Măștile ipocriziei


  • Sonia, tu crezi că oamenii se pot schimba ?
  • Da, dar obligați de alții – nu în bine ! Pentru că se lovesc de ego și ego-ului îi e bine așa cum s-a obișnuit, deci va contraataca dacă îl deranjezi. În bine se schimbă numai dacă găsesc în ei capacitatea de a depăși ori minimiza puterea ego-ului și conștientizează necesitatea schimbării lor, funcție de traseul ales.
  • Nu putea să rămână fără ecou nimicul ăla, să știi. Se foia în pat azi-noapte și m-a sunat. Cică s-a gândit tot drumul la motivul îmbufnării mele și, logic, răspuns lui bătea câmpii rău de tot.
  • Draga mea, răspunsurile sunt deja în el, numai că nu le vede de perdeaua iluziilor. El așteaptă, zice. Așteaptă, de fapt, să treacă viața pe lângă el, că și așa – ai văzut –  a luat-o la vale cu ideea că el nu mai tânăr. Nu e nici primul, nici ultimul autoiluzionat. Nu știu cine îl influențează. Mă rog, aș avea așa habar, dar nu mă hazardez, că nu sunt Mafalda să intru în mintea lui, e mai întortocheată decât a ta. Nu pot să spun cu precizie când se preface și când e sincer, când face ceva obligat și când îi face plăcere. N-am nici cea mai vagă idee. Ce pot să exprim este că multe chestii le face în virtutea inerției. Ție, în schimb, ți-a recunoscut că majoritatea lucrurilor le face forțat de împrejurări și-și zice adaptabil. Scopul meu e să te fac pe tine să înțelegi că potcoavele de aur nu ruginesc, dar caii tot mor. Faptele bune rămân acolo, dar prezentul își cântă vinovăția.
  • Cum adică ? Stai, că m-ai pierdut ! și se așeză mai bine pe scaun, trăgând ultimul fum.
  • Se simte vinovat. Încătușat în propria lui vinovăție, pe care el a creat-o. Sentimentul de vinovăție poate fi indus cuiva, însă cel mai des omul și-l creează singur, analizând unde, ce, cât, cum a greșit. El știemasca1 că a greșit că ți-a creat așteptări nerealiste și tăvălugul a continuat peste limita suportabilității, însă s-a săturat să bați tarapanaua pe aceeași piesă. Orice mic gest, strâmbătură, reproș, critică – și tu știi că el nu înghite critica altora nici cu Cola – îl fac să se desconsidere pe sine, să nu se mai vadă el ăla bun și perfect. Reflexia imaginii lui de sine este în ceilalți și nu-i place ce vede în oglindă. Neagă, fuge, nu acceptă, se împotrivește. Imaginea lui, pe care tu i-o desenasei atât de frumos la începuturi, nu mai e intactă. E pătată acum. Și îl doare.
  • Păi, Sonia, și eu ce să fac acum ? Am făcut tot ce era omenește posibil, cred că nu i-am făcut rău, nu i-am pus bețe în roate, nu am divulgat ceva incriminabil. Doar că nu-mi pot controla dezamăgirile, bagatele sau nu, ai văzut – mă caută singure. Chiar și de nu-i zic nimic, îmi observă imediat schimbarea stării de spirit. El vrea să fie așa, o armonie aparentă, să purtăm măști, să ne ascundem și mai mult în spatele lor decât ne ascundem în spatele necuvintelor.
  • Nu-i vorba de asta, draga mea. El poate rezista fără probleme. Numai că nu știe că o poate face. Simte că e în pericol, încurcat în ițele pe care o vreme el le-a manageriat cu grijă și că acum nu mai face față situației, că i-a scăpat de sub control. E între ciocan și nicovală și oricât îmi e de antipatic, îl cred. Tu ești piesa care-i pune cele mai puține probleme din tot angrenajul, dar, în același timp, ești piesa de care se poate debarasa cel mai ușor. Ești așa un fel de piuliță. Viața lui ar continua și fără tine, dar realizează că atunci eforturile tale, tot ce ai trezit tu în el ar fi de prisos. Și s-ar simți ca ultimul c_c_t tot față de el însuși. Vrea să te știe acolo, copilaș ascultător, să știe că ești bine, că ți-a dat de mâncare și somnicul de prânz, dar să nu urli tot timpul din nimic. Să gângurești și să-l încânți când are chef de tine. Să n-ai nicio pretenție. Cu mască sau fără.
  • Hmmm, masca asta mă sufocă deja ! făcu Raluca un gest de lehamite. 
  • Te cred, e fantastic de greu pentru tine să fii ipocrită. El ți-a cerut să o porți să-i faci lui un bine, nu ție ! Tu alegi, până la urmă cum o să fie. Nu uita că, în ultimă instanță, femeia alege, deși bărbatului îi place să se mintă că el sfărâmă și răstoarnă munții. Comorile din adâncuri numai în puterea femeii sunt.
Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s