„Nu există tragedie, ci inevitabil”


Motto: ” – Totul se întâmplă din voia Domnului, grăi prorocul. În viața noastră apar necazuri de care nu ne putem feri. Însă totul are un motiv.

  • Care este acest motiv ?
  • E o întrebare la care nu avem răspuns înainte sau cât timp suntem supuși încercărilor. Doar după ce le-am învins le înțelegem rostul. ” Al Cincilea Munte – Paulo Coelho

E miercuri dimineața. In ultima vreme doar dimineața fac cumpărături, că seara sunt prea ocupată cu somnul de frumusețe. Trebuie să cumpăr niște hârtie pentru copiatorul de la birou. Ca să ajung la ceea ce am nevoie să cumpăr, trec, total întâmplător, pe lânga rafturile cu cărți. Îmi vine în minte că ultima am achiziționat-o cu ceva vreme în urmă de la Librăria Cărturești din Romană. Și… mă opresc, parcă vrăjită. Răsfoiesc cu privirea nume necunoscute mie, laolaltă cu nume celebre. Nu mă dau literară, n-am citit biblioteci întregi precum alții, însă îmi cade sub ochi „Zahir” a lui Paulo Coelho – și am o aplecare deosebită către scrierile lui, atât de impregnate de filosofie simplă de viață, dar atât de penetrante pentru un spirit adânc ce se vrea răbufnit la suprafață. E groasă,  am auzit de ea și-aș vrea să o citesc, dar mi se pare scumpă. Un raft mai jos, văd „Al cincilea munte”. „Despre ce munte o fi vorba ?”, mă-ntreb. E 32 de lei. Gândul superficial că nu-mi ajung banii din portofel pentru restul cumpărăturilor îmi dă ghes să o pun la loc și să revin cu altă ocazie. Dar nu ! O pun totuși în coș…și văd eu…ce cumpăr altă dată.

Câtă vreme umblu prin magazin, gândul că m-am prostit dând banii pe cărți când aș putea să-mi iau o fustiță de sezon sau vreun somon fume nu-mi dă pace. „Băi, chiar m-am prostit ? N-am citit destul, nu sunt destul de cultă în creierii capului ? La ce-mi trebuie mie cărți, că nici n-am timp să citesc ! Sunt prea ocupată cu cele 2 joburi ale mele.” Drăcușorul, ce să-i faci, își făcea și el datoria.

Totuși, îl înving și o cumpăr. Și seara zic „Hai să văd despre ce e vorba”. Cum ar veni, să observ rentabilitatea investiției. Și citesc dintr-un foc 70 de pagini. „Hmmm, îmi cânt în strună, e bună, merge ca pâinea caldă pe care ai întins și untul. Mierea o las la sfârșit !”

Realizez că mă pasionează mai mult decât o haină sau o ieșire banală la restaurant.

„Orice om are dreptul de a se îndoi de misiunea lui și de a o părăsi din când în când; nu trebuie însă să o uite. Cine nu se îndoiește de sine este demn de dispreț, căci are încredere oarbă în puterile sale și păcătuiește prin trufie. Dar binecuvântat e cel ce trece prin momente de îndoială.”

„In momentul ăsta, mulți oameni au renunțat să mai trăiască. Nu se mânie, nu plâng, așteaptă doar să treacă timpul. N-au acceptat provocările vieții, iar viața nu-i mai provoacă. Același pericol te paște și pe tine. Fă ceva, înfruntă viața, dar nu te resemna.”

„Orice om simte când e în pericol. Începe să reacționeze ciudat, are presimțiri, simte ceva plutind în aer. Și încearcă să se mintă, căci crede că nu va putea face față situației. Până acum au reușit să se păcălească, dar vine un moment în care vor trebui să înfrunte adevărul în față.”

„In viață, din toate bătăliile înveți câte ceva, inclusiv din cele pierdute. Când ai să crești, ai să descoperi că ai mințit, că te-ai păcălit pe tine însuți sau ai suferit pentru lucruri neînsemnate. Dacă ești un bun războinic, nu te vei învinovăți pentru toate acestea, dar nici nu vei mai repeta aceleași greșeli.”

  • „Pentru că un bărbat trebuie să aleagă, îi răspunse îngerul. În asta îi stă forța: în puterea de a decide.
  • E o alegere grea: trebuie să accept ca un popor să moară pentru ca altul să fie salvat.
  • E și mai greu să-ți alegi propriul drum. Cine nu poate alege e mort în ochii Domnului, deși continuă să respire și să umble pe străzi. Cu toate acestea, continuă îngerul, nu e vorba de moarte. Nemurirea așteaptă cu brațele deschise toate sufletele care vor continua să-și împlinească menirea. Tot ce se află sub soare are un rost.”

„Nu există tragedie, ci inevitabil. Totul are o rațiune: va trebui doar să deosebești ce este trecător și ce este absolut.

  • Ce este trecător ?
  • Inevitabilul.
  • Și ce este absolut ?
  • Lecțiile inevitabilului.”

Cum mi-a ajuns mie în mână, acum, cartea asta ? V-am explicat mai sus. De ce ? Într-adevăr, toate au un rost și un înțeles. E un eveniment banal, dar până și la cumpărarea cărții am dus o mică luptă cu mine însămi. Totul are la bază o provocare și tu ai puterea de a alege ce faci cu ea, o accepți trăind sau te resemnezi nemurind. Toate citatele pe care le-am redat din carte mai sus, le-am trăit întâmplate în propria-mi realitate. Și da, din micile, poate chiar neînsemnatele, provocări ale vieții se nasc cele mai mari izbânzi.

Am ajuns la jumătatea cărții, dar m-am prins despre ce munte e vorba. Muntele din noi înșine. Majoritatea rămân la poalele lui, șesul e mai confortabil. E greu de escaladat până în vârful învăluit în ceață groasă, Crezând în ei și în rostul misiiunii lor, câțiva se vor lupta cu temerea de a se arde în focurile zeilor ce sălășluiesc în profunzimea lui. Și vor fi învingători, căci credința le asigură succesul.

E aproape hilar să citiți așa ceva pe un blog intitulat Memoriile unei maseuze. O contradicție fenomenală, care pe mine mă excită. Un suflet ce tinde și are nevoie de a se ridica pe culmile spiritualității și înțelegerii profunde a vieții, cantonat antagonic într-un trup de gheișă, ce e încântat să ofere plăceri atât de lumești. Este și pentru mine un mister ce încă își relevă din tainele sale.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s