Maica Tereza de România


Bunăoară, un ins de prin nordul Moldovei se arată extrem de interesat de blogul meu. Zice că citește cu sârg și îmi scrie chiar un comentariu să-l contactez în privat, întrucât – urma să aflu – era curios dacă una ca mine se poate îndrăgosti sau poate trezi ceva, real, palpabil, înfloritor, în altcineva.

I-am răspuns, posesoare de sinceritate absolută, cum mă știu deja, că da, se poate ! Mai mult, am avut chiar o relație destul de lungă, plecând de la aceste circumstanțe. Și care acum, e drept, se continuă pe alte baze, chiar mai solide decât cele inițiale. Căci ce poate fi la început ?  O străfulgerare doar, și pe urmă ști. E tot ce trebuie să simți pentru a ști.

Ei bine, insul ăsta se pune pe citit blogul, căci se declară fermecat. Au mai fost și alții, nu mă-nfoi din atâta lucru minor. Nici păuniță neprihănită nu mă intitulez.

După câteva zile, vine bomba. Îmi declară că lui îi este efectiv scârbă. Că a dedus el (?!?) din scrierile mele că am avut mii de bărbați. Sau, mă rog, că ei m-au avut pe mine, nici nu mai știu ordinea. (Pentru novicii nelămuriți, precum domnul în discuție, vreau să adaug că dacă am masat mai erotic așa mii de bărbați, nu înseamnă că i-am și sexat. Am avut și am întotdeauna privilegiul de a-mi alege partenerii, când s-o întâmpla invers, mă las de meseria asta !) Și că „I loose my time”. Voiam să-i răspund că, inclusiv în nordul Moldovei, engleza tot în engleză se scrie, dar oricum era pierdere inutilă de vreme și-am abandonat tentația răutăcioasă.

Da, fraților, n-am fost o sfântă, dacă a fi o sfântă înseamnă să ai un singur bărbat toată viața ta sau să te călugărești fată mare, cu chinuiala gândului că „cum o fi ?”

lebada-neagra-alb-negru

Și nici n-am de gând să-mi schimb numele blogului în Memoriile Maicii Tereza de Romania, doar ca să dea bine unor îmbuibați. Nici să scriu despre acatiste ori rugăciuni ori la câte spovedanii m-am confesat. Asta ține de bucuria ta lăuntrică, nu tre’ s-o împărtășești zilnic pe gardurile internetului. Cine a fost suficient de capabil să-mi pătrundă esența, fără a rămâne la suprafața prejudecăților, a făcut-o deja chiar în tăcere. Mă doare fix (nici) în cot de părerea fricoșilor din conveniență.

Eu sunt un om care aleg să trăiesc altfel, nu cum îmi impune morala așa-zis „creștină”. Singura ta datorie, ca om, este să cauți neobosit noi drumuri și noi experiențe care să te întregească, să-ți cunoști reacțiile, să încerci a te îmbunătăți, să fii autentic, sincer, mulțumit și bucuros cu tine însuți, cu ce faci și cum faci, cui faci sau nu faci rău și cât de mult bine dezvolți în aria ta de acoperire. Indiferent ce prestezi. Punct.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s