Orhideea mov


Sâmbătă, 28 nov. – file de jurnal

Orhideea mov mă privește tăcută de pe măsuța de cafea. E frumoasă și veselă ca posesoarea. Plină de flori, încă îmbobocită. Perfecțiunea ei este departe de a se fi încheiat. Frunzele, de un verde lucios, intens îi sunt semețe. IMG_3071

Atitudinea face diferența în (aproape) orice împrejurare.

Pe C. îl văd cu alți ochi. Caută să ne-ntâlnim, îl simt că nu mai fuge, ba chiar îmi caută compania. Uităm cu orele de noi în restaurant, vorbim de planuri profesionale mărețe pe care știu că are capabilitatea de a le pune în practică. Îl subjugă dedicarea, energia și încrederea pe care i le-am acordat fără rezerve. Am abilitatea asta, la secundă, de a răspunde la o întrebare, lăsând persoana din fața mea fără replică. Ca atunci când m-a întrebat „Dacă ai avea de investit 7.000 euro, în ce i-ai investi ?”  „În mintea (proiectele) lui C. !” am zis, fără să respir, dar atentă la traficul bucureștean prin ploaie. L-am uimit, a nu știu câta oară. Omul ăsta trăiește, deși nu o știe, cu mine, lângă mine, cea mai spectaculoasă parte a vieții lui. Îi ofer o susținere și o încredere de care este, efectiv, dependent. Îl ghidez către ținte înalte și el se simte în competiție. E musai să reușească, să nu dezamăgească. Adrenalină în doze pure, nemodificate de timp și spațiu. Totuși, mă enervează că îi e frică de reacțiile mele, nici să mă pici cu ceară nu înțeleg de ce e așa fricos. Ar fi trebuit să știe până acum că respect liberul arbitru al unui om, chiar dacă în viziunea mea nu face bine. Chiar dacă mă dezamăgește purtarea lui, e treaba mea, nu a lui. O rezolv eu, cumva, cu echilibrarea intensităților mele emoționale. Cred că dacă s-ar iubi mai mult pe sine, ar cunoaște măreția curajului. Curajul nu are limitări. El te duce unde vrei tu să te ducă cînd îți dorești cu adevărat și nu depinde de alții.

Aproape de fiecare dată îmi confirmă că azi a fost atât de frumos, că s-a simțit atât de bine….cum nu s-a mai simțit de cel puțin 3-4 luni de zile. „Și data trecută mi-ai spus la fel”, replic satisfăcută de reciprocitatea simțirii. 

Asta mie îmi confirmă transformarea. Mă vede și el cu alți ochi, tocmai pentru că eu m-am schimbat. Nu mai sunt disperată să îl am. Nu mă mai simt izolată în exclusivitatea pe care singură decisesem să i-o acord și care mă durea, căci el nu era capabil de reciprocitate. Nu mă mai agăț de el și asta e sexy, provocator și antrenant pentru mintea unui bărbat. M-am obișnuit cu ideea că ceva din el va fi mereu al meu, cu mine, dar că… nu l-aș mai vrea niciodată cu totul. Esențele tari se țin în sticluțe mici. Pasiunea nu e ceva banal, dacă ar fi fost toată lumea ar fi avut acces zilnic. N-am nici un dubiu că ține la mine încă, poate chiar mai mult ca atunci când eram realmente împreună.

În momentul în care îi oferi cuiva oportunitatea să plece, îl eliberezi sufletește (sau măcar faptic), pe urmă te-nfurii, disperi în adâncuri datorită pierderii suferite și a simțirii că la celălalt unda ta de șoc nu ajunge, iar la final te liniștești, realizezi cât de mult ai contat sau contezi pentru acel om dacă el încă este, de nestrămutat, acolo. Atunci realizezi, cântărești, apreciezi corect. După ce totul se sedimentează. Niciodată mai devreme.

Eu sunt și voi rămâne o gheișă. Așa mă simt. In carte, totul a plecat de la o înghețată, pe când Sayuri era copilă. Și-a dorit  să-i câștige aprecierea și dragostea, devenind o gheișă, așa cum erau cele care îl însoțeau. Într-un final, după o lungă așteptare și mult chin sufletesc, a reușit. Dragostea a fost mereu acolo. Puțini au avut privilegiul să mă perceapă așa, pentru că am mai multe dimensiuni și cadrul acesta nu-l folosesc într-un mod banal. N-aș avea cum. Nu pot oferi ce e mai bun din mine, nici măcar cea mai sofisticată teatralitate, cuiva care așteaptă banalul. 

Sunt periculos de provocatoare și trebuiesc digerată în porții mici. Nici orhideea nu înflorește tot timpul anului. Dar și când o face !

2 thoughts on “Orhideea mov

  1. Esti minunata Ramona si apreciez felul tau de a fi, de a gandi si a transpune aici trairile tale.

    Poti fi oricum etichetata, dar nu plictisitoaer sau ca batii campii cum am vazut / citit pe alte bloguri de imi venea sa mi gadil venele.

    Cat de tradate si suferinde sunt ele…of of.

    Esti trista apoi amuzanta. Plangi dar si razi in acelasi timp…

    Esti minunatata si iti recunoaste o femeie.

    Te imbratisez.

    Oana

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s