Curaj = fericire ?


De data asta, nu se mai uita cu jind la cuplurile care-și plimbau, aparent senin, căruciorul prin parcul scăldat în razele încă reci de februarie. Știa, în adâncul ei, că aparențele înșală mai mereu. Se convinsese, dur, pe propria piele, viața îi fusese profesor bun. Se gândea doar că toți acei bărbați fatali sau mai deloc interesanți care-i trecuseră măcar o dată pragul acum erau, firește, nevoiți să-și arate latura maritală, aceea de stâlp al familiei, celula de bază inventată de societate. Și oscila între a-i considera fericiți atunci când erau în brațele ei, înnebuniți de pielea ei fină și frumos mirositoare, de orgasmul exploziv, așteptat de zile bune, ori atunci când își plimbau agale odorul și nevasta într-o banală zi, ca atâtea altele, de duminică.

Își dădea seama, ușor contrariată, că erau fericiri complementare, care se întrepătrundeau și nu depindeau una de cealaltă. Că bărbații plăteau pentru a fi fericiți. Că mai plăteau și pentru a-și spăla sentimentul de vinovăție. Că tot timpul le lipsea câte ceva, nu exista unul să le aibă pe toate sau să se poată dezice total de nevoia unei femei. Și ea alesese plata cea mai convenabilă ei. Aceea care venea la pachet cu aventura, cu necunoscutul. Nicidecum cu rutina, care i-a repugnat dintotdeauna.

Ralucăi îi trebuiseră ani la rând să conștientizeze că poveștile nemuritoare, devorate în copilărie, nu voiau sub nicio formă să părăsească confortul coperților frumos colorate. Visase de copilă, visase adolescentă, visase și-n prima parte a tinereții, se dedase fiorului ori de câte ori acesta îi bătuse netămător la ușă. Dar oare nu vine o vreme când visatul ăsta se termină, e demodat și realitatea își cere drepturile ei ?

I-ar fi fost frică acum o vreme să recunoască că o face pentru a-și alunga singurătatea ? Sau pentru că are nevoie să fie iubită, mai presus de orice pe lumea asta și că, dacă Făt-Frumos la care visase atâta nu mai vine, e cazul să trăiască realitatea prezentă, să culeagă stropi de iubire și admirație din orice posibilă provocare și să nu se mai lamenteze în așteptări deșarte ? Că doar, dacă e să vrea să vină – nu contează când – ea va fi tot acolo… Dar măcar va fi avut faimă, o viață plină, bani, va fi fost o stea. Nu va fi trăit din așteptări care mai degrabă nu se împlinesc.

Și-a zis că nu e singura curajoasă. Dar, măcar, să fie diferită. Să uimească, să nu privească totul mecanic și profesional, să înțeleagă că asta e viața ei și a făcut cândva o alegere conștientă. La care s-a tot întors ca la marea ei dragoste. Și exact ca Maria, eroina lui Coelho din Unsprezece minute, știe că orice alegere determină un alt drum și că dacă destinul ei este ăsta, ea trebuie să-l împlinească. De ce să fugă de el, neuitându-se în urmă de teamă ? In definitiv, tot acolo va ajunge, dar cu curaj și jertfă. Și pe alocuri cu maximă plăcere. Un amalgam interesant, un cumul de stări interioare devastatoare, intense, dar atât de necesare. Lui Dumnezeu nu-i plac fricoșii care nu riscă nimic și prin urmare nu trăiesc mare lucru, în afară de un cunoscut confortabil care nu le oferă prea multe șanse de a se experimenta pe sine la sânge.

Sunt atâtea civile la 30 și ceva, singure și neconsolate decât de munca asiduă în corporație. Care-și plâng singurătatea bolnăvicioasă pe bloguri ori devin curve pe gratis, ca să o alunge. Nici ele n-au înțeles că bărbații sunt ustensile folositoare. Nu trebuie urâți, nici vorbă ! Ei trebuie folosiți, funcție de interesele la care-ți pot răspunde în momentul acela. E o logică rațională, împrumutată de la ei. Îți provoacă un orgasm exploziv, foarte bine ! Îți plătesc fericirea ce și-o procură între coapsele tale, foarte bine ! Îți înlesnesc o poziție mai înaltă în firmă, căci zâmbetul tău face toți banii, foarte bine ! Vor să-ți poarte de grijă ori să te iubească o vreme, foarte bine ! Nu știi niciodată cât vor rămâne în preajma ta, sunt destul de nestatornici, Ralucă dragă ! Ceea ce, cu siguranță, știi este că ai priceperea și deschiderea să-i manevrezi după dorințele tale secrete. Să nu-ți pară rău că te-ai fi putut plictisi de moarte lângă Făt-Frumosul din visele tale, care s-ar fi dovedit în realitate doar Căpcăunul ce te ține ferecată în palatul de cleștar. Și tu ești prea liberă….

A citit mult și deja cunoaște că „viața așteaptă mereu situațiile critice spre a-și arăta latura strălucitoare”. Și deja-vu-urile o copleșesc. Cam ca ăsta, din jurnalul Mariei:

„Totul îmi spune că sunt pe cale să iau o hotărâre greșită, dar greșelile sunt un mod de a acționa. Ce vrea lumea de la mine ? Să nu-mi asum niciun risc ? Să mă-ntorc de unde-am venit, fără curajul de-a zice „da” vieții ?

Am mai greșit odată când aveam unsprezece ani și un băiat m-a rugat să-i împrumut un creion; de atunci am înțeles că, în împrejurările în care nu există un al doilea prilej, e mai bine să accepți darurile pe care ți le oferă lumea. Evident că e riscant, dar să fie un risc mai mare decât un accident de autobuz căruia i-au trebuit patruzeci și opt de ore să mă aducă până aici ?

Dacă e să fiu credincioasă față de cineva sau de ceva, în primul rând trebuie să-mi fiu fidelă mie însămi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întâi trebuie să mă satur de iubirile mediocre pe care le-am întâlnit. Puțina mea experiență de viață m-a învățat că nimeni nu e stăpân pe nimic, totul este o iluzie – și asta e valabil de la bunurile materiale până la cele spirituale. Cine a mai pierdut o dată un lucru pe care îl socotea garantat (ceea ce mi s-a întâmplat de atâtea ori), învață până la urmă că nimic nu-i aparține. Și dacă nimic nu-i aparține, nu trebuie nici să-mi pierd timpul bătându-mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele; mai bine e să trăiesc ca și cum astăzi ar fi prima (sau ultima) zi din viața mea.” Paulo Coelho – Unsprezece minute

 

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s