Roata se întoarce


Domnul F. mă tot caută de vreo 2 săptămâni. Bine, m-a mai căutat sporadic și câtă vreme întrerupsesem masajele, dar nu neapărat pentru o programare mă suna domnul. N-am avut chef tot timpul să-i răspund la telefon. Acum a devenit chiar insistent, el, cel care cu vreo câțiva ani înainte îmi făcea inima să tresalte. E drept, nu mă-mbrodise cu vise deșarte, a fost chiar mai rău – mă-mbrobodisem singură din lipsă de preocupare emoțională.

După ce acum vreo lună se programează la masaj și ne-ntâlnim pe teritoriul meu, într-o altă zi îmi spune că ar bea o cafea cu mine. Pe bune ? Mă-ntreb ce-aș putea vorbi mai mult de 3 minute cu un superficial ca el. Arată bine între așternuturi, pare că seamănă cu o femeie frumoasă și apetisantă, dar care mai bine ar tăcea, că strică atmosfera. Ca să bei o cafea cu cineva se presupune că ai și o temă sau mai multe de discuție. Și eu n-am ce să vorbesc cu omul ăsta, în afară de niște aberații neimportante pe care le uit instant, căci nu-mi permit să-mi încarc hard-diskul cu chestii care nu contează. De jucat teatru, o pot face în orice împrejurare, dacă vreau și fără greutate – și trebuie să mă cunoști bine ca să te prinzi de asta -, dar să fie cu o miză, zic !

Îmi amintesc, ca prin ceață, cum aproape plângeam de dorul lui în vremurile bune, cum făceam treișpe-paișpe când nu mă suna după weekend, să ne vedem. Cum am umblat eu, prin preajma lui, marele dezvoltator imobiliar, până-n Suceava și-napoi Cum mi-a amorțit limba de la un anumit lubrifiant din interiorul Durexului. Cum i-a fost rău de la alcool toată noaptea aia pe care-am petrecut-o la un hotel acolo. Și cum m-am dus eu prin ploaie, dimineața, să-i cumpăr medicamente contra greții și mahmurelii specifice. Cum își dorea naiva din mine să nu se termine prea curând visul. El, îngroșând rândul superficialilor banali, n-a fost îndrăgostit de mine, doar m-a uzitat entuziast o perioadă. Not the first, probably not the last.

Mi se pare atât de demult. Parcă nici n-ar fi fost vorba despre mine, parcă aș fi citit undeva așa, o povestioară de amor ieftin. Pe urmă, rememorez cum m-a umilit, deși nu mai eram îndrăgostită de imaginea ce o spoise la început. Și simt nevoia să i-o plătesc cu aceeași monedă. Și cu zâmbet nemăsurat pe buze.

Acum, mă caută…  și eu îl mai consider bun doar de-o descărcare, în lipsa altuia. Și asta când am eu chef. Și, evident, îmi și plătește serviciile. Că orice folosință sau închiriere se plătește, dacă nu poți oferi altceva în schimb.

Oare am devenit bărbat, fiind totuși atât de femeie ?

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s