Scorpie ? Ooo, da !


Vineri, 11 dec. – file de jurnal –

Plâng atipic, fără lacrimi și sughițuri, pe mormântul unei iubiri pierdute, îngropate deja de luni bune. I-am făcut pomeni și pomeniri la greu, cred că ortodoxia ar fi mulțumită. Nu e la fel ca atunci când lacrimile-mi șiroiesc la poarta veșnică a bunicii, e o altfel de emoție. Față de bunica am greșit că n-am ajuns la timp, atunci. Și poate că nu i-am spus mai mult că o iubesc. Știa oricum, sărăcuța. Dar pe acest mormânt plâng degeaba, căci eu sunt singura vinovată și trebe, în puii mei, să-mi asum ! Cred că iubesc drama. Și ea pe mine, că mă tot caută, neobosită. Cel mai greu în viață te împaci cu ideea că o anumită iubire/ relație/ situație a fost o greșeală. Și nu una banală, ci o greșeală perpetuată de propria-ți indolență. Din greșeli înveți. Să fii imun. Nu-ți mai vine să o iei de la capăt, că ști care e capătul. Se termină cam la fel, cu mici variațiuni. Entuziasmul se naște mort din fașă.

Urăsc compromisul. Și totuși sunt forțată să-l accept. Urăsc ipocrizia. Și totuși de-acum ea îmi va fi cea mai bună prietenă. Să ne prefacem, zic ! Am vorbit cu Sonia și dementa mi-a replicat veselă „Ce mă bucur, o să ne îmbunătățim tehnica !”

O să mă afund în muncă. Dacă n-ar trebui să-mi refac forțele, aș munci și noaptea, mi-aș lua un job de paznic, ceva. Aș crede că degeaba fug, tot mă prinde din urmă, inevitabilul nu te iartă. S-ar putea, în fine, să mă prindă și să nu mă mai recunoască, așa, cu mască și să plece de la poarta mea. O să o fac și pe-asta! Uite… alții cum pot, ha? Nici noaptea nu lasă masca să se odihnească, că nu e proteză să-i deranjeze pe timpul coșmarului, când scrâșnesc din gingii.

Nu, nu mi-am pierdut încrederea în mine, nici voința de a-mi urma destinul, dar sunt superstițios de circumspectă și enigmatic de rezervată la absolut tot ce mă înconjoară. Zidul interior se clădește din nou, va fi o fortăreață împrejmuită cu șanturi late, pline ochi – crocodili, vipere, scorpioni, tarantule, văd eu. Zâmbetul meu nu va mai fi autentic, va fi unul defensiv.

Se zice că ultima cheie de pe șirag îți va deschide camera comorilor, doar trebuie să ai răbdare să le încerci pe toate, în contratimp cu curgerea destinului. Mai am timp ?!?

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Scorpie ? Ooo, da !

  1. Te-as imbratisa pentru un moment. Stiu ca altceva de spus efectiv nu e. Poate doar ca cunosc sentimentul prea bine si faptul ca orice altceva ar suna a … ceva de genul compatimirii…si nu e cazu. We have our ups and downs … Eu se pare ca trebuie sa ajung jos ca sa pot intrun final sa ma ridic, nu-s in stare sa ma prind pe parcursul caderii.

    1. Femeile sunt valuri. De aia, câteodata suntem jos și apoi nu există altă posibilitate decât să te înalți…apoi iar cobori în abisuri, pregătindu-te pentru o nouă ridicare. O mare calmă e previzibilă și plictisitoare.

      1. Am zambit un pic tamp cand am citit raspunsul tau. Exact sentimentul meu…previzibil si simplu e prea plictisitor. Si nici sa stii prea multe n-ai putea(poate nici nu ai avea nevoie). Dar cand stii prea multe stii si ce iti lipseste…si ii duci lipsa, mai ales cand esti jos. Si parca perioada aia dureaza o eternitate in timp ce momentele de sus par a fi efemere.

      2. Sunt relativ egale periodic momentele. Numai că așteptarea momentului de vârf te face mai nerăbdător și ți se pare că trece mai greu timpul până ajungi acolo. Te pup dulce !

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s