Plictiseală, fugi de mine !


Zilele trecute m-a întrebat, în cadrul unui context general, total întâmplător, dacă de el m-am plictisit. I-am răspuns cât am putut de sincer :

  • Sexual, nu ! și am zâmbit cu ochii perverși, cum îi știe deja.

Cred că nu i-a picat bine, a cam înghițit în sec. A încercat să-mi explice ceea ce știu demult. Că el e un om al armoniei și că dacă îl lași să-și facă mendrele și tabieturile lui și nu ai mania contrazicerii, nu-ți zice nici „Dă-te mai încolo !”.

Numai că a fi plictisit de cineva nu are legătură cu ideea de conflict sau de armonie. Sunt cupluri care locuiesc împreună de ani și care se ceartă cu urlete o dată pe săptămână, pe urmă se iubesc ca chiorii și tensiunea conflictului se armonizează cu tensiunea sexuală eliberată. Și invers. Și cuplul e pe plus pe urmă.

Cînd nu elimini tensiune, de orice natură, te rutinezi, te plictisești. În fiecare dintre noi există și așa conflictul ancenstral între nevoia de stabilitate și nevoia de adrenalină, de aventură, însă cred că ambele sunt săbii cu două tăișuri: prea multă stabilitate și predictibilitate afectează prin rutină și plictis, iar prea multă adrenalină duce către haotic, fără direcție.

Mie plictiseala conjugală îmi repugnă. Mi se pare doar un dolcefarniente, în care trăiesc cu senzația că totul e bine și frumos, cînd eu doar acumulez frustrări la nivel inconștient. În care se întâmplă ceea ce este cumva programat să se întâmple, în care spontaneitatea și autenticitatea tind către …să zic? În care am grijă să nu fac ceva din ceea ce nu-i place celuilalt, ce dacă asta înseamnă să mă reprim pe mine și plăcerile mele ? So, be it ! În care cel puțin 28 din cele 30 de zile ale lunii sunt la fel, ce rost mai are să vă surprindeți ? Ca să nu mai spun că misterul este inexistent, știi exact când s-a epilat ultima oară sau când i s-a terminat sau dacă-și mai roade unghiile, ce emisiuni urmărește de la ora de – la ora de, același Noapte bună ! sec în fiecare seară, cu pupicul aferent. Și ăla tot plictisit. O să zică unii că nu e plictisit. Probabil, dar nici n-are emoție în el. Nu e ca atunci când te desparți de iubit la aeroport și ști că nu-l mai vezi vreun an de zile. Când intervine plictiseala și rutina, e atașamentul de obișnuință, nu e iubire, nici văpaie. Că sexul cu strigături s-a schimbat de-o vreme cu ăla din obligație, chiar în pofida existenței orgasmului. Ști ritualul mângâierilor ca pe Biblie și parcă o faci că trebuie să bifezi în calendar ziua!  Nu ți se mai face dor de celălalt, ajungi tot acasă, e acolo, e safe, e confortabil, nu te simți în vizită. Eeee, când ești în vizită, e altceva ! Tinzi să dai ce e mai bun din tine, că altfel nu mai vezi o a doua vizită. Că îți place realmente de persoana respectivă, altfel de ce ai vizita-o ? Să-ți faci duș cu apă caldă sau să-ți bage șosetele și chiloții murdari la spălat ? Nici de mâncare nu-ți servește, că n-are oală de 2 persoane.

–––––––––––––––––

Da, ne-am sexat iar cu strigături, rău, cu squirt la marginea patului. a971407605c4ca07ddc1bc46b6cd8e19-d354hzpPornirea a fost mai grea, că pe urmă ne-am oprit la fel de greu. Mă și enervasem înainte (acumulasem mult în timp oricum), de-mi venea să-l trimit la plimbare și să renunț la idee. Eu eram pe jar, făcusem pactul cu diavolul, fără să am siguranța că voi putea îndura ce mi-am propus – fucking buddies only – și el se pieptăna, precum baba când i-a luat foc țara! Îmi imaginasem că, de cum vom intra în apartament vom sări cu nesaț unul pe altul, ne vom dezlănțui, că poate zic, ne-o fi fost dor să ne împreunăm…. Și vorbisem, stabilisem regulile, mă rog, oarecare reguli… Poate amândoi aveam trac după atâta timp, însă știam ce vrem, ne știam. Totuși, mi-aș fi dorit să fie ca prima noastră întâlnire, la N.T.

El se duce la baie, să se spele pe mâini și constată că scurgerea nu funcționează la parametrii optimi. Și mută chiuveta să afle cauza, uitând de ce a venit. Greșise rolurile. Deja turbam lângă expresorul de cafea. Îmi venea să-l sparg, că oricum comandasem altul. Nu voiam nici să stric de tot momentul, că mai ratasem unul și chiar duceam lipsă. Îi strig că nu pentru asta l-am chemat.

  • Dar mă făceam și eu util ! se apără el…
  • Bine, poți să te faci util și în alt mod, că te-am chemat din alt motiv !

După vreo 2 țigări și-o cafea la comun ne-am liniștit. Ne doream prea mult. A compensat momentul jenant de dinainte cu ăla când și-a înghițit la propriu cuvintele, văzându-mă în desuuri în pragul ușii.

În ziua aia am înțeles că sexual nu m-am plictisit de el. Dar romantico-sentimental, da. Pentru că e incapabil să-mi ofere ce am eu nevoie. Și pentru că suntem prea diferiți, avem așteptări și dorințe imposibil de mulat pe celălalt, ca să ne putem vreodată în viața asta armoniza la acest nivel, astfel încât să fim și mulțumiți.

 

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s