.

Tu unde te încadrezi ?

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s