Despre (ne)fericire


Se-ntâmplă ceva ciudat în mine. Dar binefăcător. Și-s foarte satisfăcută de transformare. Sunt singură, dar fericită !

In sfârșit, pot spune că am ajuns unde mi-am dorit de mult timp. A fost greu, dar nu m-am dat bătută, am fost mai bătăioasă cu fiece dificultate ce părea să mă-ngenuncheze. In sfârșit mă bucur de grațioasa-mi și înțelepta-mi prezență în fiece clipă care trece. Nu contează că-i weekend. Au trecut atâtea nenumărate weekenduri în care-mi doream musai să fiu și eu la brațul unuia, încât azi am experimentat exact contrariul. Am avut un sentiment de deja-vu. Să vă zic de ce!

Azi am fost în Mall. Bine, fie vorba-ntre noi, și ieri. Azi – pentru că nu cumpărasem tot ce-mi plăcuse. Nu, n-am câștigat la Loto, pentru că nu joc, deci n-am cum să câștig ! Nu, nici nu eram depresivă să am de ales între ciocolată și shopping. Pur și simplu, am muncit cu drag în fiecare zi, inclusiv azi, și-am simțit nevoia de-o recompensă.

Sunt multe măritate prin Mall. Acele măritate mai degrabă cu singurătatea în doi, ce se declară, prin reviste, puternice că fac față greutăților ce vin la pachet cu viața de cuplu și care își râd, desigur, în barbă că-și târăsc soțiorii mult-iubiți prin adevărate tururi de forță ale magazinelor, cu lista de cumpărături de zici că se pregătesc deja de Crăciun și Paște la un loc.

Să fac o descriere plastică nițel că poate nu sunt elocventă. Intru la Orsay, unde au apărut niște super costumații elegante pentru Revelionul ce va să vină. Doi inși, plictisiți, așteptau la intrarea în magazin să termine consoartele lor de verificat noutățile în puzderia de umerașe. Altul îi explica iritat nevesti-sii că și așa a cheltuit prea mult la Cora. Mai încolo, un cuplu își arunca priviri nu tocmai languroase, el fiind evident obosit de atâta umblătură și apostrofând-o răstit că „Hai odată că întârziem !!” Probabil se duceau, tot din obligație, la vreun Mihail ori Gabriel.

Și mi-a părut bine că eram singură la cumpărături. Fără fu.ere la icre, fără nervi înghițiți, mă duc unde-mi place, cumpăr din banii câștigați exclusiv din munca mea ce vreau. Nu aștept să mă ducă/ia de undeva cu mașina, nu aud apostrofări jenante, nu mă dau bine, parșiv și josnic când am interes, pe lângă vreun el – poate-poate deschide mai larg portofelul, nu sunt la cheremul chefului niciunuia. Nu fac nimic din toate astea, pentru că n-am nevoie ! Toate, absolut toate mi le fac singură, inclusiv schimbatul cauciucurilor de iarnă sau spălatul mașinii duminica. Și nu-mi știrbește cu nimic din feminitate și eleganță. Nu sunt mai puțin doamnă ca ele, cele cu veregheta pe deget.

De ce scriu asta ? Am asistat pe un site al unei reviste Catchy la o furibundă, obositoare luptă pentru supremație a celor măritate, ca răspuns la un articol al uneia ce se declara „Puternică și singură pentru ca o măritată să doarmă fericită în brațele mult-iubitului consort”. Acestea din urmă, măritatele, au sărit ca arse în apărarea teritoriului și fericirii conjugale, în disputa cu posibilele hoațe de soți. Se simțeau atacate, deși se declarau foarte fericite. Și mă-ntreb de ce ?? Cumva nesiguranță ? Cumva teamă că li s-ar distruge coconul aurit cândva ? Cumva neacceptare a unei posibile viitoare realități ?

Să ne-nțelegem, nu generalizez asupra întregii arii de măritate, or mai fi încă unele fericite chiar din dragoste pură. Dar probabil că pe multe le face fericite conviețuirea pentru motivele de mai sus. Probabil că pe altele le face fericite imaginea publică, de apartenență socială la un grup, interesele de orice fel – inclusiv sau cu preponderență creșterea copiilor-, probabil că le fac fericite întrunirile plicticoase de familie de Crăciun sau Paște, toate aceleași. Aaaa, și să nu uităm partidele de sex, toate după același tipar, duminica după-amiaza, mai ales dacă ai un soț nu foarte potent ori inventiv. Unele se-nsoară cu aproape oricine pică, doar ca să aibă sentimentul că s-au pus la casa lor și poa’ să lâncezească pe urmă sub greutatea neglijenței, de vreme ce l-a agățat în cuiul de la Starea Civilă. Unii se mărită cu iluzia că vor face sex gratis, realizând mai târziu că sexul conjugal e cel mai scump din lume. Că, în așteptarea lui, nu suporți doar cheltuieli, ci și mii de constrângeri.

Pe mine chestiile astea nu mă fac fericită. Pentru că presupun o groază de compromisuri și frustrări. Eu pun iubirea mai presus de orice, indiferent cât durează. Cu restul mă descurc și singură. E bine la început unei relații, e roze totul ! Apoi, tot mai des privirile cu subînțeles care n-au nevoie de cuvinte se transformă-n priviri scrâșnite în dinți, cu iz de orgoliu și luptă pentru supremație. Cine are ultimul cuvânt.

Rar vezi împreună oameni la fel de echilibrați. Aceia sunt sigur fericiți în cuplu, pentru că sunt, în primul rând, fericiți cu ei înșiși.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s