Oamenii „mici”


  • Ai realizat, în sfârșit, cum e cu povestea oamenilor mici ? întrebă Sonia, îngândurată. Vezi tu, ei toți au cam aceeași intenție, să obțină foloase de pe urma unei relaționări oarecare, doar modalitatea de abordare diferă de la caz la caz. Și sunt capabili de construcții fantasmagorice, de anvergură. Sunt lași, interesați, cărpănoși, fricoși, schimbători, demonstrativi, frustrați, mincinoși, incapabili de sentimente pozitive, unii chiar psihopați ori sociopați. La ei nu găsești o urmă de generozitate pură, de bunăvoință benevolă, totul se tratează în termeni de „Mie ce-mi iese din asta?”
  • Ca să înțeleg asta cât mai bine, provocările vieții mi-au pus dinainte aproape numai asemenea oameni. Cu câteva excepții, recunosc. Dar trăiesc cu senzația că, până și pe cei pe care n-am ajuns să-i categorisesc astfel, n-am ajuns să-i cunosc suficient. Și nu e vorba că renunță repede, când dau de greu, la obiectivul inițial, nu asta îi face mici, cred eu. Ci mai degrabă modalitățile pe care le consideră facile în a-i prosti pe alții, în a se folosi de anumite circumstanțe, în a obține maximum de profit cu un cost cât mai mic…dacă s-ar putea să nici nu existe costul ăsta ar fi și mai grozav. Există destui care cad în plasă, mă număr și eu aici….
  • Melyssa-FordRaluco dragă, ai fost și vei rămâne încă o vreme naivă. Oamenii normali la cap nu-și pun speranțe în așteptări create de alții. Și tu pe tine te poți dezamăgi, darămite alții… Tu aici ai greșit grav și încă tragi ponoasele. Dar nu trebuie să cazi nici în extrema de a nu mai crede în nimeni și nimic, să te închizi definitiv, nu e indicată nici varianta asta. Trebuie doar să fii vigilentă, ți-ai deschis ochii, bun, să nu te culci pe o ureche. Oamenii mici sunt așa pentru că nu știu altfel, au avut drept model același tipar comportamental. Uite, ăla de care ai fugit cu frica pe urmele tale, acum 7 ani, a avut-o model pe maică-sa, Dumnezeu să o ierte ! Ăla nu a iubit la tine decât banii pentru că trăise într-un ambient care-l învățase să facă bani prin orice mijloace, inclusiv șantajul emoțional. Intuiția ta, biata, lucra și atunci, însă de ce să o asculți ? Ai ascultat în schimb de frică, ai lăsat să exacerbeze în tine tentacule imaginare până când o Zână bună te-a salvat. Ai fost mai săracă, dar nițeluș mai înțeleaptă.
  • Da, așa este, o prețuiesc mult pentru asta. Nu știu ce s-ar fi ales de mine dacă ea nu ar fi intervenit. Mi-era încă frică, căzută în abis, dar mi-am zis că mai rău decât era, n-avea cum să fie și m-am întremat cu o porție de curaj, ultima pe care o mai aveam.
  • In schimb, alții s-au folosit de alte circumstanțe. Povestea clasică a însuratului care nu se mai înțelege cu scorpia de acasă și caută alinare sub alte dulci fuste ți-a parvenit auzului de mai multe ori. Nimic n-ai înțeles, băi fată. Oamenilor mici le vine ușor să-și zugrăvească o imagine falsă cu care să farmece. Vor să fie văzuți zei, când în fapt sunt doar niște eunuci. Te-ai întrebat vreodată de ce au ajuns să nu se mai înțeleagă acasă, asta presupunând că ar fi fost adevărat ?
  • Pentru că și ei au partea lor de vină ? Pentru că prințesa de acasă le cunoaște deja toate dedesubturile ? Și pentru că ei preferă să caute noi abordări care să-i facă să uite de eventuala lor problemă pe care sunt incapabili să o rezolve ? spuse întrebător Raluca.
  • Exact, draga mea. Uite că ai dibuit unde e buba ! De multe ori fug de vină, de propriile defecte și de responsabilitate. Dacă privești în tine găsești toate răspunsurile. Tipul ăla însurat de la Ploiești te caută și acum pe Facebook, îți dă like, te gratulează, că să vă întâlniți, să beți o cafea, după atâția ani…pentru ce ? Să rememorați, să reînnodați ?
  • Mai e ceva de reînnodat ? Nici că mai îmi doresc asta! Și nici legături sordide. Prefer solitudinea mea, nu mă doare capul. Știi ce mi se pare funny ? Că ei mă cred proasta de pe vremuri și dacă le-o retez din start, mă apostrofează că-s dură, insensibilă, scorpie, bla-bla. Tot mai des am flashuri din astea. Adică n-am însemnat nici cât o ceapă degerată pentru ei, însă tot ei ar vrea să fie văzuți Feți Frumoși din lacrimă, nepătați și parfumați cu iasomie. Sunt aparent îngăduitoare pentru simplul motiv că toți, fără excepție, au reprezentat pentru mine niște lecții de viață și le sunt recunoscătoare că m-au ajutat să nu mai idealizez nimic. Am servit cu foame ce mi-au pus pe tavă, ca mai pe urmă să mi se facă rău, să vomit de la efectele secundare și să dezvolt indigestii numai când mi se propun chestii de genul „Vreau să ne cunoaștem mai bine”.
  • Deja ai schimbat macazul, văd. Nu te mai interesează noutățile din domeniul masculin, pentru că trendul ți-e cunoscut, nimic nu te surprinde. Știi minciunile lor, știi intențiile lor, le cunoști fața întunecată, le-ai observat neputința generalizată de a fi sinceri, imposibilitatea de a gestiona riscul de a fi respinși – căci de aia mint, nu-i așa ? Unul singur a fost sincer de la bun început și tu ai apreciat sinceritatea aia. Nu te-ai fi măritat, anyway.
Anunțuri

2 gânduri despre „Oamenii „mici”

  1. Raluca, ţine minte vorba mea, e semn de maturitate când nu mai aştepţi de la ceilalţi mai mult decât necesarul, şi nu uita să noi sunterm propriii autori ai dezamăgirilor, amăgind aşteptările, alea de peste zări. Oamenii sunt mici pentru că fiecare atârnă de unde se pune.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s