Requiem


 

Joi, 11 febr. – file de jurnal

Și oare de ce trebuie să suferi ? Pentru că face parte din natura umană. Cine n-a cunoscut suferința nu este un om complet, luptător apt cu vicisitudinile sorții. Cine  nu și-a arătat vulnerabilitățile nu s-a cunoscut suficient pe sine cât să aibă convingerea că-și poate duce mai departe destinul, viața asta mizeră, care ar putea fi frumoasă la o adică, dacă ar ști la timp să facă alegerile corecte. Și trăiește așa, din nimic, tot către nimic îndreptându-se, dar zicându-și sieși, iluzionându-se grozav, că o să fie bine. Cândva. (Și la un moment dat viața nu mai are răbdare și realizezi că ai murit și „cândva”-ul ăla la care tu sperai n-a mai venit ! )

Invariabil însă, oricât ar încerca să o ascundă sub zâmbete false, suferința e tot acolo, macină grav și provoacă frustrări ireversibile, ireductibile.

Îi mărturisise, după doi ani, că trăise depresia din cauza ei. Din cauza acțiunilor justificate în mintea ei, dar ilogice și total neașteptate după părerea lui. Plânsese cu lacrimi mari de copil, iar ea îl crezuse și-l primise, mai iubitoare înapoi. Era încredințată că este pe drumul cel bun. Trezise ceva în el și acel ceva era mai intens decât orice altă încercare sordidă cu vreun bărbat însurat pe care o mai experimentase înainte.

Or, astăzi nu mai știa dacă totul fusese real, deși își aducea atât de clar aminte detaliile. Cheile lăsate în fugă pe birou, salutul formal de „La revedere” – când el nu realizase încă decizia ei -, tristețea care o împresura cât timp colinda aiurea prin Lidl, așteptând ca el să afle detaliul și să o sune înmărmurit. Și Mallul, și cafeaua cu scorțișoară de la Gloria Jeans, și toată tensiunea din ochii încruntați ce nu-i mai spuneau nimic, ci doar strigau neputința proprietarului de a acționa în vreun fel…Și Săptămâna de Foc, și împăcarea cu lacrimi și sărutări pătimașe…și iar montagne-rousse-ul de senzații, trăiri și prilejuri de a se cunoaște, spre a ajunge în final la singura constantă: iubirea de sine.

Fără putință de tăgadă, trecem prin chestiuni de viață și de moarte în momente cruciale din viață. Ciprian era pus în fața unei provocări pe care n-o cunoștea și îi era frică. Frică să n-o piardă ? Dar nici n-o avea de fapt. Tot ce avea era o viață așezată, de familie, cu prea multe obligații și femeia asta amenința că-i va lua mințile cu totul. Și dacă ar fi lăsat totul baltă ? Nu, n-ar fi putut, era complicat ! Mai bine să se prefacă că-i este bine, că poate trăi în două lumi care se întregesc una pe alta, dar care nu-l pot suficient însufleți, dacă o lume se destramă pentru ca cealaltă să existe în continuare.

Nu le poți avea pe toate, dar măcar ai dreptul la a încerca. Ce rezultă este pura învățare a Sinelui. Disperarea, disprețul, bucuria, extazul, iluzia, sexul, dragostea, tristețea, nevoia, conflictul, pasiunea, dezamăgirea – toate fac parte din natura umană.

Sufletului nu-i poți pune opreliști, deși te poți minți o vreme că o poți face. Când el își dorește obsesiv ceva, tot acolo te poartă. Gândurile limitative ne stăpânesc, suntem sclavii lor și plătim tribut cu și prin slăbiciunile noastre. Oricât autocontrol ai învăța și oricât de mult ți-ai drămui nevoia de atenție, de a fi iubit și admirat și-ai preface-o în indiferență crudă, vei înțelege că nimeni nu poate fugi de propriul Eu, de propria suferință, de propria transformare. Și când asta se va întâmpla, te vei simți, într-un final, eliberat. O vei trăi cu caznă interioară….și-apoi se face lumină, ești apt să pleci din nou pe drumul cunoașterii.

Nu cred că iubirea se măsoară în ani de conviețuire pașnică, armonioasă – asta e o iluzie, atașament, obișnuință -, ci  în intensitatea cu care o persoană deja plecată din viața ta, care ți-a (i-ai) redat libertatea de a alege,  încă îți aleargă prin gânduri, neostenită. Căci da, de cele mai multe ori iubim mai intens fructul interzis decât garanția vieții tihnite, dar monotone.

Iubim mai intens ce nu putem avea sau persoana care nu ne răspunde pe măsura așteptărilor noastre. De ce o facem totuși ?

Anunțuri

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s